„Meciul” Anglia-Argentina a durat 74 de zile. Războiul din Insulele Falkland, demonstrație de forță a Londrei
Selecţionatele Angliei şi Argentinei se întâlnesc în această seară în cea de-a doua semifinală a Cupei Mondiale, motiv pentru ca Newsweek să vă amintească de un alt „meci” mai sângeros care a avut loc între cele două țări cu 44 de ani în urmă, Războiul pentru Insulele Falkland.
Pe 2 aprilie 1982, Argentina a invadat Insulele Falkland. Conflictului a fost provocat junta militară care condusese Argentina din 1976, iar țara ajunsese într-o profundă criză economică și politică la începutul anilor 1980.
„Meciul” Anglia-Argentina a durat 74 de zile. Războiul din Insulele Falkland, demonstrație de forță a Londrei
O economie în declin, inflația în creștere și nemulțumirea cauzată de teroarea de stat cunoscută sub numele de „Războiul Murdar” amenințau să dărâme dictatura militară. Prin urmare, generalul Leopoldo Galtieri și consilierii săi militari aveau nevoie de o cauză care să poată uni națiunea divizată și să distragă atenția de la conflictele interne.
Junta a calculat că britanicii, care plănuiau să își reducă drastic cheltuielile pentru apărare și se aflau la o distanță geografică de peste 12.000 de kilometri de insule, nu vor răspunde militar la ocuparea unui teritoriu atât de îndepărtat și nesemnificativ din punct de vedere economic. Cu toate acestea, această cacealma geopolitică eronată s-a dovedit fatală. Ca răspuns, prim-ministrul britanic Margaret Thatcher a ordonat unei forțe navale să navigheze spre apele Atlanticului de sud-vest.
Pe măsură ce forța de atac se apropia de ținta sa, au avut loc numeroase ciocniri între forțele britanice și argentiniene în cerul și apele din jurul insulelor.
Citește și: Prinţul Andrew, fratele Regelui Charles, „combinații” cu un afacerist considerat spion al Chinei
Ambele părți au suferit pierderi, Marina Regală Britanică pierzând mai multe nave, dar în probabil cel mai controversat incident al întregului război, crucișătorul ușor argentinian ARA General Belgrano a fost scufundat, luând cu el 323 de marinari.
Britanicii au efectuat o operațiune de debarcare riscantă pe 21 mai în zona San Carlos Water, care a devenit cunoscută sub numele de „Poligonul de Bombardament” după ce îndrăzneții piloți argentinieni au efectuat o serie de misiuni de bombardament la joasă altitudine deasupra zonei.
Citește și: Prinţul Andrew a fost dat afară din castelul Windsor de Regele Charles. Unde va locui de acum
După debarcarea pe insule, britanicii au purtat mai multe bătălii cu argentinienii, inclusiv la Goose Green – probabil cea mai faimoasă datorită morții locotenent-colonelului Herbert Jones , care și-a condus personal trupele într-un asalt asupra unei poziții fortificate ale Argentinei – și pe înălțimile din jurul capitalei Stanley.
Pe măsură ce încercuirea britanică a început să se apropie de capitală, armata argentiniană s-a predat în cele din urmă după 74 de zile. 14 iunie 1982 este acum sărbătorită drept „Ziua Eliberării” în Insulele Falkland.
Războiul a avut un impact serios
Recuperarea arhipelagului a fost o bătălie sângeroasă: 649 de soldați argentinieni și 255 de soldați britanici au murit, precum și trei civili locali. Dar suferința nu s-a încheiat odată cu tăcerea armelor: efectele psihologice sunt încă resimțite de veterani, familiile lor și locuitorii insulelor Falkland.
Când guvernatorul exilat Rex Hunt s-a întors pe insule în iulie 1982, a fost impresionat de cât de reticenți erau oamenii în a vorbi despre experiențele lor la început.
Înainte de război, existaseră temeri existențiale serioase cu privire la viitorul comunității Insulelor Falkland. Anii de stagnare economică și demografică au determinat Ministerul de Externe și guvernul britanic să ia în considerare renunțarea la controlul asupra insulelor și transferul treptat al suveranității către Argentina printr-un proces de „leaseback”. Cu toate acestea, războiul a răsturnat complet toate planurile.
Guvernul Thatcher a adoptat o serie de măsuri care au rescris soarta insulelor. Reforma funciară a fost accelerată, a fost adoptată o nouă constituție, administrația locală a fost extinsă, ajutoarele directe au fost sporite, Aeroportul Stanley a fost reconstruit și o bază a forțelor aeriene complet nouă a fost înființată la Mount Pleasant.
Până în 1986, locuitorii insulari începeau să culeagă „recolta” zonei de pescuit extinse și exclusive. Au fost emise permise de pescuit, creând un pilon complet nou și extrem de profitabil al economiei.
Astăzi, economia pe cap de locuitor este mult peste cea a Regatului Unit și aproximativ la egalitate cu Norvegia sau Elveția – o redresare demult așteptată pentru insule. Insulele Falkland au devenit, de asemenea, mult mai asertive în relațiile lor diplomatice, alungând umbra „relației coloniale” cu Regatul Unit de dinainte de 1982 și reprezentându-se acum la Națiunile Unite.
Sub președinția Cristinei Kirchner, Argentina și-a reafirmat pretenția de suveranitate asupra insulelor (un proces care a culminat în 2012, cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a războiului).
Ca răspuns, guvernul insular a convocat un referendum – cu observatori internaționali invitați pentru a spori acceptabilitatea internațională a rezultatelor – privind soarta insulelor, arată 24.hu. Rezultatul a fost covârșitor: toate voturile, cu excepția a trei (99,8%), au fost exprimate în favoarea menținerii insulelor ca teritoriu britanic de peste mări.
