Ca urmare, și NATO a suspendat misiunile de pregătire a forțelor irakiene, în contextul instabilității regionale.„Siguranța personalului nostru în Irak este primordială”, a declarat purtătorul de cuvânt al NATO, Dylan White.„Continuăm să luăm toate precauțiile necesare. Misiunea NATO continuă, dar activitățile de instruire sunt suspendate temporar.”
Atacul aerian american de pe aeroportul internațional din Bagdad l-a ucis pe comandantul IRGC, generalul Qassem Soleimani, 62 de ani, șeful tuturor operațiunilor din Orientul Mijlociu, și pe unul dintre cei mai importanți șefi ai milițiilor Forțelor de Mobilizare Populară (PMF) din Irak, Abu Mahdi al-Muhandis, responsabil de atacurile asupra bazelor americane din Irak și Ambasadei SUA din Bagdad.
În noaptea de vineri spre sâmbătă, un alt atac aerian, nerevendicat, a lovit convoiul lui Shebl al-Zaidi, șeful Batalioanelor șiite Imam Ali, în apropierea complexului militar Camp Taji, la nord de Bagdad.
Șase persoane au fost ucise, cel mai probabil și Al Zaidi și locotenenții săi, potrivit unor informații neoficiale. Shebl al-Zaidi, unul dintre liderii șiiți cei mai virulenți, închis în timpul ocupației americane din Irak, a fost văzut în ultima vreme cu Qassem Soleimani, care pregătea mai multe atacuri asupra forțelor americane din Siria și Irak, pentru a determina retragerea acestora.
În plus față de aceste atacuri, Statele Unite au numit una dintre milițiile șiite irakiene, Asaib Ahl al-Haq, susținută de iranieni, organizație teroristă, a anunțat Departamentul de Stat.
Totodată, Administrația Trump i-a desemnat pe Qais al-Khazali, liderul Asaib Ahl al-Haq, și pe fratele său, Laith al-Khazali, un alt lider al grupului, ca teroriști ce acționează la nivel mondial, interzicând afacerile cu cei doi și oferirea de sprijin sau resurse pentru miliția Asaib Ahl al-Haq.
Departamentul de Stat a afirmat că miliția Asaib Ahl al-Haq este „finanțată în mare măsură și instruită” de Forțele Al Quds ale IRGC, fiind responsabilă pentru peste 6.000 de atacuri împotriva forțelor Statelor Unite și ale forțelor coaliției de la crearea sa, în 2006.
Suplimentarea forțelor americane
Ca măsură de prevedere în urma strategiei SUA împotriva milițiilor șiite, Pentagonul a desfășurat un prim lot de 750 de militari în Orientul Mijlociu pentru protecția personalului american, urmând să trimită alți 4.000 din Divizia a 82-a aeriană, o inversare decisivă a politicii de „retragere” anunțată de Donald Trump, care acum și-a „câștigat” renumele de „Trump terminatorul”.
O brigadă americană de 700 de militari este în așteptare în Italia pentru a fi desfășurată în Halat, nordul Libanului, în cazul în care ar fi necesară apărarea Ambasadei SUA de la Beirut împotriva unui potențial atac al milițiilor proiraniene Hizballah.
Ambasada Statelor Unite la Bagdad a îndemnat de vineri, 3 ianuarie, toți cetățenii săi să plece imediat din Irak. De asemenea, firmele de turism au fost sfătuite să evite organizarea de excursii în Orientul Mijlociu, în destinații de lux, precum Dubai.
Generalul Soleimani se credea nemuritor
SUA l-au urmărit pe Soleimani câteva zile înaintea atacului aerian în care a fost ucis, relatează corespondentul principal al anchetei CBS News, Catherine Herridge. Soleimani a avut în ultimele zile o „serie frenetică de călătorii” care l-a adus în final la Bagdad.
Nu și-a luat măsuri de precauție, fiind convins că nu va fi ucis, așa cum declarase de nenumărate ori: „Americanii mă pot găsi oricând, dar nu îndrăznesc să mă lovească.”
Soleimani a supraviețuit mai multor tentative de asasinat, orchestrate de servicii secrete occidentale, israeliene și arabe, în ultimele două decenii. De aceea, în Iran i se spunea „Nemuritorul”.
În aceste zile, Soleimani „complota activ”, după cum a declarat Departamentul Apărării din SUA, pentru a ataca obiective militare americane din Irak și Siria.
„Am știut în fiecare minut din fiecare zi unde este Soleimani și nu de acum, de ani de zile. Nu a existat niciun moment al unei zile în care cinci sau șase agenții de informații să nu se spună unde este”, a declarat o sursă din Departamentul american de Externe. Acum, însă, s-a decis eliminarea lui.
Declarație completă a Departamentului Apărării în privința acestei „decizii istorice”:
„La ordinul președintelui, armata americană a întreprins acțiuni defensive decisive pentru a proteja personalul american în străinătate în urma uciderii lui Qasem Soleimani, șeful Forței Revoluționare a Gărzii Revoluționare Iraniene- Forțele Quds, desemnată de SUA ca organizație teroristă.
Generalul Soleimani a dezvoltat activ planuri de atac pentru diplomații americani și membrii serviciilor din Irak și din toată regiunea. Generalul Soleimani și forța sa Quds au fost responsabili pentru moartea a sute de membri ai serviciului american și ai coaliției și rănirea a altor mii.
El a orchestrat atacuri asupra bazelor coaliției din Irak în ultimele câteva luni - inclusiv atacul din 27 decembrie - care a culminat cu moartea și rănirea a doi oameni, din personalul suplimentar american și irakian.
Generalul Soleimani a aprobat, de asemenea, atacul asupra Ambasadei SUA la Bagdad, care a avut loc săptămâna aceasta.
Lovitura aeriană a avut drept scop descurajarea planurilor viitoare de atac ale Iranului.
Statele Unite vor continua să ia toate măsurile necesare pentru a ne proteja oamenii și interesele noastre oriunde s-ar afla în întreaga lume. ”
Riscul asasinării lui Qassem Soleimani a fost asumat în totalitate de SUA. A fost o inițiativă americană fără partenerii coaliției europene. Mai mult, secretarul de stat, Mike Pompeo, a declarat vineri că aliații europeni nu au fost „de ajutor”, așa cum se sperase.
„Britanicii, francezii, germanii trebuie să înțeleagă că ceea ce am făcut noi, ceea ce au făcut americanii, a salvat vieți și în Europa”, a spus Pompeo.
„Moartea tăcută” - Reaper MQ-9
Qassem Soleimani, șeful IRGC, tocmai aterizase pe aeroportul din Bagdad, atunci când a fost vizat de o dronă americană, controlată de la distanță, care l-a spulberat pur și simplu.
Deși forțele americane nu au lămurit cum au știut locația exactă a lui Soleimani, cel mai probabil acesta era monitorizat constant de către securitatea SUA, a Arabiei Saudite și a Israelului.
New York Times a raportat că atacul de vineri s-a bazat pe o combinație de informații de la informatori, din interceptări electronice, de la aeronave de recunoaștere și alte tehnici de supraveghere.
Ajunsese pe aeroportul din capitala irakiană după miezul nopții, unde s-a întâlnit cu Abu Mahdi al-Muhandis, comandantul adjunct al milițiilor PMF din Irak, responsabile de recentul atac asupra Ambasadei SUA la Bagdad.
Muhandis s-a urcat în mașină cu Soleimani și Mohammed Ridha Jabri, șeful relațiilor publice pentru PMF.
Câteva momente mai târziu, în timp ce mașinile treceau printr-o zonă limitrofă a aeroportului, pentru marfuri, convoiul a fost lovit de patru rachete trase de o dronă Reaper MQ-9.
Iranul a confirmat că alți doi generali ai IRGC au murit în atentat: generalul de brigadă Hussein Jafari Nia, general maior Hadi Taremi și colonelul Shahroud Mozaffari Nia, toți din cercul apropiaților lui Soleimani. Cinci irakieni, toți din milițiile șiite controlate de Soleimani, inclusiv Abu Mahdi al-Muhandis, au fost enumerați printre morți.
Drona MQ-9 Reaper, supranumită „Ucigașul tăcut”, este o armă devastatoare. Are o autonomie de 1. 850 km și este capabilă să zboare la altitudini de 15 km, iar viteza de croazieră este de aproximativ 230 mph, fără zgomot. Este o aeronavă pilotată de la distanță, dotată pentru misiuni multiple.
Este folosită în primul rând pentru distrugerea unor „ținte în mișcare”, cum a fost convoiul lui Soleimani, și în al doilea rând pentru colectare informațiilor, conform Forțelor Aeriene din S.U.A.
Drona este capabilă să anihileze țintele cu rachete AGM-114 Hellfire, de înaltă precizie, fără „daune colaterale”.
Rachetele AGM-114 Hellfire - ghidate cu laser și subsonice - sunt atât de puternice, încât sunt folosite ca arme antitanc. De asemenea, pot fi utilizate ca armă aer-aer împotriva elicopterelor de atac.
Cele două vehicule lovite de rachetele lansate de drone au fost reduse instantaneu la epave fumegânde. Doi oficiali ai PMF au declarat că trupul lui Soleimani a fost rupt în bucăți în atac și nu au găsit cadavrul lui Al-Muhandis.
Trupul lui Soleimani a fost identificat prin inelul pe care îl purta, la fața locului fiind descoperită o mână cu un inel cu un rubin mare, roșu, asemănător cu cel pe care Soleimani îl purta, după cum arată fotografii mai vechi.
Dar, conform apropiaților, și Muhandis purta un inel la fel. Se așteaptă testele ADN, nu s-a precizat cine le va efectua.
Dispariția lui Haji Qassem, grea pierdere pentru Iran
Generalul Soleimani a devenit șeful IRGC – Forțele Quds în 1998, poziție în care a consolidat legăturile Iranului cu Hezbollah, în Liban, cu guvernul Siriei și cu grupările șiite din Irak.
Nu este o coincidență faptul că Soleimani a deținut funcția de comandant al Forței Quds timp de 22 de ani și a fost menționat chiar ca un posibil moștenitor al liderului suprem, deși mulți au considerat aceasta o exagerare.
Însă era cu certitudine „imaginea” eforturilor Iranului de a construi un bloc regional al puterii șiite. Nimeni în afară de el nu este capabil să controleze toată această încrengătură și mașinațiune ale jocului puterii regionale.
Soleimani a jucat rolul cheie în destabilizarea Irakului după invazia americană. El a transformat Hezbollah dintr-o miliție de dimensiuni medii într-o forță de dimensiune armată și principalul broker de putere din Liban.
Cea mai mare „realizare” a acestuia, cu prețul distrugerii unui întreg popor, a fost contribuția masivă pentru a-l ține la putere în Siria pe Bashar Assad, în interesul Iranului.
Liderul suprem, Ayatollahul Ali Khamenei, l-a numit pe Esmail Qaani la comanda Forței Quds, unul din locotenenți de încredere ai lui Soleimani. Însă nimeni nu are păienjenișul de contacte în Orientul Mijlociu și nimeni nu inspiră respectul și teama pe care le inspira „Haji Qassem” în cabinetele și centrele de comandă din țările din Orientul Mijlociu și nu numai.
SUA, în sfârșit o strategie serioasă în Orientul Mijlociu
Profesorul Burhan Ghalioun, profesor de sociologie la Universitatea Sorbona, a semnalat, într-un interviu acordat „Arabi 21” că „asasinarea unei figuri de dimensiunea lui Soleimani este un mesaj pentru debutul unei strategii serioase a SUA, de lichidare a imperiului iranian și pentru a restabili dimensiunea normală a Iranului, în granițele naturale.”
Ghalyoun a subliniat că Soleimani a fost simbolul activității expansioniste iraniene în regiune și că și-a asumat lichidarea revoluțiilor tinerilor din Siria, Liban și Irak.
„Regimul iranian a folosit întreaga regiune pentru a negocia dur cu Occidentul rămânerea la putere a regimurilor corupte, după metoda regimului sirian «Assad, sau ardem țara»”, spune Ghalyoun.
Deși Trump a declarat că nu vizează răsturnarea regimului din Iran, Ghalyoun consideră că acest lucru este posibil.
„Chiar dacă americanii nu intenționează să răstoarne regimul cu aceste eliminări chirurgicale, întoarcerea acestuia la dimensiunea normală este suficientă pentru a-l prăbuși din interior, atunci când nu va avea ce să ofere poporului”, a adăugat specialistul.
Strâmtoarea Ormuz, posibil obiectiv
Henry Rome, analist la Eurasia Group, se așteaptă ca Iranul să riposteze pentru asasinarea lui Qassem Soleimani, dar nu să înceapă un război deschis. De altfel, după o primă declarație de „război”, oficialii regimului au recurs la alt gen de amenințări, la care organizațiile teroriste sponsorizate de Iran se pricep mai bine.
„Ne așteptăm la confruntări de nivel moderat până la scăzut, pe o durată de cel puțin o lună, limitate la Irak, în special, unde milițiile susținute de Iran vor ataca bazele SUA și unii soldați americani vor fi uciși. Statele Unite vor riposta cu atacuri aeriene în Irak ”, a scris Rome într-o notă către clienți.
Rome este de părere că Iranul va relua acțiunile de hărțuire a transportului comercial în Golful Persic și poate lansa exerciții militare pentru a perturba libera circulație. Un alt risc este un răspuns „asimetric” - un eufemism pentru terorism.
Rome spune că prețurile petrolului ar putea ajunge până la 80 de dolari barilul dacă se va extine conflictul pe câmpurile petroliere din sudul Irakului sau dacă hărțuirea iraniană a transportului maritim se intensifică.
Prețul barilului crescuse la 63,55 dolari în primele ore de după anunțarea morții generalului iranian. Irakul este producătorul numărul doi al OPEC.
Strâmtoarea Ormuz este cea mai importantă cale maritimă pentru petrolierele lumii. Aproximativ 21 de milioane de barili de petrol au trecut prin Strâmtoarea Ormuz în 2018, echivalentul a aproximativ o treime din comerțul maritim mondial de petrol și aproximativ 21% din consumul global.
Analiștii prevăd reînnoirea atacurilor din largul coastei de sud a țării. Atacurile asupra navelor ce treceau prin Ormuz au provocat anul trecut salturi temporare ale prețului petrolului.
Strâmtoarea poate fi ocolită, dar nu cu ușurință. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite operează singurele conducte capabile de transport maritim în afara Golfului Persic și conductele suplimentare ce au capacitatea de a evita strâmtoarea.
Capacitatea totală disponibilă a conductelor de țiței pentru ambele țări combinate a fost estimată la 6,5 milioane de barili pe zi. Cu 2,7 milioane de barili pe zi trecând prin conducte anul trecut, în jur de 3,8 milioane de barili pe zi cu capacitate neutilizată ar fi fost disponibile pentru a ocoli strâmtoarea.
Analiștii sunt de părere că prezența Flotei a 5-a a Marinei americane în Bahrain împiedică Iranul să închidă calea navigabilă. În plus, Statele Unite ale Americii au trimis un grup de luptă cu portavion, bombardiere și baterii Patriot.
