Europa caută să se elibereze de armele americane până în 2030. Ce va face România, care cumpără arme SUA

Bruxelles și-a stabilit obiectivul ambițios de a readuce cel puțin 50% din contractele de apărare pe piața europeană până în 2030.

Însă multe țări europene vor să mențină legături strânse cu complexul de apărare al SUA.

Această abordare este împărtășită în mare parte de Europa de Est și de Nord, inclusiv Polonia, statele baltice, România și Republica Cehă.

Europa caută să se elibereze de armele americane până în 2030. Ce va face România, care cumpără arme SUA

Analiștii publicației The Insider susțin că aceste țări consideră Statele Unite drept singurul garant viabil al securității lor în fața amenințării Rusiei.

Politicienii din aceste țări „se tem sincer că discuțiile despre autonomie strategică ar putea declanșa în cele din urmă o retragere reală a forțelor americane de pe continent - o perspectivă pe care o văd ca o amenințare existențială”, scrie The Insider.

Cel mai clar exemplu de țară care urmărește o relație pur tranzacțională cu Statele Unite este Polonia.

Varșovia a achiziționat tancuri americane Abrams, sisteme de rachete HIMARS și avioane de vânătoare F-35, ocolind în mare măsură proiectele comune de apărare europene. 

Noile reguli de la Bruxelles vor să impună țărilor UE să acorde preferință producătorilor europeni.

Această schimbare a fost determinată de dezacordurile tot mai mari cu SUA pe o serie de probleme - ajutorul acordat Ucrainei, tarifele comerciale și amenințările repetate de a se retrage din NATO.

Ca răspuns, Bruxelles-ul și-a stabilit obiectivul de a readuce cel puțin 50% din contractele de apărare pe piața europeană până în 2030.

Răspunsul UE la ITAR (Regulamentul privind traficul internațional de arme) al SUA a luat forma unor noi reglementări în domeniul apărării, care încurajează companiile europene să elimine complet tehnologia americană din lanțurile lor de aprovizionare.

Statutul de produs „fără ITAR”, ce indică faptul că nu conține componente fabricate în SUA, a încetat să mai fie doar un avantaj de marketing - a devenit o cerință în multe programe de apărare. 

Atât Fondul European de Apărare (EDF), cât și inițiativa ReArm Europe iau în considerare absența componentelor americane la evaluarea proiectelor și, prin urmare, sistemele propuse care se bazează pe tehnologia americană au mult mai puține șanse să primească finanțare. 

Ce arme fac europenii fără SUA

Ministerul Apărării din Germania a impus o cerință strictă în competiția sa de înlocuire a puștii G36: designul câștigător nu trebuie să conțină componente supuse ITAR.

Danemarca a ales în mod deliberat sistemul european de apărare aeriană SAMP/T în locul modelului Patriot, fabricat în SUA, pentru a evita riscurile asociate cu controalele americane la export și pretențiile lui Trump asupra Groenlandei.

Racheta ghidată MICA, produsă de gigantul francez al apărării MBDA, este deja fabricată fără componente fabricate în SUA, oferind companiei libertate deplină de a o exporta pe piața globală.

Citește și: Marea Britanie propune extinderea „umbrelei” nucleare la Ucraina și la țările non-NATO

În mod similar, Tactical Photonics din Lituania a dezvoltat un ghidaj de țintă laser ultra-ușor pentru drone cu o greutate mai mică de două kilograme. Potrivit companiei, acesta depășește sistemul de 15 kilograme produs de firma americană L3Harris Wescam, costă la jumătate și nu necesită autorizație din partea Departamentului de Stat al SUA.

Sistemul de rachete THUNDART cu rază lungă de acțiune, lansat de la sol, dezvoltat de MBDA și Safran din Franța (și demonstrat cu succes în aprilie 2026), a fost, de asemenea, construit fără componente fabricate în SUA.

Ambiții similare stau la baza programului Eurodrone, prima aeronavă majoră fără pilot proiectată și construită în întregime de Germania, Franța, Italia și Spania.

Prima sa lansare de test, menită să valideze designul și sistemul de propulsie al rachetei, a avut loc la 14 aprilie. Deosebit de important pentru independența proiectului este motorul Catalyst produs de Avio Aero, care a fost special conceput pentru a rămâne în afara domeniului de aplicare al restricțiilor ITAR.

Citește și: Finlanda a ridicat interdicția asupra armelor nucleare. Acum le poate deține pentru apărare împotriva Rusiei

Compania finlandeză Agate Sensors a câștigat un contract de la agenția suedeză de achiziții publice pentru apărare și implementează cipuri de imagistică spectrală definite prin software.

Tehnologia reduce dependența sectorului de apărare al UE de SUA și Taiwan pentru microelectronică avansată și senzori optici. Edgewing, o societate mixtă între BAE Systems din Marea Britanie, Leonardo din Italia și Mitsubishi din Japonia, a obținut un contract de 6,14 miliarde de dolari pentru a dezvolta un avion de vânătoare de generație următoare până în 2035.

Finanțarea va acoperi primele 18 luni de lucru, timp în care companiile vor finaliza faza de evaluare a conceptului aeronavei în cadrul Programului trilateral Global de Luptă Aeriană (GCAP), înainte de a trece la proiectarea detaliată și inginerie.

Armele fabricate în SUA, 58% din totalul echipamentelor de apărare achiziționate de membrii europeni NATO

Dacă standardul fără ITAR se răspândește, industria de apărare a Europei ar putea deveni cu adevărat competitivă, permițând continentului să construiască o arhitectură de securitate izolată de presiunea politică din partea Washingtonului. Cu toate acestea, rămân obstacole semnificative.

Armele fabricate în SUA reprezintă 58% din totalul echipamentelor de apărare achiziționate de membrii europeni NATO de la furnizori din afara Alianței.

Această dependență slăbește semnificativ poziția de negociere a Europei, fapt pe care Washington l-a valorificat în negocierile comerciale. Dependența are și un cost financiar: sume uriașe ajung la contractorii americani din domeniul apărării, în loc să sprijine propria industrie militară a Europei.

În prezent, statele membre ale UE cheltuiesc până la 78% din bugetele lor de achiziții publice în domeniul apărării pentru achiziții de la furnizori din afara blocului comunitar, iar ca urmare a reînarmării rapide din ultimii ani, ponderea achizițiilor publice în domeniul apărării provenite din interiorul UE a scăzut de la 62% la un minim istoric de aproximativ 44%. 

Chiar și în cadrul acestei piețe interne, statele membre atribuie până la 75-80% din contracte propriilor producători interni, mai degrabă decât companiilor din alte părți ale UE.

În consecință, SUA - care reprezintă 63% din totalul importurilor europene de apărare din afara blocului comunitar (cu mult înaintea furnizorilor din Regatul Unit și Coreea de Sud) - livrează efectiv aproape jumătate din arsenalul total al Europei.

Dar Bruxelles și-a stabilit obiectivul de a readuce cel puțin 50% din contractele de apărare pe piața europeană până în 2030.