Soldații lui Putin descriu infernul din armata rusă. Mită ca să scape de „mașina de tocat carne”

Imaginea oficială a războiului din Ucraina, prezentat de Kremlin drept o misiune patriotică, arată cu totul diferit în mesajele trimise de militarii ruși propriilor familii.

Aproape 7.000 de scrisori, mesaje și alte comunicări din 2025 au fost analizate într-un amplu proiect realizat de antropoloaga Alexandra Arhipova și psihologul Iuri Lapșin, în colaborare cu Comitetul Rus Împotriva Războiului.

Soldații lui Putin descriu infernul din armata rusă. Mită ca să scape de „mașina de tocat carne”

Documentele provin dintr-o scurgere de date de pe platforma folosită pentru sesizările adresate comisarului pentru drepturile omului din Rusia și descriu viața din tranșee, spitale, centre de instruire și tabere militare. Studiul, intitulat „Ethnographic Dictionary of War”, a fost publicat în luna iunie.

Potrivit unei analize publicate de Kyiv Post, aproape trei sferturi dintre sesizările analizate aveau legătură cu războiul din Ucraina. Cercetătorii au identificat și aproape 80 de expresii de argou folosite de militari, un vocabular în care moartea, rănirea și atacurile sunt transformate în termeni aproape administrativi.

Soldatul rus, redus la „carne”

Unul dintre cele mai dure cuvinte folosite este chiar „carne”, termen prin care soldatul apare descris ca o resursă consumabilă, trimisă pe front și înlocuită după moarte sau rănire.

Militarii uciși sunt numiți „200”, plecarea pe front poate fi descrisă drept „delegație”, iar dronele sunt „păsărele”. Operatorii de drone devin, în jargonul militarilor, „crescători de păsări”.

Dincolo de limbaj, mesajele descriu și relații dure între comandanți și subordonați: umilințe, tortură, confiscarea unor beneficii și manipularea plăților.

În unele relatări, recruții ar fi fost obligați să semneze contracte cu armata, după care primele de înrolare le-ar fi fost luate, cardurile pentru hrană confiscate, iar banii ar fi ajuns la superiori.

Mită pentru a nu fi trimis în atac

În corespondență apare frecvent termenul „otkup”, adică o formă de „răscumpărare”.

În practică, potrivit cercetării, este vorba despre mită plătită pentru a schimba soarta unui militar: pentru a nu fi trimis într-un atac considerat aproape sinucigaș, pentru a primi permisie sau chiar pentru a beneficia de tratament medical.

Nici pierderea echipamentelor nu ar fi suportată întotdeauna de armată. Un operator de dronă care pierde aparatul pe câmpul de luptă poate fi obligat să cumpere unul nou din propriul buzunar.

O mare parte dintre mesajele analizate se referă la bani: militari și familii care încearcă să afle de ce nu au fost plătite indemnizațiile de luptă, compensațiile pentru răni sau despăgubirile acordate în caz de deces.

Familii care așteaptă luni întregi

Documentele arată și cât de greu poate fi pentru familii să afle ce s-a întâmplat cu cei trimiși pe front.

Trupurile unor militari morți rămân perioade lungi pe câmpul de luptă, iar declararea oficială a unui soldat drept dispărut poate dura șase luni sau chiar mai mult. În unele cazuri, militarii sunt înregistrați drept dezertori sau persoane care și-au părăsit unitatea fără aprobare, ceea ce poate bloca despăgubirile pentru familie.

Inclusiv prizonierii apar în acest limbaj rece drept componente ale unui „fond de schimb”, utilizați atunci când există suficienți captivi pentru a putea fi negociat un schimb.

Cercetătorii spun că vocabularul născut pe front nu mai este folosit doar de militari. Termenii au ajuns și în limbajul mamelor, soțiilor, surorilor și copiilor acestora, semn că războiul a intrat adânc în viața cotidiană a societății ruse.

Autorii concluzionează că problema merge dincolo de apariția unui nou jargon militar: limbajul folosit arată cât de normalizată a devenit ideea că soldatul este o resursă dispensabilă într-un mecanism de război.