„Să fim clari: interesele vitale ale Franței au acum o dimensiune europeană”. Niciun președinte înainte de Macron nu a făcut această legătură atât de explicit, chiar dacă „dimensiunea europeană” a fost prezentă în discursurile despre descurajarea nucleară începând din anii ’90. În mod similar, Franța și Regatul Unit și-au unit destinele în 1995, afirmând că o amenințare la adresa intereselor vitale ale uneia dintre cele două ţări ar viza-o în mod necesar şi pe celălaltă. O declarație reînnoită vineri dimineață de Emmanuel Macron. Franța se pregătește să își deschidă „umbrela” nucleară deasupra UE? Discursul de vineri nu merge mai departe, mai departe decât trebuie. „Aș dori să se dezvolte un dialog strategic cu partenerii noștri europeni care sunt pregătiți pentru aceasta cu privire la rolul disuasiunii nucleare franceze în securitatea noastră colectivă. Partenerii europeni care doresc să pornească pe această cale pot fi asociați cu exercițiile forțelor de descurajare franceze”, a declarat, totuși, șeful statului, potrivit Liberation.fr citată de Rador.
Prerogativa individuală a șefului statului francez, singurul capabil să declanşeze focul nuclear după propria evaluare a situației, fiindcă descurajarea nu este împărtășită. Și nu toți europenii sunt adepţii atomului militar. Două state membre ale UE, Republica Irlanda și Austria, au semnat chiar tratatul de interzicere a armelor nucleare. În Germania, opinia publică este foarte favorabilă dezarmării nucleare, la fel și SPD, membru al coaliției de guvernare.
„Încă de la începutul anilor 2000, ansamblul arhitecturii de securitate din Europa, construită cu greu după 1945 în timpul Războiului Rece, s-a fisurat şi apoi a fost deconstruită în mod conștient cărămidă cu cărămidă”. Vara trecută, tratatul privind forțele nucleare intermediare, semnat în 1987 între Statele Unite și URSS, s-a stins din viață: acesta garanta că Europa nu va fi folosită ca teren de confruntare între cei doi dușmani ai Războiului rece. Dacă Donald Trump ar dori să îl extindă la China, lucru care nu a fost restricționat de aceste limitări, Emmanuel Macron ar dori ca Europa să aibă un cuvânt de spus într-un acord care privește teritoriul său. O altă îngrijorare cu privire la controlul armelor este aceea că tratatul New Start, dintre Moscova și Washington, expiră în 2021. Reînnoirea acestui acord care limitează numărul de arme nucleare strategice (cele mai distructive pe cele mai mari distanţe) este mai incertă. „Franța este, de asemenea, gata să participe la discuțiile care ar reuni cele cinci state cu arme nucleare, cu privire la prioritățile dezarmării nucleare și la întărirea încrederii și transparenței în arsenalele și strategiile nucleare ale fiecăruia”, a spus Emmanuel Macron, care exclude oficial orice „dezarmare nucleară unilaterală”.
Apelurile în favoarea interzicerii se înmulţesc: 81 de state au semnat tratatul de interzicere a armelor nucleare, patronat de Iscan, o organizație care a primit Premiul Nobel pentru pace în 2017. În timpul unei călătorii în Japonia, la sfârșitul lunii noiembrie, Papa Francisc a descris utilizarea armelor atomice drept „crimă” și descurajarea nucleară drept „falsă securitate”. „Deţinerea de arme nucleare este imorală”, a spus Suveranul Pontif.
Emmanuel Macron s-a angajat în acest exercițiu cu o amintire ortodoxă a principiilor care fundamentează descurajarea franceză: „strict defensivă”, se adresează statelor care ar dori să atace „interese vitale”, nedefinite voluntar pentru a oferi o marjă de apreciere. Inamicul ar fi expus unor „daune absolut inacceptabile ale centrelor sale de putere, adică centrelor sale nevralgice, politice, economice și militare”. Franța își rezervă dreptul de a emite un „avertisment nuclear, unic și neînnoit” pentru a „indica clar că acest conflict tocmai şi-a schimbat natura”.
