Legea și ordinea mondială. Trump lasă diplomația deoparte și aplică forța brută în conflicte

Fermierul cambodgian Mao Sary și-a împreunat mâinile în semn de recunoștință. Își strângea lucrurile în căruța improvizată care îi dusese familia în siguranță când, în iulie, au izbucnit conflictele cu Thailanda, un aliat de lungă durată al Statelor Unite.

Acum, după încetarea focului facilitată de președintele american Donald Trump, se pregăteau să se întoarcă acasă de la pagoda budistă unde se adăpostiseră.

„Aș dori să-i mulțumesc lui Donald Trump pentru că a ajutat Cambodgia și cam­bodgienii să se întoarcă în satele lor“, a spus el. „Apreciez foarte mult acest lucru“. Alți fermieri strămutați au repetat aprobarea lui Sary față de președintele SUA, aflat la jumătate de glob distanță. Guvernul cambodgian l-a nominalizat pe Trump pentru Premiul Nobel pentru Pace.

Dintre toate conflictele în care s-a implicat Trump de la revenirea la Casa Albă, disputele privind granița dintre Thailanda și Cambodgia, care datează din perioada colonială, sunt probabil cele mai minore. Dar, la fel ca rolul său în războiul dintre Rusia și Ucraina sau în Orientul Mijlociu, eforturile sale de diplomație autoritară sunt un alt indiciu al schimbării bruște față de ordinea mondială liberală postbelică, în care instituțiile și dreptul internațional – în teorie, dacă nu și în practică – aveau prioritate față de puterea pură.

RECUNOSCĂTOR Sary se pregătește să se întoarcă acasă, în Cambodgia, după încetarea focului din iulie, facilitată de intervenția lui Trump

„Implicarea lui Trump demonstrează o preferință pentru realismul dominat de stat din partea părților implicate în aceste crize, în special pentru arbitrajul direct al marilor puteri, mai degrabă decât pentru utilizarea instituțiilor internaționale, cum ar fi ONU“, a declarat Paul Chambers, cercetător invitat la Institutul ISEAS-Yusof Ishak din Singapore.

„Acesta plasează și acordă prioritate statelor puternice ca gestionari ai puterii globale, mai degrabă decât instituțiilor internaționale“, a declarat el pentru Newsweek.

Rivalitatea dintre SUA și China

Calculele geopolitice sunt, de asemenea, în schimbare. După ani de apropiere de Beijing și de conflict cu Statele Unite, care le-au ținut predici despre drepturile omului și regresul democrației, liderii Cambodgiei nu ar fi putut fi clari în laudele lor la adresa președintelui american.

„Acesta este doar un exemplu al realizărilor excepționale ale președintelui Trump în reducerea tensiunilor din unele dintre cele mai instabile regiuni ale lumii“, se arată în scrisoarea de nominalizare adresată Comitetului Nobel norvegian de către prim-ministrul Hun Manet. „Eforturile sale consecvente de a obține pacea prin diplomație se aliniază perfect viziunii lui Alfred Nobel – de a îi onora pe cei care au adus contribuții remarcabile la fraternitatea internațională și la promovarea păcii“.

Oficialii thailandezi nu au făcut nicio declarație publică cu privire la nominalizarea la Premiul Nobel și nu au răspuns la solicitarea de comentarii din partea Newsweek până la momentul publicării acestui articol. Ambele țări s-au acuzat reciproc de încălcarea
armistițiului.

La originea conflictelor se află o dispută privind o frontieră care traversează o fâșie de junglă și ferme de orez, unde se află temple antice din epoca khmer-hindusă. Aceasta a reînviat animozitatea care datează de secole între societățile siameză și khmeră. Trump a vorbit cu liderii ambelor țări și le-a spus că este timpul să înceteze luptele, susținut de puterea sa de a stabili tarifele vamale pentru exporturile către Statele Unite, care sunt critice pentru ambele națiuni.

Newsweek a contactat Departamentul de Stat al SUA pentru a obține un comentariu.

„Cel puțin a chemat ambele țări la masa negocierilor și a ajuns la un acord de încetare a focului... A ajutat la salvarea multor vieți“, a declarat Huy Vannak, președintele Uniunii Federațiilor Jurnaliștilor din Cambodgia și secretar de stat în Consiliul de Miniștri, cabinetul guvernului cambodgian. „Dacă ambele țări respectă tot ceea ce am convenit, restul problemelor pot fi rezolvate pașnic“, a declarat el pentru Newsweek.

Într-o demonstrație de unitate, aprecierea pentru Trump a fost împărtășită în aceeași măsură și de opoziția politică din Cambodgia, care a suferit ani de represiuni și arestări. „Fără presiunea președintelui Trump pentru a determina Thailanda să încheie un armistițiu, noi, ca popor și țară, am fi fost zdrobiți de thailandezi într-o măsură nemaiîntâlnită de la războaiele antice cu ei“, a declarat Monovithya Kem, fiica exilată în SUA a liderului opoziției Kem Sokha, care se află în arest la domiciliu după ce a fost arestat în 2017 și ulterior condamnat pentru conspirație cu o putere străină – Statele Unite – în legătură cu contactele sale cu susținătorii democrației din SUA. Oficialii americani au respins acuzațiile.

Victima Războiului Rece

Cambodgia a fost de prea multe ori un indicator al schimbărilor geopolitice – și a suferit consecințele.

În timpul Războiului Rece, a fost mai întâi supusă bombardamentelor intense ale SUA, în efortul american de a întrerupe rutele de aprovizionare ale Viet Congului în războiul din Vietnam. Apoi, a fost devastată de preluarea puterii de către comuniștii Khmerilor Roșii, susținuți de China, al căror regim a produs un adevărat genocid, ucigând aproximativ 1,7 milioane de oameni – un sfert din populație.

AMINTIRE SUMBRĂ Craniile dintr-o stupă la memorialul Choeung Ek Killing Fields din Phnom Penh. Fragmente de oase încă mai apar la suprafață pe câmpuri, în timpul musonului

Fragmente de oase și haine încă mai apar la suprafață în „Câmpurile morții“ în timpul ploilor musonice. Deși vietnamezii i-au alungat pe Khmerii Roșii în 1979, Cambodgia a rămas un pion în rivalitățile globale până la sfârșitul Războiului Rece. La începutul anilor 1990, a devenit pentru scurt timp un exemplu al eforturilor conduse de ONU de a instaura democrația multipartidistă pe un nou val de liberalism, dar a alunecat treptat spre autoritarism sub conducerea premierului Hun Sen, care este tatăl actualului prim-ministru și încă foarte influent.

Eforturile SUA de a exercita presiuni asupra Cambodgiei pentru a realiza reforme democratice au provocat doar o reacție negativă, care a dus la deteriorarea relațiilor cu Washingtonul. Mai mult decât orice altă țară din Asia de Sud-Est, Cambodgia a îmbrățișat ascensiunea puterii chineze pentru a obține sprijin politic și ca sursă de fonduri pentru proiecte de infrastructură și ajutor militar, inclusiv cooperarea privind o bază navală care a provocat furia Statelor Unite.

Acum, dinamica s-a schimbat din nou.

„Partea pozitivă a acestui conflict absurd dintre Cambodgia și Thailanda este că le arată cambodgienilor că SUA sunt prietenul pe care putem conta în momentele noastre cele mai vulnerabile“, a spus Kem, care speră că schimbarea va duce și la eliberarea tatălui ei.

„Realitatea este că nimeni altcineva nu are influența sau voința necesară pentru a pune capăt acestei situații. Din cauza acesteia, dinamica dintre Statele Unite și Cambodgia s-a transformat drastic; este important ca ambele țări să profite de această oportunitate pentru a reechilibra politica internațională a Cambodgiei. Statele Unite au demonstrat că sunt partenerul principal și de încredere de care avem nevoie“, a declarat ea pentru Newsweek.

Asta nu înseamnă că China nu mai este implicată în Cambodgia sau că Phnom Penh-ul a renunțat la legăturile sale cu Beijingul. Diplomații chinezi au fost, de asemenea, prezenți la discuțiile privind încetarea focului, alături de cei ai Statelor Unite – un alt indiciu al remodelării ordinii globale între marile puteri. „Națiunile mari au mai multe interese decât cele mici. Națiunile mici doar le urmează, în esență“, a spus Vannak.

Retragerea vechii ordini

Este înlăturată ordinea mondială liberală care a apărut după Al Doilea Război Mondial și care, în teorie, se baza pe liberalismul politic, deschiderea economică și cooperarea globală – și era promovată de Statele Unite. Aceasta punea accentul pe instituții bazate, pe reguli, guvernanță democratică, comerț liber și angajament multilateral. Construit pe idealurile de pace, autodeterminare, egalitate între națiunile suverane și prosperitate comună, sistemul a fost conceput pentru a preveni repetarea războaielor de la începutul secolului al XX-lea.

„Cred că a fost o epocă. Cred că suntem la începutul unei noi epoci, cu mai multă incertitudine, o epocă mai nesigură și, prin urmare, mai periculoasă“, a declarat prim-ministrul danez Mette Frederiksen pentru Newsweek în luna mai. Ea a adăugat: „Cred că răspunsurile trebuie să fie aceleași. Adică democrația trebuie să învingă și toate țările trebuie să respecte Carta ONU, astfel încât principiile să fie aceleași“.

DISPUTĂ Muncitori migranți cambodgieni așteaptă să treacă un punct de control la frontieră pe 29 iulie în Chanthaburi, Thailanda. Luptele recente au reînviat o animozitate veche de secole

Prioritizarea puterii dure, a comerțului și a tranzacțiilor comerciale în detrimentul procesului diplomatic este la fel de evidentă în noua abordare a SUA față de războaiele din Orientul Mijlociu și Europa – și în alte intervenții ale lui Trump în crize, cum ar fi cele dintre India și Pakistan, ambele dotate cu arme nucleare, Congo și Rwanda, și un nou acord între Azerbaidjan și Armenia. În Orientul Mijlociu, aceasta a însemnat un sprijin puternic din partea Casei Albe pentru Israel în încercarea de a distruge potențialul nuclear al Iranului și rețeaua sa de reprezentanți regionali, de la Hamas și Hezbollah, până la Houthi.

Ucraina este la fel de interesantă după recenta întâlnire a lui Trump cu președintele rus Vladimir Putin pentru a discuta despre încheierea războiului de la invazia Rusiei. Dezbaterea se mută către cât de mult vor fi acceptate victoriile Rusiei pe câmpul de luptă, mai degrabă decât asupra drepturilor și naturii inviolabile a frontierelor internaționale. Aceasta a fost o piatră de temelie teoretică a ordinii mondiale timp de decenii, chiar dacă s-a destrămat odată cu prăbușirea fostei Iugoslavii.

Nu a existat un indiciu mai bun al schimbării vremurilor decât alinierea liderilor europeni în Biroul Oval luna trecută pentru discuții de follow-up cu Trump privind Ucraina – fie că era vorba de a-l presa sau de a asculta ce se aștepta el să accepte. Țările care au modelat ordinea postbelică și au susținut-o în mod vocal erau acum actori diminuați și lipsite de puterea militară sau economică de a determina singure evenimentele.

Între timp, instituții precum Curtea Penală Internațională sunt respinse de administrația Trump. Funcționarii CPI sunt acum supuși sancțiunilor pentru „încălcările“ lor împotriva Statelor Unite și a aliatului său Israel.

Pârghie, acum retorică

„Abordarea lui Trump subliniază faptul că, într-o lume în care China militarizează rutele comerciale, Rusia duce un război hibrid și Iranul finanțează rețele teroriste pe trei continente, securitatea nu va fi păstrată prin apeluri la proces, ci prin proiecția puterii brute“, a declarat pentru Newsweek Zineb Riboua, cercetător la Centrul pentru Pace și Securitate în Orientul Mijlociu al Institutului Hudson. „Intrăm într-o nouă eră a geopoliticii, în care ponderea alianțelor este judecată în funcție de rezultate: accesul la energie, drepturile de staționare, cooperarea în domeniul informațiilor – nu de principii, valori sau declarații abstracte“.

„Făcând din putere moneda diplomației, Trump a clarificat că supraviețuirea în noul Război Rece nu depinde în teorie de ritualurile instituțiilor legate de lege ci de capacitatea Americii de a se ancora în zone în care a fost absentă sau slabă din punct de vedere istoric, de la Levant până la Caucaz. În acest context, puterea brută, și nu valorile retorice, determină cine va prevala împotriva Beijingului, Moscovei și Teheranului“, a spus ea.

Schimbarea de abordare ar putea avea consecințe imprevizibile, pe măsură ce tot mai multe state adoptă mentalitatea că, practic, capacitatea lor de a-și decide soarta depinde de propria putere și de alianțe, mai degrabă decât de forța argumentelor lor sau de apelurile la un sistem global de legi și drepturi.

„Dacă ne uităm la afacerile geopolitice, Cambodgia este ca o picătură de apă pe o frunză de lotus. Când frunza de lotus este mișcată de vânt, picătura cade“, a spus Vannak. „Trebuie să devii ca Singapore sau ca Israel, care au capacitate suficientă pentru autoapărare. Cred că mulți cambodgieni realizează că și Cambodgia trebuie să devină
puternică într-o zi“. 

Matthew Tostevin este redactor-șef pentru afaceri globale la Newsweek. Îl puteți urmări pe X @TostevinM