Iranul încă nu a răzbunat moartea lui Soleimani
Uciderea lui Qassem Soleimani a reprezentat o imensă lovitură dată ambiţiilor regionale ale Iranului. În riposta sa, ţara ar putea reveni la vechile sale obiceiuri, se arată într-o analiză publicată de The Atlantic, preluată de Rador.
Qassem Soleimani a rostit un discurs la Teheran cu ocazia împlinirii a zece ani de la moartea lui Imad Mughniyeh, un important comandant al gherilelor Hezbollah, mort în urma unui atentat cu maşină-capcană survenit în centrul Damascului, atacul fiind coordonat de CIA cu sprijin din Israel.
Așzat în faţa unui portret gigantic al lui Mughniyeh suprapus peste o panoramă a Ierusalimului, Soleimani s-a adresat unei audienţe formate din înalţi oficiali iranieni, precum şi din reprezentanţi ai miliţiilor aliate ale Iranului din Irak, Liban, teritoriile palestiniene, Siria şi Yemen.
Soleimani a spus că Mughniyeh este „o legendă”, el fiind practic mentorul tuturor succeselor înregistrate de aşa-zisa axă de rezistenţă a Iranului, succese care, în opinia generalului iranian, au inclus transformarea mişcării Hezbollah şi a grupării palestiniene Hamas în nişte mari ameninţări la adresa Israelului, ele fiind totodată cele care, în 1983, au bombardat cazarme ale armatei SUA din Beirut, omorând 241 de militari americani.
După moartea lui Soleimani în urma unui atac aerian american din această săptămână, cuvintele acestui om merită reţinute. Soleimani, Mughniyeh şi actualul lider al mişcării Hezbollah, Hassan Nasrallah, formau un trio care a conturat strategia Iranului în Orientul Mijlociu sub conducerea liderului suprem, ayatolahul Ali Khamenei, potrivit unei analize G4media.
Astfel, e greu de cântărit amploarea loviturii date prin moartea lui Soleimani. În zilele care au urmat morţii sale, atenţia s-a concentrat asupra impulsivei decizii a lui Donald Trump, asupra ripostei Iranului – care s-a limitat până acum la lansarea a 22 de rachete asupra a două baze americane din Irak, atac care s-a soldat fără victime – asupra manifestaţiilor de durere din Iran provocate de moartea lui Soleimani şi asupra implicaţiilor pe care incidentul le-ar avea pentru securitatea naţională.
Riposta în urma morţii generalului iranian nu se va limita la un simplu atac cu rachete sau la o simplă replică – Iranul nu este încă terminat.
