Klaus Iohannis a sesizat CCR cu privire la modificări ale Legii educaţiei

DE Octavia Constantinescu | Actualizat: 27.05.2020 - 21:01

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis, miercuri, Curţii Constituţionale o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2012 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011.

SHARE

 Şeful statului consideră că legea „creează un cadru legislativ confuz, cu reglementări şi condiţionări diferite pentru aceeaşi ipoteză normativă – obţinerea titularizării”.

Preşedintele Klaus Iohannis a sesizat, miercuri, CCR cu privire la Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2012 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011

„În data de 8 mai 2020, Parlamentul României a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 21/2012 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011. Considerăm că legea contravine normelor şi principiilor constituţionale prevăzute de art. 1 alin. (5) şi de art. 147 alin. (4) raportate la cele ale art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie”, susţine şeful statului.

Prezentăm integral argumentele reţinute de şeful statului.

„Articolul unic pct. 2 [cu referire la art. 931 al Legii nr. 1/2011] din legea dedusă controlului de constituţionalitate stabileşte următoarele:

«(1) Cadrele didactice calificate care au participat şi obţinut în ultimii 3 ani nota/media cel puţin 7 la un concurs naţional unic de titularizare în învăţământul preuniversitar, au definitivarea în învăţământ şi sunt angajate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată pe acel post/catedră de cel puţin 3 ani de zile, devin titulari în sistemul de învăţământ preuniversitar, li se modifică durata contractului încheiat cu unitatea de învăţământ, în durată nedeterminată, dacă postul didactic/catedra este vacant(ă) şi are viabilitate.

(2) Cadrelor didactice calificate care au participat în ultimii ani la concursul naţional unic de titularizare în învăţământul preuniversitar, au obţinut nota/media de cel puţin 7, au definitivarea în învăţământ şi sunt încadrate cu contract individual de muncă pe durată determinată, mai mică decât cea prevăzută la alin. (1), pe un post/catedră, li se modifică durata contractului de muncă în durată nedeterminată la data la care acumulează 3 ani pe postul/catedra respectiv(ă) şi acesta/aceasta are viabilitate pe durata nivelului de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial sau liceal, după caz

(3) De la data modificării duratei contractului individual de muncă în durată nedeterminată, cadrele didactice au dreptul să participe la toate etapele de mobilitate de personal, potrivit metodologiei elaborate cu consultarea partenerilor de dialog social şi aprobată prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării».

De asemenea, articolul unic pct. 6 din legea criticată introduce un nou alineat, alin. (131), în cuprinsul articolului 254 din Legea educaţiei, cu următorul conţinut:

«În anul şcolar în care se declară stare de urgenţă sau de asediu, potrivit Constituţiei României, cadrele didactice calificate care au participat şi obţinut în ultimii 3 ani nota/media cel puţin 7 la un concurs naţional unic de titularizare în învăţământul preuniversitar, au definitivarea în învăţământ şi sunt angajate cu contract individual de muncă pe perioadă determinată pe acel post/catedră de cel puţin 3 ani de zile, devin titulari în sistemul de învăţământ preuniversitar, li se modifică durata contractului încheiat cu unitatea de învăţământ, în durată nedeterminată, dacă postul didactic/catedra este vacant(ă) şi are viabilitate».

În prezent, potrivit art. 931 din Legea nr. 1/2011, pentru cadrele didactice calificate, modificarea duratei contractului individual de muncă din durată determinată de un an în contract individual de muncă pe durata de viabilitate a postului/catedrei se poate realiza dacă acestea au promovat examenul de definitivat şi concursul naţional de titularizare cu nota/media de cel puţin 7, în condiţiile legii, şi dacă postul este vacant. Această dispoziţie nu înseamnă, însă, că un cadru didactic devine, implicit, titular pe post în sistemul de învăţământ dacă/atunci când postul capătă viabilitate.

Mai mult de atât, prevederile art. 89 alin. (1), ale art. 90 alin. (1) şi ale art. 254 alin. (13) din Legea nr. 1/2011 stabilesc exhaustiv modalităţile de ocupare a posturilor didactice din învăţământul preuniversitar, dobândirea statutului de titular realizându-se în baza unui concurs deschis, la care pot participa toţi cei care îndeplinesc condiţiile legii.

Ca atare, în conformitate cu aceste dispoziţii ale Legii nr. 1/2011, instituirea prin legea criticată a criteriului referitor la vechimea în ocuparea aceluiaşi post - cel puţin 3 ani - nu poate reprezenta însă un criteriu obiectiv şi calitativ pentru obţinerea titularizării.

Analizând aspectele de mai sus, considerăm că, prin modificările şi completările aduse Legii nr. 1/2011, de către legea supusă controlului de constituţionalitate asupra prevederilor art. 931, respectiv asupra prevederilor art. 254, prin introducerea alin. (131), se creează un cadru legislativ confuz, cu reglementări şi condiţionări diferite pentru aceeaşi ipoteză normativă – obţinerea titularizării, ceea ce afectează claritatea şi predictibilitatea legii, aspect contrar cerinţelor de calitate ale legii, instituite prin art. 1 alin. (5) din Constituţie, raportat la Legea nr. 24/2000, aşa cum rezultă din interpretarea dată de instanţa constituţională.

Astfel, prin această nouă reglementare se perpetuează o modalitate „paralelă” de accedere la calitatea de titular în învăţământul preuniversitar, contrară derulării în condiţii optime a procesului de învăţământ în cadrul unui sistem naţional de învăţământ predictibil şi funcţional, aspect ce este de natură să conducă la denaturarea regimului juridic al instituţiei titularizării, astfel cum este aceasta reglementată prin Legea nr. 1/2011 şi, prin aceasta, să genereze discriminări în interiorul sistemului.

Cu privire la o soluţie legislativă asemănătoare referitoare la instituirea unor modalităţi de obţinere a titularizării în învăţământul preuniversitar, învederăm că, prin Decizia nr. 528/2018, Curtea Constituţională a reţinut că aceasta «instituie condiţiile generale care trebuie îndeplinite cumulativ de cadrele didactice netitulare calificate pentru a deveni titulare în sistemul de învăţământ preuniversitar.

O asemenea reglementare instituie, în realitate, o modalitate de dobândire a calităţii de titular în învăţământul preuniversitar contrară principiilor pe care legea le instituie pentru titularizare, precum şi regimului juridic pe care legea îl circumscrie noţiunii de «titular» în învăţământ.

Astfel, în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, se creează o discriminare în ceea ce priveşte ocuparea posturilor în învăţământul preuniversitar, în sensul că, pentru o anumită categorie de persoane - cadrele didactice netitulare calificate care au participat în ultimii 6 ani la concursul naţional unic de titularizare, care au obţinut cel puţin nota/media 7 şi au ocupat un post/o catedră aceasta se realizează doar pe baza certificării viabilităţii postului şi acordului consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ respective».

Prin aceeaşi Decizie, instanţa constituţională a statuat că «statutul de titular în învăţământul preuniversitar are un regim juridic distinct, această categorie de personal didactic beneficiind de drepturi specifice (...). În considerarea acestui regim juridic specific, statutul de titular în învăţământ se dobândeşte prin concurs, acesta fiind principiul care se desprinde din interpretarea sistematică a Legii nr. 1/2011».

Curtea a constatat, cu acelaşi prilej, că «normele criticate, în ansamblul reglementării din care fac parte, configurează o instituţie cu un regim juridic confuz, care permite dobândirea calităţii de cadru didactic titular în alte condiţii decât prin promovarea unui concurs.

O asemenea instituţie este de natură să încalce exigenţele de claritate şi precizie a reglementării impuse de art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.

Chiar dacă textele constituţionale indicate nu stabilesc în mod expres exigenţe privitoare la calitatea legislaţiei, realizând interpretarea lor în concordanţă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a stabilit o serie de criterii care trebuie respectate în activitatea de legiferare: «precizie, previzibilitate şi predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat să îşi poată conforma conduita, astfel încât să evite consecinţele nerespectării lor». (...)

Respectarea acestor criterii impune ca noţiunea de «titular» în învăţământ reglementată de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 să aibă un regim unic în ceea ce priveşte accederea la statutul pe care îl desemnează».

Prin urmare, Curtea, prin considerentele Deciziei nr. 528/2018, a stabilit că „normele de lege criticate în prezenta cauză sunt discriminatorii, întrucât permit recunoaşterea calităţii de titular în învăţământul preuniversitar într-o altă modalitate decât concursul, la care sunt obligate să se supună toate celelalte persoane care vor să acceadă la posturile didactice ca titulari.

De asemenea, noţiunea de «viabilitate a postului/catedrei», utilizată în textul de lege criticat, are un caracter vădit imprecis”.

Totodată, Curtea a arătat că o asemenea reglementare configurează o instituţie cu un regim juridic confuz, care permite dobândirea calităţii de cadru didactic titular în alte condiţii decât prin promovarea unui concurs.

Instanţa constituţională a argumentat că se creează astfel, fără o justificare raţională şi în directă legătură cu scopul urmărit de legiuitor, o procedură de titularizare distinctă şi diferită de cea obişnuită, bazată pe concurs, aspect ce duce la aplicarea unui tratament diferenţiat, dar nejustificat, pentru o categorie de cadre didactice care se află într-o situaţie identică cu toate celelalte.

Având în vedere toate aceste aspecte, dispoziţiile articolului unic pct. 2 şi 6 al legii deduse controlului de constituţionalitate - prin care se instituie posibilitatea pentru cadrele didactice să devină titulari în sistemul de învăţământ preuniversitar - sunt discriminatorii şi contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât permit recunoaşterea calităţii de titular în învăţământul preuniversitar într-o altă modalitate decât concursul, care este obligatoriu pentru toate celelalte persoane care doresc să ocupe un post didactic de titular.

Soluţia legislativă, de instituire a unor noi modalităţi de obţinere a titularizării în învăţământul preuniversitar, a fost încercată de legiuitor în diverse formule în ultimii ani, de fiecare dată acestea fiind declarate neconstituţionale.

Acest lucru a fost remarcat şi de instanţa constituţională, care a constatat, prin Decizia nr. 528/2018, că «toate acestea reiau soluţia legislativă constatată ca fiind neconstituţională într-o altă formulare.

Astfel, într-o formă sau alta, toate aceste prevederi legale reglementează titularizarea unor cadre didactice care nu au promovat concursul naţional unic de titularizare, creând o modalitate paralelă de acces la funcţia de cadru didactic titular».

Or, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că legiuitorul, încălcând autoritatea de lucru judecat şi efectele erga omnes ale deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, a procedat într-un mod contrar comportamentului constituţional loial de care acesta trebuie să dea dovadă faţă de instanţa constituţională şi faţă de jurisprudenţa acesteia.

Întrucât respectarea jurisprudenţei constituţionale constituie una dintre valorile care caracterizează statul de drept, Curtea a constatat că obligaţiile constituţionale care rezultă din jurisprudenţa sa circumscriu cadrul activităţii legislative viitoare.

Tocmai de aceea, Curtea a reţinut că, prin adoptarea unei soluţii legislative similare cu cea constatată, în precedent, ca fiind contrară dispoziţiilor Constituţiei, legiuitorul a acţionat ultra vires, încălcându-şi obligaţia constituţională rezultată din art. 147 alin. (4) (Decizia nr. 895/2015).

În aceste condiţii, având în vedere similitudinea de situaţii, respectiv reluarea într-o altă variantă redacţională a unei soluţii legislative declarate neconstituţionale, considerăm că sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 147 alin. (4).

Din analiza textelor prevăzute în cuprinsul articolului unic pct. 2 şi pct. 6 [cu referire la modificarea art. 931 alin. (1), respectiv la introducerea unui nou alineat, alin. (131) la art. 254 din Legea nr. 1/2011] al legii criticate, se poate observa că, pe de o parte, se repetă dispoziţiile referitoare la modalităţile de titularizare a cadrelor didactice, iar pe de altă parte, la pct. 6, se circumstanţiază soluţia normativă doar pentru cazul în care se declară starea de urgenţă sau de asediu, potrivit Constituţiei.

Astfel, soluţiile legislative adoptate sunt de natură să creeze confuzie cu privire la conduita de urmat, din modul de redactare a normelor, nefiind clar dacă voinţa legiuitorului a fost aceea de a institui o normă cu aplicare generală referitoare la titularizarea cadrelor didactice sau de a o aplica doar în situaţia declarării stării de urgenţă ori de asediu.

De aceea, considerăm că cele două texte de lege anterior amintite nu se încadrează în exigenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă care stabilesc că „în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative”.

Totodată, potrivit art. 36. alin. (1) din acelaşi act normativ, referitor la elaborarea actelor normative: „actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc”. 

Prin urmare, considerăm că aceste dispoziţii ale legii supuse controlului de constituţionalitate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la calitatea legii.

În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate asupra dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2012 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei nr. 1/2011 şi să constataţi că acestea sunt neconstituţionale”.

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.