Raffaello Sanzio da Urbino ar fi avut 37 de ani când a murit, la 6 aprilie 1520, la Roma, la 8 zile după ce a contactat o febră. Mai multe muzee italiene au organizat expoziţii pentru a comemora împlinirea a 500 de ani de la moartea maestrului renascentist.

Noul studiu, realizat de istorici de la Universitatea Milan-Bicocca, a exclus teoriile conform cărora Rafael ar fi fost bolnav de malarie, febră tifoidă sau sifilis şi a ajuns la concluzia că practica luării de sânge (lăsarea pacientului să sângereze ca tratament pentru diferite boli) l-ar fi slăbit pe Rafael, care probabil suferea de o pneumonie.

"O infecţie cu transmitere sexuală recentă - aşa cum este gonoreea sau sifilisul - nu poate explica perioada de incubaţie. O manifestare acută a unei hepatite virale nu ar fi avut loc fără icter şi fără alte simptome specifice ale insuficienţei hepatice. În acea perioadă, la Roma, nu a fost semnalată nicio epidemie de tifos sau de ciumă", conform studiului.

Artistul "nu suferea nici de o boală intestinală şi din acest motiv am lansat ipoteza pneumoniei", a susţinut Michele Augusto Riva, unul dintre autorii noului studiu, cercetător specializat în istoria medicinei la Universitatea Milan-Bicocca, conform The Guardian.

"Însă suntem siguri că practica luării de sânge a contribuit la moartea lui Raphael. Medicii din acea perioadă obişnuiau să ia sânge ca tratament pentru diferite boli, însă nu se folosea şi pentru boli pulmonare. În cazul lui Raphael, nu a fost explicată originea bolii şi nici cauza simptomelor, iar medicul care l-a văzut i-a luat în mod eronat sânge", a adăugat el.

În cadrul noului studiu, publicat în cursul săptămânii în jurnalul Internal and Emergency Medicine, publicaţie a Societăţii Italiene de Medicină Internă (Simi), autorii au semnalat că "descrierea insuficientă a cauzei morţii sale în epocă, pusă pe seama febrei", în timp ce circulau zvonuri despre excesele sale de natură sexuală, "a condus la apariţia mitului că ar fi suferit de sifilis şi că o boală cu transmitere sexuală ar fi fost cauza morţii".

Autorii au comparat o relatare despre ultimele săptămâni din viaţa lui Raphael cuprinsă în cartea "Vieţile artiştilor", scrisă de un alt pictor din epocă, Giorgio Vasari, care menţiona că Raphael a fost lovit de o "febră puternică" după o noapte plină de pasiune, despre care a preferat să nu-i spună doctorului care, crezând că artistul s-a supraîncălzit "a decis, lipsit de prudenţă, să-i ia sânge". Alte mărturii contemporane lasă indicii despre o posibilă perioadă de incubaţie a bolii care a durat între 7 şi 14 zile.

"Aceste surse ne oferă informaţii adiţionale despre boala fatală de care a suferit Raphael: a fost o boală acută, caracterizată de febră ridicată şi continuă. Boala nu a avut ca efect imediat moartea, ci s-a prelungit timp de 1 - 2 săptămâni. În plus nu a fost nici suficient de severă pentru a-l împiedica să-şi pună ordine în lucruri şi să lase un testament", se precizează în studiu.