Stagflația planează asupra Europei, pe măsură ce conflictul din Orientul Mijlociu escaladează
Stagflația, un fenomen foarte periculos, planează asupra Europei, pe măsură ce conflictul din Orientul Mijlociu se escaladează tot mai mult.
Dacă ostilitățile persistă, Europa ar putea cădea într-o capcană în stilul anilor 1970: inflația devine auto-întăritoare și stagnantă, creșterea economică devine cronic slabă, iar crearea de locuri de muncă stagnează, spune Bruno Colmant.
Colmant este economist, profesor și o voce publică în domeniul politicii fiscale și justiției sociale. De-a lungul unei lungi cariere, a oferit consultanță instituțiilor, a predat la universități și a publicat numeroase lucrări despre bani, impozite și economia europeană.
"Escalada continuă din Orientul Mijlociu, marcată de operațiuni militare americano-israeliene împotriva Iranului începând cu sfârșitul lunii februarie 2026, a declanșat un șoc energetic sever și complex, cu consecințe financiare profunde și de anvergură pentru Europa", spune expertul.
Stagflația planează asupra Europei, pe măsură ce conflictul din Orientul Mijlociu escaladează
Tot ce a scris acesta pe Euractiv.com, în continuare:
"Fiind unul dintre cei mai mari importatori neți de petrol și gaze naturale din lume, continentul (n.red.: european) rămâne extrem de expus perturbărilor în punctele critice de blocare a producției.
Cum ar fi Strâmtoarea Hormuz și infrastructura mai largă de aprovizionare din Golf. Evenimentele recente - inclusiv atacurile iraniene de represalii asupra instalațiilor energetice regionale, oprirea traficului de petroliere, creșterea exagerată a primelor de asigurare maritimă și oprirea temporară a producției în exportatori cheie, cum ar fi Qatar - au dus la creșteri imediate și bruște ale prețurilor.
Prețul țițeiului Brent, principalul indicator internațional de referință, a crescut dramatic la aproximativ 94 de dolari pe baril la începutul lunii martie 2026 (cu vârfuri intraday care se apropie sau depășesc 100 de dolari în unele sesiuni), conform EurActiv.com.
Acestea au marcat creșteri de peste 34% față de nivelurile de referință din perioada anterioară conflictului.
Simultan, prețurile europene ale gazelor naturale – urmărite prin intermediul indicelui de referință TTF olandez – au crescut și mai agresiv.
În unele cazuri dublându-se sau crescând cu 50-60% în sesiunile recente de tranzacționare, din cauza temerilor legate de constrângerile prelungite ale aprovizionării.
Stagflația reprezintă o situație economică extrem de dificilă, definită prin coexistența a trei fenomene negative: stagnare economică (creștere lentă sau nulă), șomaj ridicat și inflație persistentă.
Dar și ale celor legate de epuizarea nivelurilor de stocare la începutul anului (în jur de 46 miliarde de metri cubi la sfârșitul lunii februarie, semnificativ mai mici decât iernile anterioare).
Aceste creșteri bruște ale costurilor energiei se transmit rapid în economie: prețurile mai mari la combustibili, la pompă, facturile mai mari la electricitate și încălzire pentru gospodării.
Mai apoi, și costurile sporite ale factorilor de producție pentru sectoarele de producție erodează puterea de cumpărare a consumatorilor, alimentează inflația generală.
Ele subminează competitivitatea industriilor mari consumatoare de energie - în special în companii mari precum Germania, Italia și Olanda, unde producția de substanțe chimice, oțel și automobile se confruntă cu o presiune acută.
O examinare mai atentă a prețurilor principalelor active financiare subliniază modul în care piețele își asumă agresiv prețurile pentru riscul geopolitic și presiunile inflaționiste.
Indicele dolarului american (DXY) s-a consolidat semnificativ, crescând spre nivelurile de 98,00–99,50 pe fondul fluxurilor clasice de valori refugiu, determinate de incertitudinea globală.
Aprecierea dolarului slăbeşte euro
Această apreciere a dolarului slăbește și mai mult euro, amplificând povara inflației importate a Europei, deoarece mărfurile sunt denominate în dolari.
Creșterea persistentă a prețului petrolului – reflectând nu doar temerile legate de prețul spot, ci și potențialul ca Brent să testeze sau să depășească 100 de dolari.
Aceasta dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă – evidențiază îngrijorări reale legate de ofertă, mai degrabă decât o creștere speculativă.
Între timp, aurul a crescut la noi teritorii-record, în jurul valorii de 5.150-5.400 de dolari pe uncie (unele previziuni vizând acum 6.000-6.300 de dolari până la sfârșitul anului 2026).
Aceasta deoarece investitorii se înghesuie în metal ca o protecție împotriva renașterii inflației și a instabilității mai largi.
Aceste mișcări sincronizate – un dolar mai ferm, petrolul în creștere și aurul în plină expansiune – întruchipează o criză tipică a materiilor prime, în care dominația energiei amplifică volatilitatea în toate clasele de active, valutele și randamentele obligațiunilor. "
