George Enescu, cel mai mare compozitor român avea să se nască pe 19 august 1881. Se va stinge la Paris, la vârsta de 74 de ani, într-o zi de 4 mai. Enescu a stârnit mari pasiuni, una dintre femeile fermecate de artist fiind Maruca Cantacuzino. Aceasta a vrut să își ia viața de dragul artistului.
George Enescu s-a născut în comuna Liveni, în judeţul Botoşani, părinţii săi fiind arendașul Costache Enescu și Maria, fiica preotului Cosmovici. El a fost al optulea copil născut al familiei și primul care nu a murit în copilărie, ceilalţi fraţi ai săi fiind răpuşi încă din primii ani de viaţă – cinci dintre ei în urma epidemiei de angină difterică.
La 3 ani a avut una dintre experienţele muzicale hotărâtoare, când a auzit întâmplător, pentru prima oară, un taraf cântând într-o staţiune balneară situată în apropierea satului natal. Impresionat de ceea ce auzise, copilul a încercat a doua zi să imite instrumentele tarafului: vioara printr-un „fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn”.
În anul 1884, a început să descopere şi tainele pianului.
La cinci ani, în 1886, vârsta la care deja visa să devină compozitor, a pus în partitură prima sa lucrare, ”Ţara Românească, operă pentru vioară şi pian”.
„Lucru curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puţin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor”, îi declara mai târziu George Enescu lui Bernard Gavoty, critic muzical şi jurnalist de radio.
Părinții săi, care aveau să divorţeze mai târziu, l-au alintat cu numele „Jurjac”, dat de guvernanta franceză Lydie Cedre, care a avut o influență profundă asupra educației sale începând cu vârsta de 6 ani.
În anul 1888, la îndemnul lui Caudella, Enescu s-a înscris la Conservatorul de Muzică din Viena, unde a studiat cu mari profesori ca Siegmund Bachrich şi Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi Ludwig Ernst (pian).
La vârsta de 11 ani, Enescu va păşi pe scena de concert a sălii Bösendorfer din Viena, în acompaniamentul Orchestrei Conservatorului.
La 11 iunie 1897, susţine un recital în cadrul unui concert cameral la Petite Salle Pleyel din Paris, acesta fiind primul recital de autor al unui creator român peste hotare.
La 18 ani scrise deja 3 simfonii
A urmat debutul unei subscripţii publice, prin care muzicianului i se achiziţionează o vioară „Stradivarius”, care va fi inaugurată la 17 decembrie 1898, în cadrul unui concert de binefacere la Ateneul Român.
Compune, apoi, ”Rapsodiile române” (1901 şi 1902).
Maruca, marea iubire
În anul 1909, a cunoscut-o pe Maruca (Maria Rosetti Cantacuzino), iar de atunci a poposit la Tescani, periodic, până în anul 1946, în reședința familiei boierești Rosetti-Tescanu, casa fiind construită cu un an înainte de a se naște Enescu, de părinții Marucăi, cea căreia avea să-i devină soț.
Prietenă apropiată a reginei Maria, ea s-a iubit cu prinţul Mihail G. Cantacuzino, cu filosoful Nae Ionescu şi cu muzicianul Dinu Lipatti, pentru ca mai târziu să devină soţia marelui compozitor George Enescu.
Născută în 1878 într-o familie de boieri moldoveni din Tescani, tânăra timidă cu părul negru-arămiu, înaltă şi cu râs cristalin, a fost cerută de soţie, la 18 ani, de un boier muntean din marele clan al Cantacuzinilor, Mihail.
Mihai Cantacuzino moare într-un accident de maşină, tragedie care o face pe Maruca să o ia pe altă cale şi să i se deschidă apetitul pentru aventură.
Maruca se va îndrăgosti la prima vedere, într-o noapte de Revelion, de marele George Enescu, chemat să cânte la curtea reginei Maria şi a lui Ferdinand.
S-a îndrăgostit la prima vedere de George Enescu
Deşi se îndrăgosteşte și el nebuneşte de ea, Enescu este nevoit să plece în Franţa după terminarea războiului.Un alt motiv de depresie pentru prinţesă.
Aşa ca, imediat, Măruca decide să se sinucidă turnându-şi acid pe faţă.
Un gest extrem şi greu de înţeles, mai ales că era obsedată de frumuseţea ei. “Fiecare apariţie a Mărucăi era un adevărat spectacol de feminitate. Cu toate astea, una dintre marile ei manii era aceea de a sta pe întuneric.
După tentativa ei de sinucidere, Enescu s-a întors de urgenţă la Bucureşti, acolo unde a cumpărat o casă, pe Calea Victoriei, în care i-a fost alături. Între timp, in 1937, s-au căsătorit.
„Enescu merita mai mult de la Maruca, pe care o iubea sincer şi curat. Ea a mai clacat în timpul relaţiei, dar el se făcea că nu vede, nu aude. Exact ca în cazul relaţiei dintre Eminescu şi Veronica Micle!”, explică istoricul Dan Falcan potrivit adevarul.ro
După căsătorie, soţii Enescu au părăsit ţara, în 1939. Au revenit pentru scurt timp după război, pentru a pleca apoi, definitiv, în 1946.
I-a supraviețuit
S-au stabilit la Paris, unde Enescu şi-a întreţinut familia din concertele şi cursurile susţinute.
Măruca i-a rămas soţie până în ultima clipă din viaţă. Enescu a murit bolnav şi pe jumătate paralizat, în mai 1955.
După moartea compozitorului, prinţesa iubită a trăit în Eveţia şi i-a supravieţit lui Enescu până în 1968. Amândoi sunt înmormântaţi în cimitirul Père Lachaise din Paris.
