Sunt 94 de ani de la nașterea marelului actor Iurie Darie, pe care l-am putut vedea cu regularitate, în ultimii ani, cel puțin în seria Brigada Diverse difuzată de multe posturi de televiziune.

Prima întâlnire cu teatrul o are în oraşul de pe Bega

„La Timişoara am fost elev la liceul «Loga», unde era obiceiul ca absolvenţii să pună în scenă câte o piesă. Piesa noastră se chema «Iepuroii». În spectacolul ăsta m-am produs prima oară ca june-prim. Cântam şi la chitară.”

Atunci nu bănuia cineva că va urma Teatrul şi că va deveni un mare actor. Iurie Darie a crezut tot timpul că ar fi fost un bun învăţător la ţară, pentru că lua în serios copiii.

Citește și: Soția nu a „supraviețuit” morții lui Toma Caragiu. Fuge la Paris. Își schimbă de două ori numele

“Îi iau în serios şi când îi desenez, şi când desenez pentru ei, şi când fac emisiuni de televiziune pentru ei. Adică atunci când povestesc în timp ce desenez. Într-o vreme, făceam turnee prin ţară cu spectacole pentru copii. Am şi avut un fel de «show», în care istoriseam şi desenam o poveste simplă, dar plină de haz şi de învăţăminte. Ea se chema «Povestea celor două găini». A avut un succes nebun – semn că ei, copiii din zilele noastre, nu sunt amatori doar de desene animate cu roboţi înfricoşători şi cu extratereştri…”

Citește și: Sanda Manu a ales să meargă la azil înainte ca mintea să îi fie afectată. Și-a „regizat” retragerea

Soarta hotărăşte că trebuie să urmeze Facultatea de Teatru. În 1948 se mută în Bucureşti, unde urmează cursurile de pregătire pentru Conservator, cu Savel Stiopul la regie şi Toma Caragiu la actorie. Dă examen la Conservator şi la Belle Arte. O mică diferenţă de medie între cele două profile îi hotărăşte destinul, potrivit ziarulmetropolis.ro

O familie răpusă de aceeași boală

Actorul a murit în în 2012, iar 7 ani mai târziu, tot într-o zi de toamnă, s-a stins și fiul lui, marele regizor Alexandru (Ducu) Darie. Iurie Darie a fost căsătorit, în tinerețe, cu Consuela Roșu, care avea să moară de aceeași boală incurabilă.

La sfârșitul lui 2011, cu câteva luni înainte să moară, Iurie Darie a fost operat de cancer la vezică, după care a făcut opt săptămâni citostatice. Ducu Darie a murit de ciroză, pe 18 septembrie 2019, la 60 ani, având nevoie urgent de un transplant de ficat. Nu a făcut presiuni, a stat să își aștepte rândul, dar pentru el nu a mai fost timp.

Mama lui, prima soție a lui Iurie Darie, a murit tânără, răpusă de cancer. Răpusă prematur de boală, frumoasa actriţă, cu limbă de moarte, l-a lăsat pe Iurie Darie în grija colegei şi prietenei lor, Anca Pandrea. Rămas văduv, Iura se îndrăgosteşte de aceasta şi rămân împreună până la sfârşit.

Căsătorit cu prietena soției

„Eram prietenă cu Consuela Darie, soţia lui Iura. Mergeam împreună prin turnee, stăteam cu ea în cameră. Când s-a întâmplat să nu mai fie Consuela, eu m-am dus la coşciugul ei şi i-am spus: „Consuela, o să am eu grijă de Iura”.

Am încercat să-l combin cu o profesoară de franceză, apoi cu o arhitectă şi nu mai ştiu cu cine. Eu i le prezentam, apoi fugeam. Nu ştiu de ce nu a vrut să fie cu ele. Dacă a făcut sau nu amor cu ele nu ştiu nici acum, e treaba lui şi nici nu mă interesează...

Da. Şi, până la urmă, m-am peţit singură. La un moment dat, l-am invitat pe Iura la mine, cu gânduri prieteneşti, la o cafea. A zis da. Apoi mă sună şi îmi spune că avea programare la dentist. „Ei, nu-i nimic, lasă”, i-am zis. Ne-am văzut seara, în cabina de la teatru. Am sunat a doua zi la el, şi mi-a spus că vine.

Apoi, eu am constatat că o prietenă de-a mea mă încuiase în casă, iar eu nu aveam cheie să deschid. L-am sunat înapoi şi i-am spus că nu am cum să ies din casă. A doua zi era ziua mea de naştere.

Am deschis geamul casei, am chemat nişte băieţi din cartier şi le-am dat două navete cu sticle de bere să cumpere bere pentru petrecere. 

Aşa mi-a trăsnit ideea că, dacă băieţii pot să-mi aducă berea pe geam, de ce Iura n-ar putea intra pe geam în casă. I-am dat telefon din nou şi i-am zis: „Te aştept în staţia de tramvai, dar să ştii că o să intri pe geam”.

El a crezut că glumesc. Dar când a intrat în curte şi a pus mâna pe clanţă, a văzut că uşa e încuiată. „Intri pe geam”, i-am spus. A intrat şi de atunci nu a mai ieşit…”, a povestit Anca Pandrea.

„L-am încălzit toată noaptea cu corpul meu, doar capul îi era rece. Nu înțelegeam de ce nu mă mai strânge de mână, de ce nu-mi răspunde. Foarte târziu am realizat ce se întâmplase. E ultima amintire pe care am avut-o cu el, cea care mă chinuie în fiecare zi de 9 noiembrie. E ziua în care Iura al meu s-a dus. L-am sunat pe fiul său să-l anunț, dar Ducu mi-a răspuns atunci că o să ajungă abia dimineața să-și vadă tatăl”, a spus Anca Pandrea despre ultima noapte cu Iurie Darie.

20 de ani nu și-au vorbit

Chiar în timpul când în viața lui Iurie Darie a apărut Anca Pandrea, fiul actorului Alexandru Darie a rupt legăturile cu tatăl său. Și au stat certați nu mai puțin de 20 de ani!

Cei doi nu şi-au mai vorbit din 1987, perioadă când Iurie Darie a cunoscut-o cu actriţa Anca Pandrea. Două au fost motivele: o moștenire dar și faptul că tatăl lui a apărut în poze intime cu Anca Pandrea, mama sa vitregă.

„Pe mine m-a enervat apariţia lui în fotografiile respective, care au făcut vâlvă. Dar acest lucru nu a venit din partea lui, cred că el habar nu are.

Tocmai ne bucurasem cu toţii la ziua lui, când a împlinit 80 de ani. Fix la patru luni după aceea, au apărut pozele, fapt care m-a amărât, a declarat Alexandru Darie, potrivit viva.ro

Alexandru Darie s-a lovit mereu de popularitatea tatălui său.

“Sigur că m-am şi luptat cu nişte lucruri la el. În primul rând, cu faima pe care o are, în sensul în care e un handicap când, în primii 20-25 de ani de viaţă, eu eram băiatul lui Iurie Darie”, declara marele regizor într-un interviu.

(Ce credeți că ați moștenit de la părinți?) Multe lucruri. Cred că talentul l-am moștenit de la ei, o anumită plăcere pentru cultura vizuală, pentru că tata desena. Am moștenit și defecte, în sensul că mama (n.r. – actrița Consuela Roșu) era un om foarte ordonat, eu, ca și tata, am fost puțin mai imprastiat.

Ca și tata am un anume farmec, dar uneori în spatele acestui farmec se poate ascunde o anumită superficialitate. Amândoi am luptat împotriva acestui lucru”.

Iurie Darie și Alexandru Darie s-au împăcat în anul 2007.

Revelația de la bătrânețe

Actorul s-a apropiat în  ultimii ani mult de biserică și că se gândește mult la părinții săi și la tot ceea ce a însemnat viața lui.

„Acum, la bătrâneţe, pentru că ăsta e adevărul, încep să mă gândesc la părinţii mei, la oamenii pe care i-am cunoscut, la momentul care mă așteaptă, sunt parcă mai legat de biserică, de imaginea asta, că sunt un nimic dintr-un tot mai mare. Înainte nu aveam cum să realizez acest lucru", spunea actorul într-un interviu pentru Eugenia Vodă cu puțin înainte să moară.

Iurie Darie spunea că își dorește cu tărie ca după moartea sa să se poată naște într-o altă lume unde să-și trăiască viața ”celălalt om” din el.

"Cred că am să plec din lumea asta cu ceva și am să plec în altă lume, să se nască celălalt om din mine", spunea în interviul-testament Iurie Darie.

Încercările lui Iurie Darie

Născut pe 14 martie 1929 în Vadul Roșu, Jud. Soroca, aflat astăzi în Republica Moldova, celebrul actor de teatru, film și televiziune, fiind dotat cu talent la desen, dar având și reale însușiri pentru scenă, Iurie Darie a dat examen atât la Institutul de Arte Plastice, cât și la cel de Artă Teatrală și Cinematografică, reușind la ambele, dar alegându-l pe ce din urmă, pe care l-a absolvit în 1952 la clasa marilor actori și profesori: Mihai Popescu și Marietta Sadova.
Debutează în anul 1953, în "Nepoții gornistului", în regia lui Dinu Negreanu și alături de Marga Barbu și Liviu Ciulei.

Ca actor la "Teatrul de Comedie" a jucat în piese precum: "Burghezul gentilom" de Moliere (regia Lucian Giurchescu), "Troilus şi Cresida" de William Shakespeare (regia David Esig), "Umbra" de Evghenii Svart (regia David Esrig), "Alcor şi Mona" de Mihail Sebastian (regia Sanda Manu), "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale (regia Lucian Giurchescu), "Plicul" de Liviu Rebreanu (regia Lucian Giurchescu),

"Don Juan" de Moliere (regia Valeriu Moisescu), "Există nervi" de Marin Sorescu (regia Florin Fătulescu), "O dragoste nebună, nebună, nebună" de Tudor Popescu (regia Tudor Mărăscu), "Regele Ioan" de William Shakespeare (regia Grigore Gonţa), "D'ale protocolului" de Paul Everac (regia Alexandru Darie), "Amphitryon" de Moliere (regia Valeriu Moisescu), "Pălăria" de Eugene Labiche (regia Horaţiu Mălăele), "Patru pe o canapea şi valetul" de Marc Camoletti (regia Radu Nichifor) ş.a.

A mai jucat, de-a lungul timpului, pe scena Teatrul Naţional Bucureşti (în "D'ale carnavalului" de I.L. Caragiale, regia Rodica Gheorghiu, 1955), precum şi pe scena Teatrului Mic, în piese precum "Iaşii în carnaval" de V. Alecsandri (regia Marietta Sadova), "Familia" de I. Popov (regia Liviu Ciulei), "Nota zero la purtare" de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu (regia Ion Lucian), "Hagi Tudose" de B.Şt. Delavrancea (regia Sorana Coroamă Stanca) etc.

A fost distribuit în peste 50 de filme, în multe dintre acestea interpretând roluri principale. Amintim din bogata sa filmografie, potrivit volumului "1234 cineaşti români. Ghid bio-filmografic": "Alarmă în munţi" (regia Dinu Negreanu, 1955), "Directorul nostru" (regia Jean Georgescu, 1955), "Alo?... Aţi greşit numărul!" (regia Andrei Călăraşu, 1958), "Băieţii noştri" (regia Anastasia Anghel, Gheorghe Vitanidis, 1959), "S-a furat o bombă" (regia Ion Popescu-Gopo, 1961),

"Dragoste la zero grade" (regia Cezar Grigoriu, Geo Saizescu, 1964), "Mofturi 1900" (regia Jean Georgescu, 1964), "Procesul alb" (regia Iulian Mihu, 1965), "Răutăciosul adolescent" (regia Gheorghe Vitanidis, 1969), "B.D. intră în acţiune" (regia Mircea Drăgan, 1970), "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" (regia Sergiu Nicolaescu, 1971), "B.D. la munte şi la mare" (regia Mircea Drăgan, 1971),

"B.D. în alertă" (regia Mircea Drăgan, 1971), "Ciprian Porumbescu" (regia Gheorghe Vitanidis, 1972), "Muşchetarul român" (regia Gheorghe Vitanidis, 1975), "Misterul lui Herodot" (regia Geta Doina Tarnavschi, 1976), "Pentru patrie" (regia Sergiu Nicolaescu, 1977), "Cianura şi picătura de ploaie" (regia Manole Marcus, 1978), "Revanşa" (regia Sergiu Nicolaescu, 1978).