Mulți români trec granița în Serbia, pe la Porțile de Fier I. În fiecare zi, punctul de frontieră este un adevărat furnicar. Românii merg la sârbi, sârbii vin la noi. Stau câteva ore și se reîntorc fiecare în țara lui.
Ce fac peste graniță? Nimic deosebit. Sârbii vin la cumpărături la Severin sau merg până la Herculane. Românii merg să mănânce ciorbă de pește, pleșcaviță și plăcintă sârbească cu brânză. Apoi, merg și românii la cumpărături la supermarketurile sârbești. De ce? este mai ieftin.
De multe ori merg la plajă.
Si sârbii ”ies” mai ieftin când cumpără din România. Fiind țară non-UE, pot primi TVA-ul înapoi. Însă nu neapărat pentru acest TVA vin deși este o sumă considerabilă.
Cum se promovează sârbii vorbind aproape perfect românește
Sârbii din localitățile de la Dunăre vorbesc fluent românește. Chiar și cei tineri știu mai multe cuvinte românești decât am crede. Românii nu prea se descurcă în sârbește. Nu toți. Și conaționalii noștri din Orșova și Severin mai știu să lege o conversație în sârbește.
Dar doar cei mai în vârstă, care pe timpul lui Ceaușescu făceau bișniță cu diverse lucruri de la noi la sârbi și invers. Sau ”embargoul” cu motorină sau benzină, pe vremea războiului. Despre acest din urmă aspect, oamenii nu prea vorbesc. Spun doar că ”au auzit”și ei de la alții.
Citește și: România și Serbia au avut schimburi comerciale de 2,6 miliarde de euro. Ce am exportat vecinilor
În afară de limba română, în magazinele și restaurantele din localitățile de graniță se poate plăti în lei românești.
Restaurantul care ”dă piept cu românii” după graniță
Cel mai aproape orășel de graniță este Kladovo, însă mulți români, înainte să meargă acolo, merg repede până în Теkija la un renumit restaurant (Panorama). Acolo mănâncă pește: ciorbă, la grătar, pane, etc. Și pleșcaviță - prea mare o porție. Mâncarea este ieftină și gustoasă.
Restaurantul nu excelează în lux însă este curățel, iar servirea este bună și personalul este amabil. Dacă nu știi exact unde este, poți trece ușor pe lângă el. De altfel, la acest restaurant românii au ajuns prin recomandări de la alți români care au trecut vreodată pe acolo.
Se numește Panorama pentru priveliștea frumoasă pe care o are. De pe terasă se vede Dunărea, pescarii, plaja (sârbii fac plajă pe malul Dunării) și vreun vapor de pasageri care trece încet spre ecluză probabil.
Ospătarul și bucătarul știu perfect românește. Bine, meniul conține și denumirile în limba română pentru felurile de mâncare.
”Bună ziua, dacă doriți și altceva ce nu este în meniu, bucătarul vă poate prepara pe loc”, ne-a explicat ospătarul, un tânăr până în 30 de ani, brunet, cu ochii verzi. Ne-a luat prin surprindere, având în vedere că ne pregătisem să vorbim cu el în engleză.
Nu a fost cazul.
Citește și: Șase dintre fanii sârbi opriți pe aeroport la Chișinău, membri ai unei grupări extremiste pro-ruse
”Am învățat românește pentru că aici vin zilnic români. Practic suntem primii care ”dăm piept cu românii” după graniță”, a spus ospătarul.
Deși ne așteptam să dureze mult până să ne aducă mâncarea, aceasta a venit rapid, până să apucăm să bem cafeaua comandată înainte.
Porțiile erau exagerat de mari. De altfel, ne avertizase înainte. Însă prețul fiind mic, am crezut că așa vor fi și farfuriile.
Cea mai bună surpriză a fost faptul că am putut plăti cu lei românești. Noi am ales totuși plata cu cardul bancar. Este mai sigură și, oricum mai avantajoasă la schimbul valutar.
Pe terasă erau mai mulți români. Și nu era o zi de weekend când am fi putut crede că erau la relaxare. Trecuseră repede granița să ia prânzul. Apoi se întorceau în țară.
Următorul pe listă, Kladovo
Altfel, după Tekija, ”regula” românilor care nu au la dispoziție prea mult timp să viziteze Serbia este o oprire în Kladovo.
Este practic ”peste Dunăre de Severin”, cum glumesc localnicii de pe ambele maluri ale Dunării. Însă distanța reală rutieră dintre cele două orașe este 26,1 km și se parcurge în 30-40 de minute, în funcție de traficul de la graniță.
În centrul orașului sunt terase. Se poate servi orice, de la înghețată până la produsele lor tradiționale. Acolo am întâlnit și mai mulți români.
Mulți veneau din Drobeta Turnu Severin și Orșova. Se cunosc după accent. Primii vorbesc corect oltenește, ceilalți au accent ușor bănățean).
Citește și: O rețea de români și sârbi trafica migranți din centrele de refugiați. 300 au fost prinși
Parcarea era plină de mașini românești, cele mai multe de Mehedinți și Caraș-Severin. Erau și câteva înmatriculate în București, Brașov și chiar Hunedoara.
În centru ne-am așezat la o masă. Am vrut să luăm o înghețată până ni se pregătea plăcinta sârbească cu brânză de oaie. Nu puteam pleca din Serbia fără ea.
În jurul nostru se vorbea românește mai mult ca în Centrul Vechi al Bucureștiului, unde, pentru că vin mulți străini, discuțiile se poartă mai mult în engleză.
Așa am aflat că sunt români care vin aproape în fiecare week-end, alții vin și în timpul săptămânii. Unii români fac afaceri împreună cu sârbii, alții și-au făcut prieteni, iar alții vin la cumpărături. Merg la un supermarket, Tekijanka. Prețurile sunt și cu 10 lei mai mici ca în România.
De altfel, povestea o femeie din Severin, ”dacă vii cu o prietenă sau două, săptămânal, bei și o cafea sau mănânci o înghețată, ori iei prânzul aici, apoi mergi și faci aprovizionarea: detergent, dulciuri, apă, cosmetice și, de regulă produse neperisabile.
Chiar dacă consumi combustibil, tot ieși pe plus. Nu mult, câteva zeci de lei. Dar poți să bifezi o excursie în străinătate”.
”Vii, iei o pleșcaviță și pleci. Mai vezi și altă lume. Ești în străinătate”, comenta un bărbat din Orșova.
Din supermarketuri, românii își cumpără de obicei ciocolatele Cipiripi. La noi nu se găsesc.
La supermarket poți plăti cu dinari sau cu cardul. Leii cash nu sunt acceptați.
Dacă au timp, românii care vin în Kladovo merg și la plajă pe marginea Dunării. Dacă nu, se întorc acasă.
Vara, românii merg la plajă în Serbia.
Ce aveți în bagaje?
Practic aceleași mașini pe care le vezi în vamă la venire, le vezi și la plecare. Timpul de ședere în Serbia este de câteva ore.
La întoarcele, doar vemeșii români controlează bagajele. ”Aveți ceva de declarat? Țigări, alcool?”. Dacă au suspiciuni, trag mașina pe dreapta și o verifică amănunțit.
Suspiciunile sunt în funcție de comportamentul șoferului sau al pasagerilor și al informațiilor primite în cazul unor infracțiuni.
”Nu suntem chiar atât de simplu de păcălit”, spune un polițist de frontieră. ”Pe mulți îi cunoaștem, trec frecvent în Serbia. Mănâncă și se întorc”.
Români în Serbia
Conform datelor oficiale (recensământul din 2002), numărul etnicilor români este de 34.576 (30.419 în Voivodina şi 4.157 în restul Serbiei, dintre care 2.339 în Timoc şi 1.000 în localitatea Ovcea, integrată administrativ în capitala Belgrad), iar cel al „vlahilor” de 40.054 persoane (101 în Voivodina, restul populaţiei fiind concentrată în zona de nord-est a Serbiei), scrie MAE.
Potrivit organizaţiilor româneşti, datele de la recensământ au avut în vedere numai persoanele cu domiciliul permanent în Serbia, nu şi persoanele aflate temporar la muncă în străinătate, apreciate la 50.000 de români voivodineni şi 250.000 de români timoceni.
Aceleaşi estimări neoficiale prezintă un număr de circa 200.000-250.000 de etnici români/„vlahi” în Serbia de nord-est.
