Aproximativ un sfert din populația lumii trăiește în bazinul unui lac uscat, potrivit studiului realizat de o echipă internaţională de oameni de știință.
De ce seacă lacurile
În timp ce lacurile acoperă doar aproximativ 3% din planetă, ele dețin aproape 90% din apa dulce de suprafață și sunt surse esențiale de apă potabilă, irigare și energie, oferind habitate vitale pentru animale și plante, scrie revista Science, conform CNN.
Peste tot în lume, cele mai importante lacuri înregistrează scăderi puternice. Lacul Mead, al râului Colorado, din sud-vestul SUA, s-a retras dramatic, pe fondul unei megasecete și a deceniilor de suprasolicitare.
Citeşte şi: Seceta începe să-și facă simțită prezența în România. Fermierii se tem că culturile vor fi puține
Marea Caspică, care este un lac foarte mare, între Asia și Europa – cel mai mare corp de apă interioară din lume – este în declin, din cauza schimbărilor climatice și a utilizării apei.
Scăderea multor lacuri a fost bine documentată, dar amploarea schimbării și motivele din spatele acesteia au fost examinate mai puțin amănunțit, a spus Fangfang Yao, autorul principal al studiului, un savant invitat la Institutul Cooperativ de Cercetare în Științe ale Mediului, de la Universitatea Boulder, din Colorado.
Cercetătorii au folosit măsurarea prin satelit a aproape 2.000 dintre cele mai mari lacuri și rezervoare din lume, care împreună reprezintă 95% din stocul total de apă din lacuri de pe Pământ.
Citeşte şi: Peste un milion de hectare au fost afectate de secetă. Cultura cea mai afectată- porumbul
Examinând peste 250.000 de imagini din satelit, făcute din 1992, până în 2020, împreună cu modele climatice, aceștia au reușit să reconstruiască istoricul lacurilor, cu câteva decenii în urmă.
Rezultatele au fost uimitoare.
53% dintre lacuri și rezervoare au pierdut cantități semnificative de apă, cu o scădere netă de aproximativ 22 de miliarde de tone metrice pe an, o cifră pe care autorii raportului le-au comparat cu volumul a 17 lacuri Mead.
Omul sfinţeşte locul? Nu, distruge lacul
Mai mult de jumătate din pierderea netă de apă din lacurile naturale poate fi atribuită activităților umane și schimbărilor climatice, arată raportul.
Raportul a constatat pierderi în stocarea apei din lac peste tot, inclusiv în zonele tropicale umede și în Arctica rece. Acest lucru sugerează că „tendințele de uscare la nivel mondial sunt mai extinse decât se credea anterior”, a spus Yao.
Diferite lacuri au fost afectate de diferite cauze.
Consumul nesustenabil de apă este motivul predominant din spatele micșorării Mării Aral, în Uzbekistan, și a Mării Salton, din California , în timp ce schimbările în precipitații și scurgeri au determinat declinul Marelui Lac Sărat , arată raportul.
Schimbările climatice
În Arctica, lacurile s-au micșorat din cauza unei combinații de schimbări de temperatură, precipitații, evaporare și scurgere.
„Multe dintre amprentele umane și ale schimbărilor climatice, asupra pierderilor de apă din lac, erau necunoscute anterior”, a spus Yao, „cum ar fi secarea lacului Good-e-Zareh, din Afganistan, și a lacului Mar Chiquita, din Argentina”.
Schimbările climatice pot avea o serie de efecte asupra lacurilor. Cel mai evident, a spus Yao, este creșterea evaporării.
Aridificare
Pe măsură ce lacurile se micșorează, acest lucru poate contribui și la o aridificare a bazinului hidrografic din jur, a constatat studiul. Aceasta crește evaporarea și accelerează declinul acestora.
Pentru lacurile din părțile mai reci ale lumii, evaporarea de iarnă este o problemă din ce în ce mai mare, deoarece temperaturile mai calde topesc gheața care le acoperă de obicei, lăsând apa expusă atmosferei.
Aceste modificări pot avea efecte în cascadă, inclusiv o scădere a calității apei, o creștere a înfloririi algelor toxice și o pierdere a vieții acvatice.
