România nu va intra în Schengen dacă amenință Austria cu Curtea Euroepanpăd e Justiție, crede Bulgaria care înceope un asalt diplomatic.
Într-o analiză a publicată de segabg.com, bulgarii explică de ce România greșește. Cu argumente istorice.
Citește și: Primul pas spre Schengen. Miniştrii afacerilor interne din UE discută, joi, despre migrație
„De la New York, președintele Rumen Radev l-a îndemnat pe prim-ministrul Nikolai Denkov să-și testeze forțele acolo unde el însuși a eșuat - la porțile Vienei. Austria este ultima care refuză cu fermitate să ne dea cheia spațiului Schengen, deși Olanda s-a înmuiat față de cererile Bulgariei și României. Viena nu este deloc jenată să fie gardianul singuratic al spațiului european fără frontiere interne.
Citește și: Austria, noi cifre ca să țină România afară din Schengen: 115.000 minori au cerut azil. Adevărul?
Bulgaria, asalt diplomatic
Denkov nu i-a rămas dator lui Radev și a anunțat chiar a doua zi că se pregătește pentru o vizită în Austria la 4 octombrie. Având în vedere că șeful statului nu a spus niciun cuvânt bun despre guvern de la formarea acestuia, cuvintele nu pot fi interpretate altfel decât ca un imbold spre eșec. El știe deja că asaltul de la Viena este condamnat.
Mai bine i-ar fi spus același lucru omologului său român Klaus Iohannis. O Românie jignită se îndreaptă spre o ciocnire frontală cu Austria, premierul său, Marcel Ciolacu, amenințând chiar că se va adresa Curții Europene de Justiție pentru a aduce Consiliul European, Comisia Europeană și Parlamentul European, alături de România, ca părți în proces. Un astfel de comportament nu va face decât să întărească hotărârea Vienei”, scriu analiștii bulgari
Austria trebuie să fie înțeleasă
Austria simte o anxietate profundă că amenințarea la adresa sa vine în principal dinspre est, susțin în continuare jurnaliștii care fac trimiteri istorice.
„Societatea sa, care trăiește la granița istorică dintre Orient și Occident, are sentimentul că este gardianul porților europene. Printre numeroasele vicisitudini prin care a trecut țara se remarcă două evenimente istorice cu o influență continuă asupra politicii actuale - primul și al doilea asediu al Vienei, în 1529 și 1683.
Acolo a eșuat Suleiman Magnificul în marșul său spre Europa Centrală, și apoi 150 de ani mai târziu, Marele Vizir Kara Mustafa Pașa, al cărui craniu cu o frânghie de mătase înfășurată în jurul vertebrelor cervicale este păstrat la Viena.
Nu trebuie să fii un istoric sau un politician iscusit pentru a-i înțelege pe austrieci. Este suficient să fii un turist atent pentru a vedea, dacă nu toate cele 400, cel puțin câteva dintre cele mai vii monumente din Viena care glorifică rezistența sa eroică împotriva turcilor otomani.
Există numeroase sculpturi care înfățișează soldați europeni eroici călcând în picioare steagul cu semilună, iar un basorelief îl înfățișează pe Kara Mustafa părăsindu-și batjocoritor tabăra pe un măgăruș, călărit înapoi pe coadă”, arată analiza.
Porțile Vienei nu se vor deschide cu lovituri de picior
Nu este o coincidență faptul că Austria este cel mai ferm oponent al aderării Turciei la UE. Negocierile de aderare cu Ankara ar trebui să fie oficial încheiate, deși acestea sunt deja în impas.
„Afluxul de migranți din 2015 i-a întărit convingerea că ruta dinspre sud-est ar trebui închisă. Ea consideră că este o continuare a ceea ce a fost cândva o ofensivă islamică în Europa.
Austria a fost prima care a criticat politica ușilor deschise a cancelarului german anterior, Angela Merkel, care a atras peste un milion de migranți să treacă pe teritoriul austriac în drumul lor spre Germania.
Anterior, aceștia foloseau ruta balcanică, care este în continuare cea mai directă rută între Turcia și Europa, așa cum era în perioada otomană. Soldații care au pornit cu secole în urmă de la Istanbul spre Viena au trecut mai întâi prin ținuturile bulgărești și valah.
Austria așteaptă o singură garanție de la noi, bulgarii - o frontieră impenetrabilă cu Turcia. De aceea, a ridicat problema finanțării europene pentru construirea unui zid mai solid”.
Costul acestuia e de 2 miliarde. Cine plătește nota?, se întreabă retoric jurnaliștii.
