Economia Europei este sub presiune, din cauza creșterii interne slabe, a amenințărilor tarifare din partea Americii și a valului de importuri din China.
Pericolul dezindustrializării bântuie continentul. Însă există un punct luminos, chiar dacă motivul este sumbru: nevoia de reînarmare, pentru a descuraja o Rusie imperialistă și pentru a ajuta Ucraina să contraatace.
Germania și-a modificat regulile privind deficitul, pentru a permite cheltuieli nelimitate pentru Apărare, finanțate prin datorie.
Care ar putea să fie motorul de creştere a economiei Europei, în perioada următoare?
Alte țări din nordul și estul Europei, precum Danemarca, Suedia și Polonia, au anunțat creșteri ale bugetelor de Apărare, până la valori cuprinse între 3% și 5% din PIB.
NATO are acum o nouă țintă de cheltuieli de 3,5% din PIB pentru Apărare. Toate acestea înseamnă că Europa plănuiește să cumpere mult mai mult echipament militar în anii următori și vrea să producă cea mai mare parte local.
Dar dacă această creștere a cheltuielilor pentru Apărare va compensa sau nu declinul relativ al producției europene și va contribui la păstrarea locurilor de muncă în industrie depinde de dimensiunea sectorului.
Citeşte şi: Uniunea Europeană: Războiul cu Rusia, „scenariu foarte realist”. 800.000.000.000 € pentru arme
De asemenea, de traseele lanțurilor sale de aprovizionare și de măsura în care tipul de producție necesar pentru armament se potrivește cu sectoarele aflate în declin.
Exemplul cel mai atractiv al reluării creşterii prin investiţii în Apărare este cel american. Înainte de 9-11, economia americană era în criză. După 9-11, a avut loc un nou restart, datorită pompării de bani de la statul american, la complexul militar industrial, spre sectorul civil.
Rezultatul a fost un având extraordinar. Aceasta a fost partea bună. Partea proastă a fost că a pus bazele dilatării ce a dus la Criza Subprimelor.
Cum stă UE?
Să începem cu dimensiunea brută. Producția a generat în 2024 o valoare adăugată de aproximativ 2,5 trilioane de euro (2,9 trilioane de dolari), reprezentând aproximativ 16% din totalul UE, în scădere față de circa 20% în 1995, conform Mediafax.
Ponderea este, în general, mai mare cu cât țara este mai estică (sau mai germanică). Dar proporția care revine industriei de apărare și lanțului său complex de aprovizionare este greu de determinat, deoarece statisticile oficiale păstrează în general astfel de date confidențiale.
Citeşte şi: România și Polonia formează „Forța de drone”, cea mai mare din Europa de Est. Vor produce mii anual
Modelările de jos în sus realizate de EY, o firmă de consultanță, oferă însă o imagine. Dacă, așa cum estimează EY, statele europene membre NATO – adică majoritatea UE plus Marea Britanie și Norvegia – vor trebui să cheltuiască aproximativ 137 miliarde de euro anual în anii următori pentru echipamente, aceasta ar însemna cu 65 de miliarde mai mult decât în prezent.
Creșterea cheltuielilor aferente pentru sectorul de apărare european și lanțul său de aprovizionare ar fi de 35,7 miliarde de euro – aproximativ 1,5% din totalul sectorului industrial al UE – și ar putea, potrivit EY, să genereze aproximativ 500.000 de locuri de muncă.
Un Passat R și un Golf GTI sunt în depozitul-turn al Volkswagen, din Wolfsburg - Foto: Profimedia Images
Mai puțin de o treime din cele 35,7 miliarde suplimentare ar merge direct în sectorul apărării; restul ar fi direcționat în lanțul de aprovizionare.
Totuși, aceasta s-ar traduce în crearea a aproximativ 150.000 de locuri de muncă suplimentare în sectorul propriu-zis al apărării. Această cifră corespunde celor dintr-un nou raport realizat de Bruegel și Institutul Kiel, două centre de reflecție.
Potrivit estimărilor lor, numărul total de angajați din marile companii europene de apărare a crescut de la aproximativ 250.000 în 2021 la 280.000 în 2024, iar majoritatea comenzilor pentru noi echipamente de apărare încă nu au fost livrate.
