Racheta rusească Zircon, de 10.000.000 $, doborâtă de Patriot al SUA. Creatorul ei, arestat de Putin. Dr. Alexander Kuranov este al 12-lea om de știință rus care a lucrat în domeniul armamentului „sensibil” și a fost arestat.
Motivul este că Putin a lăudat racheta hipersonică nucleară Zircon în discursul prezidențial din 2018 la Adunarea Federală a Rusiei de la Moscova, totodată amenințând Occidentul cu arma lui „de neoprit”. În realitate, a fost doborâtă cu ușurință pe teritoriul Ucrainei.
Racheta rusească Zircon, 10.000.000 $, doborâtă de Patriot al SUA. Creatorul ei, arestat de Putin
În ciuda investițiilor de milioane, dacă nu de miliarde în dezvoltarea acestor rachete, și a evaluărilor prea optimiste ale performanței și capacității de distrugere, s-a dovedit că nu e nici pe departe „spaima lumii”.
Conform literaturii convenționale, racheta 3M22 Zircon este o rachetă de croazieră cu capacitate nucleară, hipersonică, manevrabilă.
Este o rachetă cu trei trepte. Un motor de rachetă o ridică din lansator, apoi un motor cu combustibil solid o accelerează până la o viteză supersonică și la o altitudine de funcționare de 30-40 de kilometri.
În acest moment, motorul de rapel se separă, iar motorul scramjet alimentat cu combustibil lichid preia conducerea pentru a o duce la viteza de croazieră de Mach 5,5 (limita inferioară a hipervelocității) pentru cea mai mare parte a autonomiei declarate de 1.000 de kilometri.
În timpul coborârii finale pe țintă, Zircon accelerează, sub forța combinată a motorului său cu reacție și a gravitației, până la Mach 7,5 – 8 (9.000-10.000 km/h/6.000 mph), care, pe măsură ce se apropie de impactul final, încetinește din nou la viteza supersonică. (aproximativ Mach 4,5) odată ce combustibilul său este consumat și rezistența aerului crește.
Efectul asupra țintei ar trebui să fie devastator.
Zircon nu este o rachetă hipersonică și nici capacitatea distructivă nu este așa cum amenința Putin
O astfel de rachetă a fost trasă pentru prima dată, ca parte a unui atac cu un val de rachete puternice, peste 40, asupra Ucrainei, la 7 februarie.
Racheta a fost doborâtă deasupra Kievului de către apărarea aeriană ucraineană. A doua rachetă a fost trasă tot asupra Kievului, la 25 martie, fiind doborâtă de o rachetă sol-aer (SAM) MIM-104 Patriot.
Citește și: Apelul disperat al Ucrainei, după atacurile din Harkov: „Accelerați livrearea de F-16 și Patriot”
Examinarea tehnică a rachetei arată că mult-lăudata armă a lui Putin, un „atu” al său „nemaivăzut”, cum spunea, nu este cu adevărat o armă hipersonică și nici capacitatea sa distructivă nu e ca la „carte”
Teoretic, timpul de zbor către Kiev de la locul de lansare din Peninsula Crimeea, care este la 650 de kilometri, ar fi trebuit să dureze 4-5 minute dacă rachetele zburau la vitezele anunțate de ruși.
Citește și: Bomba de 40.000 $ care devastează tot a început să fie produsă în masă, de Rusia
Rachetele de la 7 februarie și 25 martie, deși foarte rapide, nu au atins niciodată ceva aproape de hipervelocitatea susținută, potrivit Kyiv Post.
Trebuia să transporte un focos cu o greutate totală de 400 de kilograme, fie cu fragmentare explozivă mare, fie ca sarcină utilă termonucleară de 2 kilotone.
Examinarea tehnică a rachetei doborâte la 25 martie de către laboratorul de cercetare militară KNIISE a constatat că avea un focos care conținea doar aproximativ 40 de kilograme de explozibili puternici, suficient de mare pentru a deteriora o clădire, dar nici pe departe cu puterea devastatoare pe care se presupunea că o are.
Zircon este o armă scumpă, cu un cost estimat de 10 milioane de dolari fiecare, care ar fi necesitat ținte de mare valoare strategică, operațională sau financiară.
Racheta de la 7 februarie a lovit și a tăiat o linie electrică internă, în timp ce a doua a lovit o clădire nelocuită, cu trei etaje. Niciuna nu a fost aproape de ceea ce ar putea fi considerată o țintă militară de mare importanță.
Putin a susținut că Zircon și Kh-47M2 Kinzhal pot învinge toate sistemele de apărare antirachetă existente.
Ambele arme au fost doborâte cu sistemul american Patriot și cu un sistem franco-italian SAMP-T.
În consecință, Ucraina ar avea nevoie de sisteme de apărare aeriană pentru a proteja ținte-cheie, pentru că, atunci când o astfel de rachetă intră totuși în învelișul de protecție al mijloacelor de apărare existene acum, viteza de apropiere le poate face să explodeze aproape de obiectivul vizatăsau peste zone locuite, iar asta rămâne o mare amenințare.
