Acestea sunt datele concrete ale problemei. O problemă tot mai mare. Guvernul a mărit cheltuielile, începând din noiembrie 2021, iar acum nişte vămi se apropie de scadenţă.
După rotaţia premierilor, presiunea politică va cădea pe premierul Marcel Ciolacu, cu expunere electorală maximă, exact când ajung la maturitate aceste scadenţe.
Gaura din buget creşte
Fiscal - bugetar, de foarte mulţi ani, România rostogoleşte o datorie externă tot mai mare şi tot mai greu de plătit. Parte din datoria publică, despre care tocmai am aflat că a depăşit 50%.
Conform Pactului Euro Plus, la o datorie publică de peste 50% din PIB, Guvernul trebuie să îngheţe salariile bugetare. Ceea ce tocmai a făcut, în primăvară. Numai că nu a spus public aşa, ca să nu liniştească sindicatele.
Citeşte şi: Cum îi afectează datoria publică pe români. Guvernul jonglează cu un artificiu fiscal
La peste 55% din PIB, se îngheaţă salariile bugetare şi pensiile. La peste 60%, intră în funcţiune mecanismul automat de reducere a datoriei publice. Până recent, Executivul s-a ascuns după deget, aşa cum arătam recent, jonglând cu datoria publică pe metodologia autohtonă vs. cea de pe metodologia europeană ESA, ceva mai mică.
Dar în martie datoria publică pe ESA a sărit la 50,1%. A scăzut sub 50% în aprilie, iar acum, pe luna mai, este din nou de 50,1%.
Necesarul brut de finanţare al Guvernului - adică suma pe care statul trebuie să o împrumute pentru a acoperi deficitul bugetar, dar şi rostogolirea datoriei vechi, care vine la plată - poate ajunge pentru acest an la un nivel-record.
Citeşte şi: Salariile bugetarilor au crescut cu 60 miliarde în 7 ani. Acum, guvernul vrea să dea 200.000 afară
Posibil aproape de 180 de miliarde de lei, adică în jur 36 de miliarde de euro, potrivit calculelor Profit.ro, făcute pe baza unor informaţii primite pe surse, despre evaluarea Guvernului, privind deficitul estimat pentru acest an.
Problema, până la urmă, nu e cât de mare este datoria publică sau cea externă, raportată la PIB, ci dacă România are capacitatea să rambuseze serviciul anual al datoriei. Şi aici începe durerea. Guvernul e ca hamsterul pe rotiţă, ori ca atletul pe banda de alergare, care îl obligă să alerge tot mai repede, până când cade.
MTN. Trei litere, dar atât de mult
Deficitul poate ajunge anul acesta la 5,5%. România este în procedură de deficit excesiv. Deja preţul la care Guvernul se împrumută pe pieţele externe şi pe cea internă s-a scumpit mult.
Aşa cum am scris de-a lungul timpului, deschiderea României la Bursa de la Luxemburg, pe programul MTN (Medium Term Note) tot creşte. România, prin Ministerul Finaţelor, emite bonduri, care sunt cumpărate de investitori. Rata anuală pe MTN (adică serviciul scandent al datoriei) este tot mai mare.
La finalul existenţei Cabinetului Dăncilă, România se împrumutase pe MTN, în total, de 31 de miliarde de euro. Acum, avem o deschidere de 62 de miliarde de euro şi vom emite iar bonduri, de la 56 de miliarde de euro, până la concurenţa acestei sume.
Dacă, de exemplu, în toamna aceasta nu plătim serviciul anual al datoriei, datoria totală devine exigibilă la plată imediat. România nu poate să plătească o sumă atât de mare, aşa că intră în incapacitate de plată. Este o cale pe care, din cauza iresponsabilităţii guvernamentale, putem ajunge rapid în faliment.
Efectul benzii de alergare
Să presupunem că acest lucru nu se întâmplă, totuşi, şi România continuă să se împrumute din prin MTN, ca şi din alte programe, precum emisiile de titluri de pe piaţa internă (unde investitorii sunt băncile şi fondurile de pensii, în primul rând), ca să-şi rostogolească datoria, plătindu-şi serviciul datoriei, adică rata anuală.
Se pare că Ministerul Finanţelor s-a înţeles cu Comisia Europeană pentru un deficit bugetar maxim de 5,5% din PIB. Cei 58 de miliarde de lei deficit bugetar la 7 luni înseamnă cam 88 - 90 de miliarde de lei la finalul anului, care ar fi exact 5,5% din PIB.
Limita spre junk
Suntem, deci, la limită. Dacă deficitul bugetar sare peste 5,5%, marile agenţii de rating, ca Fitch, Moody's, S&P's, ori Scope ne vor downgrada la junk.
Iar dacă vom fi la junk (unde sunt, de exemplu, acum, Rusia, din 3 martie 2022, şi Turcia, de şi mai mult timp), intră în funcţiune efectul benzii de alergare: costul bondurilor româneşti (bonduri, adică obligaţiuni de plată, din punctul de vedere al Ministerului Finanţelor, emitentul) va creşte şi vor fi mai puţini investitori de pe pieţele externe care le vor cumpăra.
Adică vom avea probleme în finanţarea rostogolirii datoriei. Hamsterul va alerga mai repede pe rotiţă. Atletul, la fel, pe banda sa de alergare. Iar totul până-ntr-o zi. Atunci va fi (pe varianta a doua de lucru) incapacitatea de plată, apoi falimentul.
Ce e de făcut?
Am spus intenţionat "ce e de făcut?", nu "ce-i de făcut?", pentru că soluţia nu e una leninistă, ci una foarte capitalistă: trebuie scăzute cheltuielile, pentru că este evident acum că acestea sunt veniturile la buget şi nu mai pot fi mărite.
De ce? Pentru că banii sunt scumpi, din cauza situaţiei post-coronacriză şi a războiului din Ucraina, care a urmat. Lumea suferă atacuri asimetrice de criză economică şi marii investitori aşteaptă vremuri mai bune, amânându-şi investiţiile.
Scăderea cu 20% a numărului secretarilor de stat nu ajunge. Ar putea fi cu 80% mai puţini secretari de stat. Premierul Nicolae Ciucă a venit cu o schiţă de reduceri bugetare.
Citeşte şi: Ciucă, despre reducerea cheltuielilor bugetare: Acum nu avem de ales, trebuie să acționăm rapid
Micşorarea numărului șefilor din administrație, comasarea instituțiilor cu atribuții similare, scăderea cu 20% a numărului secretarilor de stat, scăderea numărului membrilor din CA şi limitarea costurilor nu mai sunt suficiente, chiar dacă, în valoare absolută, comparativ cu cât nu s-a făcut până acum, pare un progres.
Soluţia este realizarea unui audit al instituţiei guvernamentale. Dar nu unul precum cele de business, pe care le fac EY, PwC, Deloitte sau KPMG, ci unul făcut de o instituţie specializată în audit guvernamental. De exemplu, în SUA, astfel de chestiuni sunt realizate de o entitate numită GAO.
De-abia dacă am face asta vom şti câţi bani se scurg, exact pe unde, ce şi cât se poate subţia din instituţia guvernamentală, astfel încât cheltuielile să fie mai mici decât veniturile. Iar atunci va trebui să existe încă un element: voinţă politică pentru consolidarea fiscală.
Pentru că, odată făcută reforma instituţiei guvernamentale, corecţia va pune o curbă de sacrificiu dură pe români. Va face cineva aceasta? Greu de crezut, urmează anul electoral 2024.
