Dilema lui Trump. De ce SUA nu pot bombarda Teheranul până devine o democrație. Lecția Venezuela nu se aplică
Donald Trump intensifică amenințările la adresa Iranului, pe fondul represiunii sângeroase împotriva protestatarilor. Totuși, experții avertizează că o intervenție militară directă ar fi extrem de riscantă și nu poate replica „modelul” aplicat în Venezuela.
Președintele SUA, Donald Trump, pare să se afle în fața celei mai dificile decizii de politică externă a mandatului său: dacă să deschidă sau nu un nou capitol în relațiile extrem de tensionate dintre Statele Unite și Iran, respectiv cel al unei intervenții militare directe, notează CNN.
Dilema lui Trump. De ce SUA nu pot bombarda Teheranul până devine o democrație. Lecția Venezuela nu se aplică
Discuția are loc în contextul în care Trump a amenințat în repetate rânduri regimul de la Teheran cu „acțiuni ferme” dacă va continua reprimarea violentă a protestelor antiguvernamentale, soldată deja cu peste 2.400 de morți și peste 10.000 de protestatari arestați de regimul opresiv de la Teheran.
Argumentele în favoarea unei intervenții militare americane pentru sprijinirea protestatarilor iranieni devin tot mai puternice, pe măsură ce bilanțul victimelor crește. În același timp, fiecare avertisment lansat de Trump trasează o nouă „linie roșie”, pe care liderii iranieni par să o ignore.
Citește și: Revoluție sângeroasă în Iran. Peste 2.400 de protestatari, uciși. Trump amenință Teheranul cu măsuri dure
Într-un interviu acordat CBS, marți, Trump a reiterat amenințarea cu „acțiuni ferme” dacă regimul va începe să execute protestatari. Deși aceste declarații nu echivalează explicit cu o intervenție militară, lipsa unor acțiuni concrete sau recurgerea la gesturi simbolice riscă să îi afecteze grav credibilitatea internațională.
„Președintele le-a spus iranienilor că «ajutorul e pe drum». De aceea, cred că este necesar ca președintele să acționeze”, a declarat Leon Panetta, fost secretar al apărării și fost director CIA.
„Cred că, pentru credibilitatea Statelor Unite, guvernul american trebuie să facă ceva în sprijinul protestatarilor”, a adăugat el.
Așteptări uriașe din partea protestatarilor. Ce „priorități” are Trump în Iran?
Apelurile pentru o intervenție umanitară cresc, în timp ce blackout-ul informațional din Iran continuă să ascundă dimensiunea completă a represiunii. Potrivit estimărilor, peste 2.400 de persoane au fost ucise, iar dacă regimul supraviețuiește, pasivitatea comunității internaționale va fi sever criticată.
Amenințările repetate ale lui Trump au creat și o stare de așteptare în rândul protestatarilor care își riscă viața pe străzile Iranului.
„Am numărat astăzi cele șapte momente de-a lungul a două săptămâni în care președintele Trump a amenințat cu acțiunea militară împotriva Iranului dacă regimul ucide protestatari pașnici.
Toate au fost acum 2.000 de morți. Cred că mulți chiar îl iau în serios și speră cel puțin la o formă e scut american care să-i protejeze de acest regim foarte brutal”, a declarat Karim Sadjadpour, expert american în Iran.
Pentru administrația Trump, contextul pare favorabil. Regimul iranian este slăbit simultan pe plan intern și extern, economia este într-o stare de colaps, iar lipsa alimentelor și apei alimentează disperarea populației.
Liderul suprem, ayatolahul Ali Khamenei, în vârstă de 86 de ani, nu are un succesor clar, iar în interiorul elitei iraniene se desfășoară o luptă intensă pentru putere. Moartea lui Ebrahim Raisi, considerat la un moment dat succesor posibil, și eliminarea mai multor figuri-cheie din aparatul de securitate au fragilizat și mai mult regimul.
Influența Iranului în Orientul Mijlociu a fost, de asemenea, serios diminuată după războiul Israel–Hamas, care a dus la distrugerea unor interpuși regionali precum Hamas și Hezbollah, în timp ce rebelii Houthi sunt sub presiune.
În acest context, unii aliați republicani îl încurajează pe Trump să acționeze decisiv.
„Iranul va fi momentul său (al lui Trump – n. red.) al Zidului Berlinului, mai puternic de o mie de ori”, a declarat senatorul republican Lindsey Graham.
De ce „modelul” Venezuela nu funcționează în Iran
Totuși, experții avertizează că succesul operațiunii-fulger din Venezuela nu poate fi replicat în Iran. O intervenție militară directă ar presupune riscuri uriașe și ar putea agrava situația protestatarilor, nu să o îmbunătățească.
Istoria recentă a intervențiilor americane din Vietnam până în Irak, Afganistan sau Libia arată că planurile care par fezabile „pe hârtie” pot avea consecințe dezastruoase.
Situația Iranului este extrem de complexă. Statele Unite nu pot „bombarda Iranul până devine o democrație”, iar o lovitură de tip „decapitare” a regimului ar necesita inserarea de forțe speciale într-un mediu extrem de ostil.
În plus, Iranul nu dispune de o opoziție internă organizată capabilă să conducă o tranziție politică. Chiar și figura tot mai vizibilă a lui Reza Pahlavi, prințul moștenitor exilat, nu reprezintă o alternativă viabilă pentru majoritatea populației.
Spre deosebire de multe state din Orientul Mijlociu, Iranul este o civilizație veche de milenii, iar orice intervenție externă de „construcție statală” ar fi percepută ca o agresiune, nu ca o eliberare.
Capacitatea militară a SUA este, de asemenea, întinsă la maximum. Forțele navale sunt angajate în largul Venezuelei, iar numeroase avioane sunt deja desfășurate în Orientul Mijlociu. Potrivit US Naval Institute, cel mai apropiat grup de luptă al unui portavion american, USS Abraham Lincoln, se află în Marea Chinei de Sud.
În plus, Casa Albă pare să urmărească simultan mai multe dosare explozive: Venezuela, Groenlanda, Gaza și Iran. Deși administrația Trump apreciază „victoriile spectaculoase”, există semne că îi lipsește capacitatea de a le gestiona pe termen lung.
Întrebat dacă poate garanta că loviturile aeriene americane ar proteja protestatarii iranieni, Donald Trump a răspuns:
„Ei bine, nu știi niciodată, nu-i așa?”
„Până acum, istoricul meu a fost excelent, dar nu poți fi niciodată sigur”.
