Eusebiu Ştefănescu s-a născut în urmă cu exact 79 de ani, la data de 3 mai 1944 la Cricovul Dulce, în judeţul Dâmboviţa.
A vrut să se facă poet pentru că iubea poezia. A scris primul poem „La moartea lui Stalin” și a devenit poetul şcolii.
Nu a intrat la teatru din cauza iubirii
„Tata a observat că scriu poezie şi credea că voi fi poet. Făceam poezii ocazionale, şi cineva mi-a sugerat să scriu o poezie despre ţuică. Nu credeau că pot scrie astfel de poezii. Şi am scris: „Ţuica-i tare şi te-mbată, dar e bine câteodată ca să bei, că te-ntăreşte, ea pentru drum te căleşte”…, potrivit ziarulmetropolis.ro
Citește și: Actorul genial cu 300 de roluri în teatru. Bolnav, amenințat cu evacuarea din casă, moare la 60 ani
Nu împlinise 18 ani când a luat premiu pe ţară pentru recitare cu un poem scris de Nina Cassian. Dar în primul an a picat la teatru, dar a fost admis la filologie. Așa că, a devenit profesor de română într-un sat. Poate că ar fi intrat din prima la actorie, dar nu fusese destul de concentrat: iubea o tânără din satul vecin.
A intrat la IATC în al doilea an.
Citește și: Actorul cu 343 de roluri memorabile. A murit la azil, de inimă rea. Fusese concediat de comuniști
”De nu te vede nimeni, te vede Dumnezeu»
A absolvit Institutul de Artă Cinematografică şi Film din Bucureşti, în 1967 (clasa profesorului Alexandru Finţi).
„Alexandru Finţi ne-a învăţat să nu visăm. Să nu ne facem alte rosturi decât cele pe care le putem realiza. De exemplu eu nu pot să joc rolul Hamlet într-un teatru, unde nu există groparii, regina, Hamlet, tipologiile… Nu am cum juca rolul Hamlet, dacă mă uit în jur şi nu văd tipologiile. De aceea eu am jucat rar personajele lui Shakespeare”, a spus pentru sursa mai sus citată.
De la profesorul lui a primit și un sfat:
“Cel mai important lucru care îmi vine în minte în legătură cu formaţia mea este sfatul pe care mi l-a dat maestrul meu, Alexandru Finţi, maestru emerit al artei: «De fiecare dată când treci printr-un impas în carieră, când eşti înclinat să dai vina pe director, pe regizor, pe societate, gândeşte-te întâi dacă nu cumva lipsa e în tine!».
A debutat pe scenă în spectacolul ''Pădurea spânzuraţilor'' în regia Marietei Sadova, la Teatrul de Stat din Timişoara. Actor al Teatrului din Ploieşti timp de 16 ani, apoi, pentru o vreme, al Teatrului Mic din Bucureşti, Eusebiu Ştefănescu joacă, din 1996, la Teatrul Naţional ''I.L. Caragiale'' din Bucureşti.
Ulterior va ajunge să și predea predat la Facultatea de Teatru din cadrul Universităţii Hyperion.
Orice zi pe Pământ e un dar
„Mama mi-a spus când eram foarte mic, după ce m-a învăţat rugăciunile «Tatăl nostru» şi «Înger, îngeraşul meu», un lucru senzaţional: «De nu te vede nimeni, te vede Dumnezeu».
Din acea clipă nu am mai putut să fac un gest fără acoperire morală pentru că ştiam că întotdeauna există o instanţă care mă vede şi aceasta este Dumnezeu.
Aş sfătui orice părinte să spună asta copilului său. E mai mult decât un îndemn la moralitate. Este o pavăză în faţa greşelii, în faţa păcatului. Nu pot să pierd o zi.
Orice zi e un câştig numai pentru faptul că o trăiesc. Nu mi-am pierdut încrederea în oameni niciodată pentru că m-am sprijinit pe gândul moştenit de la maestrul meu. Nu am dat vina pe nimeni. Am înţeles sfatul lui şi l-am aplicat”, a spus într-un interviu.
Emoții când urca pe scenă
„E conştiinţa condiţiei noastre, a interpretării. Aici e şi frumuseţea. Tocmai de aceea se întâmplă de fiecare dată altfel. De aceea orice spectacol e un eveniment şi, poate, în lupta aceasta, pe care tot noi am numit-o luptă între arte (lupta cu cinematografia, care a apărut mai târziu – singura artă care nu are muză-, apoi cu televiziunea), câştigă întotdeauna teatrul. E logic să câştige viul. Viul care e perisabil ca tot ce e viu, dar care e fascinant, pentru că transmite”, spune aactorul într-un alt interviu.
Eusebiu Ştefănescu a fost diagnosticat, în anul 2013, cu o tumoră la cap, şi a suferit trei intervenţii chirurgicale. Tumora s-a extins de fiecare dată. Eusebiu Ştefănescu s-a stins în 15 martie 2015, la 70 de ani.
'Visători la steaua singurătăţii''
În 2016 a fost lansat audiobook-ul ''Visători la steaua singurătăţii'' (înregistrat în studiourile Radio România în 2013 cu versuri din Eminescu și Nichita), un eseu poetic audio, realizat de actorul Eusebiu Ştefănescu, alături de fiul său, flautistul Ion Bogdan Ştefănescu.
„El se gândea că mai are timp. De aceea şi aceste imprimări au fost realizate pentru că eu l-am bătut la cap şi simţeam chiar că îl forţez cumva. Şi cred că aici, pe scena Cercului Militar Naţional, am realizat forma aceasta, imprimată astăzi, pentru că aici mi-a venit ideea să pun muzica mea pe acest CD, idee apreciată de public. Muzica este de sine stătătoare şi ridică, practic, atmosfera cuvântului. Se împletesc foarte bine sunetul şi cuvântul şi nu mai există graniţe”, a spus fiul său.
Poetul Miron Manega rfememorează: „Ne-am văzut ultima oară pe 15 octombrie 2014, când am fost împreună cu poetul Theodor Răpan la Videle, la lansarea unei cărți despre Nichita. N-a mai putut să susțină magnificul său recital pe versuri de Nichita Stănescu... Am știut atunci că Sebi este deja pe jumătate plecat dintre noi și că drum de întoarcere nu mai există. Cu cealaltă jumătate, încă prezentă, mi-a dăruit, cu autograf, cartea sa „Preschimbarea la față”. Pe drum am oprit la un popas să bem o sticlă de vin în trei...”. Sursa AICI
Eusebiu Ștefănescu, câteva repere artistice
Pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti a jucat în numeroase piese, dintre care amintim: ''Numele Trandafirului'' de Umberto Eco, ''Generaţia de sacrificiu'' de I. Valjan, ''Moartea unui comis voiajor'' de Arthur Miller, ''Şi mai potoliţi-l pe Eminescu'' de Cristian Tiberiu Popescu, ''Vedere de pe pod'' de Arthur Miller, ''Tărâmul celălalt'' de Dusan Kovacevic, ''Eduard al III-lea'' de William Shakespeare.
A jucat cu succes şi în multe filme: ''Falansterul'' (1979, regia Savel Stiopul), ''Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu'' (1980, regia Malvina Urşianu), ''Liniştea din adâncuri'' (1982, regia Malvina Urşianu), ''O lumină la etajul zece'' (1984, regia Malvina Urşianu), ''Colierul de turcoaze'' (1985, regia Gheorghe Vitanidis), ''Noi, cei din linia întâi'' (1986, regia Sergiu Nicolaescu), ''Figuranţii'' (1987, regia Malvina Urşianu), ''Maria şi marea'' (1988, regia Mircea Mureşan), ''Miss Litoral'' (1990, regia Mircea Mureşan), ''Liceenii Rock 'n' Roll'' (1992, regia Nicolae Corjos), ''Trahir'' (1993, regia Radu Mihăileanu), ''Triunghiul Morţii'' (1999, regia Sergiu Nicolaescu), ''Ce lume veselă...'' (2002, regia Malvina Urşianu), ''Merge şi aşa'' (2004, regia Marian Sîrbu), ''15'' (2005, regia Sergiu Nicolaescu), ''Păcală se întoarce'' (2006, regia Geo Saizescu), ''No pain, no gain''/ ''Duminica pierzi sau câştigi'' (2007, regia George Negrilă), ''Iubire elenă'' (2010, regia Geo Saizescu), ''Jocul'' (2012, regia Olimpia Stavarache), ''Lumea lui Geo Saizescu'' (2014, regia Dan Doroftei), potrivit www.cinemagia.ro.
Eusebiu Ştefănescu a fost una dintre marile voci ale Teatrului Naţional Radiofonic şi un recitator desăvârşit al poeţilor Mihai Eminescu, Nichita Stănescu şi Theodor Răpan. Eusebiu Ştefanescu s-a dedicat şi scrisului, publicând volumele ''Retorica limbajului scenic - Magul captiv'' (2003), ''Magister vitae sau magia oralităţii'' (2006), ''Arhivarul clipei - Din culisele scenei'' (2009, memorii), ''Glasul sângelui'' (2011), ''Preschimbarea la faţă'' (2012, poezii), potrivit unui comunicat al UNITER.
În 2014 primea la Gala Premiilor UNITER, premiul preşedintelui pentru ''contribuţia sa la frumoasa rostire a poeziei''.
