Căile de acces peste râul care străbate orașul au fost modernizate odată cu refacerea căilor de rulare pentru tramvaie. Podul din Tudor Vladimirescu a avut cele mai consistente intervenții în acest sens. Pe de altă parte, Podul de Piatră – cel nou – este cel mai greu încercat dintre toate, pentru că are de suportat atât traficul tramvaielor, cât și traficul greu în lipsa unei centuri ocolitoare.
Alături de acest din urmă pod se află unul vechi de peste 200 de ani, care dă denumirea întregii zone. Deși monument istoric, podul este practic abandonat: bucăți mari din parapete, dar mai ales din jurul pilelor (picioarelor) acestuia s-au desprins și zac pe mal sau în albia Bahluiului.
Podu-Roș este cel mai mare dintre ele, fiind de fapt alcătuit din trei segmente. Cimentul care protejează un picior al podului a căzut pe o suprafață destul de mare, iar în celălalt capăt pot fi văzute niște profile metalice ruginite care atârnă de planșeu până în albia regularizată cu zece aniu în urmă. O bară mâncată de rugină poate fi văzută și sub Podul Cantemir, al doilea cel mai nou (tocmai a împlinit 25 de ani) și al doilea ca lățime dintre cele peste Bahlui. Este cel mai puțin folosit pod în raport cu mărimea lui, dat fiind că un consilier local de la PSD s-a îngrijit ca între această cale de acces cu șase benzi și trotuare generoase și strada Palat să fi construite niște blocuri.
Citește mai mult pe ziaruldeiasi.ro
