SUA și Rusia au făcut pași importanți pentru cooperare în Libia și Siria, pentru a securiza resursele de petrol și gaze în interes propriu, spre totala nemulțumire a Turciei, care deja desfășura o strategie în zonă.
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a anunțat că este planificată o nouă rundă de întâlniri la nivel înalt între Rusia și Siria, pentru a păstra bazele rusești, o mare victorie pentru Putin, după căderea recentă a regimului lui Bashar al-Assad.
Trump și Putin își împart petrolul și gazele din Libia și Siria
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a anunțat miercuri că pentru săptămâna viitoare este planificată o nouă rundă de întâlniri la nivel înalt între Rusia și Siria pentru a stabili procedura prin care Rusia va păstra două baze în Siria.
Pentru acest succes al Rusiei a fost nevoie doar ca SUA să nu ridice sancțiunile asupra Siriei pentru a beneficia noul regim, paralizând astfel funcționarea statului.
După instalarea regimului interimar în Siria, Rusia a vrut să-și mute personalul și echipamentele militare din Siria în Libia, unde Putin este un susținător cheie al Armatei Naționale Libiene [LNA] sub comanda mareșalului rebel Khalifa Haftar, căruia i-a oferit nu numai sprijin politic, ci și resurse militare.
Turcia a boicotat transferul punând regimul actual din Siria să nu dea voie Rusiei să-și scoată oamenii și tehnica militară din bazele Tartus și Hmeimin, având interese majore în Libia, unde sprijină activ Guvernul de Unitate Națională [GNU] de la Tripoli, cu care a semnat un acord privind frontierele maritime, având în vedere resursele de gaze din Mediterana.
În ciuda numeroaselor eforturi internaționale de stabilizare a țării, Libia rămâne importantă strategic pentru Rusia și are nevoie de o prezență militară în regiune pe termen lung, vizând și creșterea influenței în Africa de Nord.
Dar SUA au demontat boicotul Turciei prin simplul fapt că nu au ridicat sancțiunile pentru noul regim, interimar, condus de Ahmed al-Shara sau Julani, controversatul lider al fostei organizații teroriste Jabhat al-Nusra, sprijinit de Turcia.
Acesta este în lipsă acută de bani pentru a pune statul în funcțiune. SUA au ridicat deocamdată doar cele zece milioane de dolari recompensă pe capul lui Julani. UE a păstrat, de asemenea, sancțiunile.
În această situație, după o convorbire cu Vladimir Putin, al-Sharaa a fost de acord să discute despre prezența militară a Rusiei, care, ultima dată când a acționat militar în Siria a fost un bombardament chiar asupra forțelor lui al-Sharaa aflate în marș spre Damasc, pentru a răsturna regimul Assad.
Deoarece Banca Centrală a Siriei era goală - golită de Bashar al-Assad când a fugit la Moscova - Rusia a început să livreze Damascului lire siriene cu chipul lui Assad. Transportul include sute de miliarde de lire siriene, în valoare de zeci de milioane de dolari.
SUA intervin în Libia pentru a controla resursele de petrol și gaze
Potrivit Libya Observer, o delegație americană a vizitat Libia la 4 februarie și a propus crearea unei forțe mixte de securitate militară libiană, care să unească personal din estul și vestul țării - cele două zone rivale - potrivit unei surse militare apropiate Comitetului militar mixt 5+5 al Libiei (JMC5+5).
Comitetul este format din 5 ofițeri militari superiori aleși de GNA - Guvernul de Acord Național, recunoscut internațional, cu sediul la Tripoli - și 5 ofițeri militari superiori aleși de mareșalul rebel Khalifa Haftar, ale căror forțe, Armata Națională Libiană (LNA), sunt concentrate în Benghazi.
Forța mixtă trebuie să fie compusă până în martie. Planul, discutat atât la Tripoli, cât și la Benghazi, a fost pus la punct recent de oficialii ai Comandamentului SUA pentru Africa (AFRICOM) în timpul unei vizite la sediul Comitetului din Sirte.
Propunerea în etape prevede selecția a patru ofițeri – câte doi din fiecare regiune – pentru a conduce Forța mixtă, unul fiind numit comandant. Ofițerii rămași vor supraveghea pregătirea, mobilizarea și sarcinile operaționale.
Forța se va concentra pe securitatea frontierei și protecția infrastructurii vitale, incluzând industria de petrol și gaze, cu pregătire militară avansată oferită atât pe plan intern, cât și în străinătate.
Instruirea inițială este programată să aibă loc în tabăra Brigăzii 111 din Tripoli, unde vor avea sediul comandamentul comun și instructorii AFRICOM.
Planul SUA nu face referire în mod explicit la prezența militară rusă în Libia, concentrându-se în schimb pe contraterorism, crimă organizată, trafic de persoane și securizarea instalațiilor energetice.
Rusia vrea baze în Libia și parte din profitul afacerilor cu petrol și gaze
Directorul de Informații al AFRICOM, generalul de brigadă Matthew Brennan, a condus delegația SUA, întâlnindu-se cu figuri cheie libiene, printre care prim-ministrul Abdulhamid Dbeibah la Tripoli și Khalifa Haftar la Benghazi.
Pe lângă întâlnirea cu Haftar, delegația Comandamentului SUA pentru Africa a vorbit cu liderul din vestul Libiei, Abdel Hamid Dbeibah. După discuții cu ambele părți, aceștia au vizitat Sirte, unde în cele din urmă au convenit la sediul „Comitetului militar mixt Libia 5+5” să creeze o forță de securitate comună libiană. Însă toate aceste forțe ar fi efectiv sub control american.
Înființarea acestui corp militar ar trebui să calmeze conflictele dintre guvernele din Est și Vest ale țării, forța unită de 3.500 de soldați acționând ca o pârghie de presiune de ambele părți.
Având în vedere că americanii au influență pe toate părțile conflictului, în schimbul unor concesii, precum cele personale pentru Haftar, îi pot obliga pe libieni să accepte acest serviciu.
SUA conlucrează cu Guvernul de la Tripoli, servind interesele comerciale semnificative în industria petrolieră libiană, de care are nevoie și Haftar. De amintit, un guvern controlează câmpurile de petrol și gaze, iar facțiunea rebelă terminalele de export, deci cele două părți trebuie să facă pace.
În plus, SUA are o altă pârghie de presiune asupra mareșalului, care este cetățean american și are o avere semnificativă acolo. Recent, o instanță federală din Virginia a decis să analizeze un dosar în care mareșalul este acuzat de crime de război, iar noi audieri vor începe în martie, adică atunci când trebuie să fie inaugurată și Forța mixtă propusă de SUA.
Citește și: Turcia i-a anulat lui Putin contractul de închiriere pe 49 de ani a portului Tartus din Siria
Rusia operează patru baze aeriene majore în Libia: Al-Khadim (est), Al-Jufra (central), Brak al-Shati (sud-vest) și Al-Qardabiya (regiunea Sirte).
Mareșalul Haftar i-a aprobat lui Putin, aliatul său, să folosească și portul Tobruk pentru a menține prezența „Africa Corps” a armatei ruse.
Erdogan, furios. Binomul SUA-Rusia îi afectează strategia privind resursele de gaze din Mediterana
Putin sigur dă lovitura cu Trump „antemergător” tocmai în zonele pe care le considera pierdute. Cine pierde acum este Recep Tayyip Erdogan, care comandă noul regim din Siria și a investit foarte mult în Guvernul libian de la Tripoli, asigurând exploatarea resurselor de gaze din Mediterana.
În timp ce delegațiile SUA-Rusia se întâlneau la Riad, în Arabia Saudită pentru a discuta despre stoparea războiului din Ucraina, scandalizând Kievul și capitalele europene, Erdogan l-a chemat la Ankara pe președintele ucrainean, Volodimir Zelenski.
Citește și: Turcia grăbește Siria la un acord pentru granițe maritime. Vizează gazele din Mediterana
Întâlnirea a avut loc cu ușile închise, atât între cei doi, cât și între delegații celor două țări.
„Dacă Turcia poate oferi Ucrainei garanțiile de securitate necesare, am dori să o vedem implicată în procesul de pace”, a spus Zelenski după întâlnire.
Zelenski și-a exprimat aprecierea pentru toate țările care lucrează pentru a menține securitatea alimentară, subliniind transporturile de cereale ucrainene atât către națiunile africane, cât și către Siria.
Apoi, președintele ucrainean a inaugurat o nouă clădire pentru Ambasada Ucrainei, la care au participat reprezentanți ucraneni și ai diasporei tătarilor din Crimeea, grup a cărui opresiune de la preluarea Crimeei de către Rusia în 2014 a fost condamnată de Turcia.
Președintele rus Vladimir Putin a transmis sec, în urma acestor demersuri, că „SUA și Rusia nu au nevoie de mediatori pentru a se înțelege”.
Deja bifează victorii și iese din izolarea financiară, deschizându-și cale spre expansiunea afacerilor.
