Peste 500 de familii din România au decis să nu își înscrie sau să își scoată copiii din sistemul școlar clasic, pentru a le oferi educație de acasă.
Acești părinți practică metoda de școlarizare numită generic homeschooling, sub umbrela căreia se adăpostesc multe stiluri de învățare, de la cel clasic la cele mai moderne și mai puțin cunoscute și până la „orice îl pregătește pe copil pentru viață.”
Pentru acești părinți și pentru copiii lor, învățatul în sufragerie (sau, de ce nu, în pat sau în hamac) reprezenta realitatea de zi cu zi încă dinainte de pandemia de coronavirus, care ne-a obligat pe toți să ne obișnuim cu acest stil de viață. Cu școala sau cu lucrul de acasă.
De altfel, blocajele impuse în societate de către COVID-19 i-au afectat și pe ei, dar mai ales în ceea ce privește partea de venituri. Cât privește educația, acești români s-au dovedit mult mai pregătiți pentru tot ce s-a întâmplat în ultimul an și jumătate.
„Studiile au continuat în ritmul lor obișnuit”
„Am ales școala de acasă pentru că se potrivea cel mai bine dinamicii familiei noastre și pentru că voiam să ne implicăm personal și în această latură a dezvoltării copiilor”, a povestit pentru Newsweek România Andreea, o mămică cu 4 copii care a hotărât împreună cu soțul ei să meargă pe această cale încă de când avea prima fetiță patru ani, .
„Când a început pandemia nu am avut temeri financiare pentru că soțul meu are genul de job care se poate desfășura la fel de bine și acasă. Chiar dacă am fost acasă și chiar dacă locuim la sat, am făcut cu toții covid în noiembrie, dar am trecut cu bine și peste asta.
Pentru copii nu s-a schimbat nimic în afara faptului că activitățile extracuriculare au fost făcute online. Nu le-a plăcut asta, a fost uneori frustrant, dar n-aș putea spune că acest aspect le-ar fi afectat cumva pe termen lung”, a explicat Andreea.
Situația nu s-a schimbat prea mult nici pentru părinții care locuiesc cu copiii lor la bloc.
„În pandemie, practic nu am simțit nicio diferență, în special în regimul zilei, studiile au continuat în ritmul lor obișnuit. E adevărat că am fost nevoiți să căutăm socializarea de care nu dusesem lipsă până atunci, inițial online, apoi în curtea blocului, iar când ieșirile au fost din nou permise, copiii au început să meargă mai des în vizită unul la altul.
Ne-a lipsit accesul la bibliotecă, muzee, festivaluri, dar am învățat să găsim soluții cât mai aproape de casă, fără să apelăm la transportul public, pentru că nu vreau sa poarte copiii mască mai mult de 10 minute odată”, a explicat și Diana, mamă a două fetițe, care a fost nevoită să găsească metode alternative acum câțiva ani datorită diabetului uneia dintre fiice, care ducea adesea la situații riscante.
Aceasta a arătat că atunci când a ales să își educe copilul în sistemul homeschoolong, a avut impresia că e ceva firesc.
„Eu oricum lucram de acasă, din cauza problemelor de sănătate ale fiicei mele, dar eram obișnuite să socializăm destul de mult.
Faptul că nu am putut ieși din casă a fost un disconfort”, continuă Diana, „dar perioada de lockdown a trecut relativ repede. Fetițele s-au concentrat pe desen, a fost perioada cea mai creativă, cea a noilor descoperiri, pentru că le-am încurajat, le-am susținut interesul, le-am procurat online tot ce aveau nevoie pentru aceasta.”
„Înainte de pandemie, ziua de școală era cumva haotică”
Pentru Mădălina, școala în familie a făcut un „pas înainte” în pandemie. „În 2014, aveam un job scârbos”, îmi povestește.
„În același timp, se apropia sfârșitul anului școlar, iar fiica mea din clasa 0 nu se bucura de școală deloc. Ba mai mult, nu știa decât ce o învățasem noi acasă. Nu știam care e motivul și nu voiam să caut vinovatul, așa că am căutat o soluție: am decis să renunț la job, să-mi trag sufletul și să lucrez doar acasă cu cea mică până când o pun pe picioare.
La sfârșitul anului, eram foarte mulțumită de progresele noastre, numai că fiica cea mare, pe care nu avusesem motiv să o retrag de la școală pentru că învăța foarte bine, intrase în niște anturaje foarte dubioase. Cum nu aveam de gând să mă întorc la acel serviciu, am hotărât să fac și cu ea homeschooling. Nu s-a opus.
Înainte de pandemie, ziua de școală era cumva haotică. Îmi deschisesem o afacere la domiciliu, între timp mai venise încă un bébé în familie. Fiica cea mare preferă să lucreze singură sau cu meditatori.
Cea mijlocie vrea să aibă un program foarte clar, pe care să îl respecte întocmai. Mai aveam și o mulțime de activități extracuriculare, plus proiectele regulate cu alte familii de homeschooleri.
Când a început pandemia, soțul a rămas acasă să lucreze și ne-am dat seama ce simplă și frumoasă poate să fie viața - iar noi era să nici nu ne dăm seama! Sincer, mulțumesc lui Dumnezeu zilnic că ne-a schimbat viețile așa de frumos cum noi nu am fi știut și nu am fi avut puterea să o facem! Acum am rămas cu ceva cursuri extracuriculare, - doar ce merită - și astea toate online”, a povestit Mădălina.
Pandemia i-a obligat, totuși, să renunțe la unele cursuri, cum ar fi dansurile populare și baletul, care nu puteau fi urmate on line.
„Temeri financiare am avut, pentru că mie mi s-a inchis afacerea brusc. Ne-a luat ceva timp să învățăm să gestionăm lipsa asta. De-abia după 6 luni am realizat că noi avem destui bani, dar nu știm să îi gestionăm. Am început să planificăm banii, să facem economii, așa că am ajuns anul acesta să realizăm lucruri la care nici nu visam înainte, chiar dacă acum nu lucrează decât soțul. Ce pot să spun? În sfârșit suntem liberi!”, crede Mădălina.
Flexibilitate
Angela are 5 copii, iar primii doi au terminat deja liceul în regim homeschooling, în timp ce al treilea este în clasa a 12-a. „Pentru noi accentul pe sănătate a reprezentat schimbarea cea mare. Recunosc că ne-am temut la început, dar în curând ne-am dat seama că suntem în fața unei provocări pe termen lung și că nu putem să trăim în frică.
Am început să ne rugăm mai mult împreună și să ne ocupăm mai mult de sănătate. Cum stăm la munte, în timpul pandemiei am început să facem mai mult sport, să ieșim în natură și să ne alimentăm mai sănătos. De exemplu, în fiecare zi le-am făcut copiilor un suc de fructe. S-au obișnuit și continuă singuri acest obicei.
Programul de lecții nu s-a schimbat cu nimic, noi am continuat la fel. Pot sa spun că au parcurs mai multă materie, pentru că noi, părinții, am avut mai mult timp cu ei.
De asemenea, am făcut aproape zilnic picnicuri în natură, urmate de «explorări». Pentru noi a fost una dintre cele mai frumoase perioade, deoarece am putut petrece atât de mult timp cu copiii noștri!
Cuvântul pe care l-aș folosi ca să descriu o zi de școală în familie, atât înainte, cât și în pandemie, este: flexibilitate. Fiecare zi este altfel, copiii vin cu întrebări noi, cu interese noi, sunt într-o continuă schimbare, iar noi facem tot posibilul să ținem pasul.”
Nici fiica Larisei nu a trebuit să-și remodeleze stilul de învățare, deoarce programul zilnic nu s-a schimbat în lockdown, pentru că școala de acasă are avantajul de a putea fi făcut acasă.
„Își alege activități care îi satisfac curiozitatea si îi conferă o stare de bună dispoziție. În același timp, înțelege și necesitatea parcurgerii materiilor care nu-i plac neapărat, dar care îi sunt necesare pentru a putea promova diverse examene necesare drumului ales. Nu are un program fix de lucru.
Începe activitățile când se simte pregătită și le termină când știe că a bifat toate obiectivele pentru ziua în curs.
Stresul a fost pe un alt plan: acela al interdicției de a se juca în parc cu prietenii sau de a merge la cinema sau la petreceri. De asemenea, din păcate, cursurile de dans au fost sistate pe perioada pandemiei iar dansul sportiv nu poate fi practicat online din lipsa de spațiu larg, podea specială de dans etc. După reluarea cursurilor s-a văzut că lipsa de exercițiu în pereche și-a spus cuvântul. Ea și partenerul ei fac dansuri de performanță.
Eu, pe de altă parte, Am profitat de situație si m-am înscris online la facultatea pe care mi-o doream de mult timp. Am terminat primul an. În ceea ce privește HS, nu am schimbat nimic”, a explicat Larisa, pentru Newsweek România.
Niciodată nu e „prea târziu”
Pe alții pandemia i-a dus spre capătul lumii. Zsofia, părinte singur, dar și fost inginer, a povestit cum a început această aventură.
„Când am hotărât că vom porni pe acest drum (după ce am citit tot ce am găsit în domeniu: John Holt, Peter Gray, André Stern ) nici idee nu aveam unde vom ajunge și cât de frumoasă va fi aventura aceasta! Mă gândeam doar că nu avem nimic de pierdut, cel puțin nu în clasa pregătitoare.
Aveam în fața mea exemplul fiului meu mai mare, care a fost un elev eminent, cu nota 10 pe linie în anii liceului (acum este doctorand în domeniul fizicii nucleare, a participat la numeroase conferințe, a câștigat nenumărate concursuri, a lucrat deja la mari centre de cercetare în domeniul fizicii din lume - în Rusia, Ungaria, Germania -, deci are toate șansele de a deveni un nume important în domeniu), cu toate că școala a început-o abia la 7 ani, ceea ce înseamnă că la 8 ani încă nu știa să scrie și să citească.
Știam, deci, că nu există «prea târziu», iar un copil care e obligat să citească la 5 ani nu ajunge neapărat mai departe în viață. Exemplele din jurul meu mi-au slujit drept dovadă”, a menționat Zsofia.
Mama a precizat că pentru familia ei schimbarea adusă de pandemie s-a simțit doar la început, în cele două luni de lockdown. Au fost nevoiți să renunțe la o călătorie planificată (ar fi fost un tur al muzeelor din Budapesta și Viena), dar și-au găsit alte activități.
„Locuind lângă o pădure, putem spune că am petrecut tot lockdown-ul acolo, studiind natura în procesul de trecere de la iarnă la primăvară. Aron e nu doar homeschooler, ci chiar unschooler, ceea ce înseamnă că nu urmăm nici un fel plan de învățare, totul se desfășoară strict după interesele lui.
Rolul meu este de a-i asigura un mediu care să fie suficient de provocator pentru a-i trezi curiozitatea și de a-l ajuta să satisfacă această curiozitate. Cu toate că știe multe limbi străine, acum învață swahili pentru că… ne-am mutat în Tanzania. Datorită pandemiei am schimbat total felul de a-mi câștiga existența și… iată-ne aici de opt luni!”, a arătat Zsofia.
Homeschooling, încă o nișă în România
Informațiile care provin din sfera homeschooling-ului sunt puține și incomplete. De cele mai multe ori, reprezintă opinii ale observatorilor, nu informații obținute de la sursă.
O analiză pertinentă a fost realiziată de Alin Savu, în lucrarea de doctorat din 2018 intitulată „Homeschooling în București. O perspectivă antropologică”.
Recent a apărut și studiul de specialitate intitulat „Challenges of Homeschooling in Romania during the pandemic times” (Provocări ale Homeschooling-ului în România în timpul pandemiei) al Dianei Anghel, doctor în științe ale educației, în Revista Românească pentru educație multidimensională.
În lipsa mai multor referințe teoretice, părinții se ajută reciproc cu informații.
„Toți prietenii și rudele mele știu că fac homeschooling cu cei patru copii ai mei de peste 20 de ani” ne povestește Andra, „și toți apreciază rezultatele noastre, însă, de când cu pandemia, am primit zeci de telefoane de la cunoscuți, forțați de împrejurări să supravegheze procesul de învățare al copiilor în timp ce ei înșiși erau la job în aceeași cameră, care îmi spuneau ceva de genul: «Tu vrei să-mi spui că tu faci chestia asta de 20 de ani și încă nu ți-ai pierdut mințile?»
Unii voiau doar să se descarce, alții chiar voiau să învețe cum poate decurge acest proces în mod firesc și prietenos. Am răspuns la sute de întrebări, poate mii, ba am organizat și ședințe online cu mai mulți deodată, ca să economisesc timp.”
