Eugen Rădulescu, consilierul guvernatorului BNR: „Dacă pui impozit progresiv pe salariu, ești idiot”

Discuțiile despre introducerea unui impozit progresiv pe salarii reapar periodic în spațiul public și împart economiștii în tabere opuse. În timp ce unii o văd ca pe o măsură de echitate fiscală, alții avertizează că efectele asupra economiei ar putea fi negative. Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR, respinge categoric ideea de suprataxare a veniturilor mai mari. În opinia economistului, o astfel de politică fiscală ar descuraja munca, ar reduce motivația de a câștiga mai mult și ar putea afecta direct economia. Într-un context în care România a ajuns la o datorie publică de aproape 60% din PIB, după ani de cheltuieli publice consistente, Rădulescu avertizează că dezechilibrele bugetare se reflectă deja în inflație, dobânzi mai mari și costuri crescute ale creditelor. În opinia lui, continuarea politicilor de creștere a cheltuielilor fără acoperire ar putea duce la agravarea problemelor economice. Economistul vorbește și despre riscul unui scenariu de tip Grecia, despre pensiile speciale, Programul „Anghel Saligny”, nivelul ROBOR, dar și despre modul în care politicile fiscale influențează investițiile și comportamentul economic. În discuție intră și teme precum economiile populației, modelul economic chinez, dar și evoluția Iașului, oraș pe care îl descrie ca fiind în creștere, dar încă limitat de lipsa infrastructurii rutiere de mare viteză.

„Am ajuns la 60% datorie publică fără să facem ceva cu banii aceia”

Reporter: De ce credeți că tot apare această problemă? E vorba de incompetență economică, de rea-credință sau chiar de puțină nepăsare?

Eugen Rădulescu: În 2006 aveam o datorie publică undeva pe la 11-12% din PIB. Foarte jos. Una dintre cele mai mici datorii publice din Europa, în orice caz. În 2025, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns pe la 60% din PIB datorie publică, fără ca măcar în timpul acesta să facem ceva serios cu banii aceia.

Banii aceia s-au dus pur și simplu aiurea. S-au dus pentru a construi piste de biciclete prin sate înainte să avem canalizare. S-au dus pentru săli de sport pe unde nu e aproape nimeni să le folosească. S-au dus pentru asfaltări, borduri și alte lucruri de acest fel. S-au dus pentru măriri de salarii și de pensii în sectorul public, mult dincolo de ceea ce acceptă teoria economică.

Teoria economică este foarte precisă în această privință. Și eu nu cred că oamenii care au decis așa ceva n-au înțeles chiar nimic. Au avut și profesori pe lângă ei care le-au spus asemenea aiureli, cum este „wage-led growth”, una dintre cele mai mari monstruozități. Este ca și cum ai spune: mă iau de păr și încep să mă ridic singur în aer. Nu există așa ceva nicăieri în lume.

Iar rezultatul este că am ajuns la o datorie publică de aproape 60% din PIB. Dar să știți că nu asta contează cel mai tare. Contează că noi, cu 60% datorie publică, plătim dobânzi mai mari decât Franța, care are o datorie publică de 120% din PIB. Mai mult pe ziarduldeiasi