Cum influenţează această evoluţie inflaţia şi creditarea? Cristian Păun, profesor la ASE, spune că "creșterea cursului de schimb este normală, în contextul dat: inflație mai mare ca în Zona Euro, deficit comercial impresionant, dublat de alte deficite, care se regăsesc apoi în deficitul de cont curent, mai mare decât cel comercial".
Inflaţia va rămâne sus
În plus, există o situație destul de încurcată, în privinţa perspectivei intrărilor de fonduri europene, în perioada următoare, având în față mai degrabă un blocaj, nu ceva funcțional, afirmă Păun.
E clar că nu e posibil să nu ai fluctuații de curs de schimb, chiar dacă rezerva acumulată la BNR este substanțială și dătătoare de liniște.
"Vom vedea ceva scumpiri pentru bunurile din import, care alimentează din păcate o bună parte din cererea internă, și la creditele în valută", prevesteşte universitarul.
Desigur, creditele ipotecare în valută sunt destul de marginale, dar cele pentru mediul de afaceri asociate importurilor de tehnologie vor fi clar afectate (nici acestea nu sunt foarte multe).
Citeşte şi: Veste bună: scad preţurile. Rata inflaţiei a scăzut la 11,2%. Preţurile de consum rămân ridicate
Băncile, la rândul lor, vor fi forțate prin această depreciere să apeleze la depozite în lei de pe piața locală, mai puțin la împrumuturi în valută intragrup, care au dominat ultimii ani, favorizate de un curs de schimb destul de stabil.
În plus, dividendele la investițiile străine transferate în valută vor avea și ele de suferit, fapt pentru care putem asista la un ușor reviriment al reinvestirii acestor profituri aici, crede Cristian Păun.
Inflația măsoară cât de mult s-a scumpit un set de bunuri și servicii, pe parcursul unei anumite perioade, de obicei un an. E unul dintre cele mai cunoscute cuvinte din Economie. A aruncat țările în perioade lungi de instabilitate.
Dar care sunt cauzele acestei inflaţii puternice, la care am ajuns acum, chiar dacă ea a început să se calmeze?
Citeşte şi: Comisia de Prognoză a redus la 7,4% estimarea de inflaţie. Creșterea economică, menținută la 2,8%
Prețurile continuă să crească și acum, doar că o fac într-un ritm mai lent, prin comparație cu anul trecut, detaliază Păun. Aşadar, inflaţia creşte, dar ritmul creşterii a mai scăzut, faţă de cel de până acum.
În plus, toate aceste creșteri de preţuri, deși mai firave, se adaugă la prețurile deja mărite cu inflația de anul trecut. Este aşa-numitul fenomen de "inflație la inflație").
De ce apare temperarea creşterilor de preţuri? Aceasta "vine pe fondul reducerii sau ajustării consumului: consumăm mai puțin și consumăm bunuri de calitate inferioară, care au preţuri mai mici", explică expertul.
Dobânzile ridicate temperează consumul pe credit
În plus, România a temperat semnificativ consumul pe credit, confruntată cu dobânzile foarte ridicate. "Mai avem și temperarea prețurilor la Energie și combustibili, care se vede și ea în inflația mai mică de acum", afirmă Cristian Păun.
"Să sperăm că nu vom avea evenimente neplăcute: o vară secetoasă cu pagube în Agricultură nu ar fi de dorit. În plus, guvernul trebuie să reducă și el semnificativ consumul său pe credit. Adică să facă reforme și să tempereze cheltuielile și deficitul", subliniază Păun.
Dacă Executivul nu face acest lucru și eșuează în acest demers, inflația se poate reîntoarce rapid și prețurile pot să-și reia panta ascendentă.
Grevele sunt inflaţioniste
Mai mult, grevele de la orizont pot alimenta și ele o spirală păguboasă inflație-salarii și ne pot îndepărta de momentul revenirii la normal, explică profesorul universitar.
Newsweek ştie că, atunci când sunt greve şi o perspectivă de creştere a plăţilor pe salarii bugetare, sentimentul pieţelor poate fi negativ. Iar acest sentiment negativ e şi el tot inflaţionist.
În general, atunci când Guvernul cedează presiunilor sindicale şi face compromisuri salariale, micşorează productivitatea muncii şi aceasta se trransmite mediului de business, care are de suferit.
Inversul relaxării cantitative
S-a practicat în acest ultim an relaxarea cantitativă (trad. eng. quantitative easing), de către băncile centrale europene, ori de către BNR?
Recent, Janet Yellen, şeful Fed-ului american, a declarat că va face, după falimentele bancare americane, reversul, adică restrângerea cantitativă (trad. eng. QT - quantitative tightening).
"Deja se întâmplă acest lucru", detaliază Cristian Păun, "prin scumpirea lichidității de la Banca Centrală. Eu cred că ar trebui să punem pentru mai multă vreme în cui acest tip de intervenție în economie", adică relaxarea cantitativă.
Mai nocivă decât taxarea
Unii experţi au recomandat Executivului o relaxare cantitativă puternică, în timpul reverberaţiilor Crizei Subprimelor în România, în anii 2009 – 2010.
Ideea atunci era ca Guvernul să aibă masă monetară disponibilă, pentru a nu intra în dificultate sau incapacitate de plăţi. Soluţia a fost însă respinsă.
Tipul acesta de intervenţie monetară "este mult mai nociv decât taxarea, alterând ireversibil o sumedenie de factori stabilizatori în Economie", atrage atenţia Păun.
Făcând o metaforă, specialistul arată că, atunci "când producția de bani este ieftină și în cantități impresionante, vom fi tot mai puțini care producem cartofi și trăi, din asta și tot mai mulți care vom tranzacționa bani fără valoare".
Keynesisme
De aici și inflația, spune Cristian Păun, "care apare mereu ca un factor corector. S-a exagerat mult și s-a redescoperit teoria cantitativă a banilor, pierdută printre cărțile economiștilor de factură keynesistă".
John Maynard Keynes a fost un economist și filozof englez, ale cărui idei au schimbat fundamental teoria și practica macroeconomiei și politicile economice ale guvernelor. Cu o pregătire inițială în matematică, a dezvoltat și perfecționat foarte mult lucrările anterioare privind cauzele ciclurilor economice.
Mai mult, "politica monetară trebuie cumva ancorată în ceva, nu poți produce bani, fără să ții cont de niște repere macroeconomice (dinamica producției, șomajul, inflația etc.)".
Aceasta înseamnă că trebuie să creezi valori. Noi produse, noi servicii care să ne facă viaţa mai uşoară şi prosperă, nu inflaţie, care duce la creşteri de preţuri.
Politica fiscală trebuie să o ajute pe cea monetară
Pe segmentul de bunuri de consum, s-a constatat existenţa unei inflaţii mult mai mari decât cea medie, calculată pe coşul de produse şi servicii. Care au fost şi care sunt factorii de intrare?
"În creșterea prețurilor de acum, factorul monetar a jucat un rol esențial. Va juca același rol și în temperarea prețurilor. Cu o singură condiție: guvernele trebuie să dubleze eforturile de politică monetară", spune Cristian Păun.
Tipic României ultimilor 30 de ani a fost că, în momentele de criză, BNR a folosit politica monetară pentru calmare, iar Guvernul, în cel mai bun caz, a asistat pasiv, dacă nu chiar a indus inflaţie, plin plăţi suplimentare, în salarii şi pensii.
Ce nu reuşeşte Executivul
Dacă Guvernul nu ajută Banca Centrală, atrage atenţia Păun, "va fi în van. Vom avea dobânzi ridicate pentru o perioadă mai îndelungată de timp, pentru că guvernele nu reușesc să își ajusteze deficitele corespunzător. Acest lucru va lovi în investițiile private și în producție, adică exact în soluția pentru temperarea prețurilor".
Aşa că "este nevoie de ambele părți (autoritățile monetare și fiscale), pentru a atinge în timp util efectul scontat".
În plus, subliniază specialistul, "cea mai proastă idee este să crești sau să modifici taxele în această perioadă. Vei rata și mai mult obiectivul de stabilizare a prețurilor, perioada de recuperare va fi mai lungă și costul ajustării mai mare".
