EXCLUSIV Membru în „Rezistența Poporului” din Iran: Putem să asigurăm tranziția spre democrație

Președintele american Donald Trump este deschis sprijinirii grupurilor iraniene dispuse să ia armele pentru a răsturna regimul, a relatat Wall Street Journal, citând surse oficiale americane.

Potrivit raportului, Trump ar fi vorbit duminică cu liderii kurzi din Iran și continuă să ia legătura cu alți lideri locali care ar putea exploata slăbiciunea regimului de la Teheran, care continuă pe linia clericală.

Această intenție ar putea transforma facțiunile iraniene în forțe terestre susținute, cel puțin verbal, de Washington.

EXCLUSIV Cine va prelua puterea în Iran? Rezistența Poporului: Putem să asigurăm tranziția spre democrație

Despre planurile de preluare a puterii de la Teheran după căderea regimului clerical susținut de Gărzile Revoluției Islamice, ne răspunde EXCLUSIV un oficial al Consiliului Național de Rezistență a Poporului Iranian (NCRI).

Newsweek: Grupurile armate kurde iraniene cu sediul în regiunea Kurdistan din Irak au purtat discuții cu oficiali americani în ultimele zile despre posibilitatea de a ataca forțele de securitate iraniene din vestul Iranului. Acest plan este de dinainte de începerea conflictului armat al SUA-Israel împotriva Iranului. Kurzii din Siria primiseră propunerea de a părăsi regiunile ocupate și de a se regrupa în Irak pentru această intervenție. Această coaliție de grupuri kurde a solicitat sprijin militar american și a discutat despre posibile furnizări de arme prin intermediul CIA, potrivit unor surse. Ce face NCRI în aceste circumstanțe?

Oficial NCRI: Mujahedinii Poporului din Iran este cea mai puternică și activă organizație de opoziție din interiorul țării. Desigur, sunt multe interese. Noi avem puncte de vedere comune cu grupurile kurde. Nici ei nu sunt de acord să fie adus la putere fiul fostului șah Pahlavi, susținut, se pare, de unele companii petroliere străine. Ideea este că Iranul are peste 90 de milioane de  locuitori, de diferite etnii - kurzii, baluciții, azerii, arabii, turkmenii, qashqaii, armenii, gilakiții, tabariții și talyșiții - precum și minorități religioase, toate excluse și persecutate sau reprimate violent de regim. 

Citește și: EXCLUSIV Rezistența Poporului din Iran: Fără Șah, fără mullahi! Tinerii își riscă viața pentru democrație

Opțiunea preferată de popor și de Rezistența Iraniană este o republică democratică bazată pe separarea religiei de stat, libertatea de exprimare și religie, egalitatea de gen și asigurarea drepturilor minorităților etnice în cadrul unor autonomii. Aici ar fi un punct comun tuturor grupurilor.

Maryam Rajawi, președinta aleasă a Consiliului de Rezistență a Iranului (NCRI), a făcut un apel în numele poporului iranian și al rezistenței sale îndelungate, la toate guvernele, să recunoască dreptul poporului iranian și al Unităților de Rezistență de a confrunta forțele represive ale regimului. 

Citește și: Israel, decis să răstoarne regimul de la Teheran. Cine va prelua conducerea în locul lui Khamenei

Cât despre kurzi, să nu uităm de protestele uriașe determinate de uciderea, de către Poliția Moralității, a Mahsei Amini, de origine kurdă. Întregul popor s-a revoltat, proteste înăbușite în sânge, ca și ultimele. 

Cât de bine organizați sunteți în interior, ce acțiuni ați întreprins pe teren? Faceți parte dintre grupurile care ar putea fi sprijinite cu arme de către Administrația Trump? 

Consiliul Național al Rezistenței Iraniene (NCRI) este mișcarea care i-a confruntat pe Ayatollahii Khomeini și Khamenei atunci când nimeni altcineva nu a îndrăznit, care a expus încălcările drepturilor omului în 64 de rezoluții ale ONU, care a dezvăluit programele nucleare și de rachete ale regimului și care astăzi sprijină o rețea de unități de rezistență formată din tineri ce își riscă viața în fiecare zi.

Citește și: EXCLUSIV Oficial al Consiliului Național al Rezistenței Iran: Teheran, sursa terorismului în Europa

Rezistența iraniană este singura forță națională activă de decenii și, prin sacrificiul a peste 100.000 de membri și susținători care au fost martirizați de regim pentru afilierea lor, dispune de o bază largă populară.

Centralele revoluționare ale acestei organizații au jucat un rol decisiv în mobilizarea demonstrațiilor și a revoltelor din ultimele patru decenii, iar liderii regimului, inclusiv Khamenei, și-au exprimat în repetate rânduri îngrijorarea față de rolul și popularitatea lor, mai ales în rândul tineretului.

În revolta recentă, extinderea rapidă a protestelor în peste 400 de orașe într-un timp scurt a evidențiat clar nivelul de organizare al mișcării și rolul influent al Rezistenței iraniene.

Săptămâna trecută, înainte de izbucnirea războiului recent, conform Comandamentului Mujahedinilor din țară, 250 de membri ai Mujahedinilor, într-un atac curajos și surprinzător, au vizat sediul lui Khamenei. A fost prima acțiune armată, dar gărzile IRGC, mult mai bine înarmate, au respins-o.

Citește și: EXCLUSIV Dowlat Nowrouzi, Rezistența NCRI: Femeile luptă să dea jos regimul misogin de la Teheran

Există o rezistență bine organizată, capabilă să răstoarne regimul. Această rezistență a declarat în mod repetat că nu are nevoie nici de bani, nici de sprijin militar străin pentru a înlătura regimul.

Demiterea completă a acestui regim de către popor și rezistența organizată este singura soluție reală pentru realizarea democrației și libertății în Iran.

Are Consiliul Național al Rezistenței Iraniene (NCRI) un plan pentru preluarea puterii?

Sâmbătă, 28 februarie, doamna Maryam Rajawi a anunțat formarea unui Guvern provizoriu al Republicii Democratice Iran pentru transferul puterii către poporul iranian în perioada de tranziție. Acest guvern se bazează pe planul său în zece puncte și a fost sprijinit până acum de peste 4.000 de parlamentari și personalități proeminente din 81 de țări, inclusiv 137 foști lideri și 80 de laureați ai Premiului Nobel. Această alternativă este singura care dispune de instrumentele și planul de implementare necesare.

Conform programului Consiliului Național al Rezistenței din Iran, în termen de cel mult șase luni de la răsturnarea acestui regim, o Adunare Națională Constituantă și Legislativă va fi înființată prin alegeri libere - bazate pe vot universal, direct, egal și secret al poporului iranian.

De îndată ce această Adunare va fi formată, mandatul Consiliului Național al Rezistenței și al guvernului său de tranziție se încheie. Adunarea Constituantă va fi apoi responsabilă de elaborarea noii Constituții a viitoarei republici.

De ce nu este luat în seamă acest plan de către liderii țărilor implicate în războiul împotriva regimului de la Teheran? Niciun oficial nu vorbește de NCRI, ci doar despre un „gol” periculos ce ar rămâne în urma căderii regimului și temeri despre un război civil?

Așa cum am spus de la început, sunt multe interese care nu-și fac un obiectiv din satisfacerea năzuințelor poporului iranian.  Însă, pentru viitorul stabil al Iranului este necesară o alternativă care să aibă un plan adecvat pentru rezolvarea problemelor țării, să garanteze egalitatea de gen, să ofere soluții pentru problemele minorităților și, spre deosebire de alte alternative iluzorii care nu au oferit niciun plan practic, doar NCRI dispune de astfel de caracteristici.

52% din membrii Consiliului sunt femei, președintele ales este o femeie, iar pentru problemele etnice, din 1983, NCRI a propus autonomia Kurdistanului în cadrul integrității teritoriale a Iranului.

Spre deosebire de „fiul șahului”, care nu a avut niciun plan de răsturnare a regimului și depinde de puteri externe pentru a înlătura regimul și a se instala la putere, NCRI este cea mai veche coaliție a opoziției care, timp de 44 de ani, a construit infrastructura necesară pentru guvernarea în perioada de tranziție.

Cel mai important, NCRI și Guvernul său provizoriu vor fi în funcție doar șase luni, iar responsabilitatea principală este transferul suveranității către poporul iranian și formarea unui Parlament ales de oameni pentru redactarea Constituției și stabilirea sistemului de guvernare ales de popor.

Aceasta este singura alternativă care garantează că după înlăturarea regimului nu va urma război civil sau haos, spre deosebire de „fiul șahului”, care deja amenință partidele kurde și le-a avertizat că le va suprima.