Elena Caragiu, soția lui Toma Caragiu, a murit la 87 de ani în SUA unde trăia de mai multă vreme. Ea a plecat din România în 1977. Chiar ea spune că a simțiti o presiune uriașă după moartea lui Toma Caragiu la cutremur. Și că a fost atacată din toate părțile cu cele mai mârșave acuzații.
A murit fosta soție a lui Toma Caragiu. După moartea actorului, fuge din țară. Cucerește SUA cu 5$
Elena Caragiu a scăpat cu viață pentru că în ziua cutremurului din martie 1977 a decis să plece la Sinaia. Câteva ore mai târziu, Toma Caragiu, alături de Alexandru Bocăneț aveau să moară sub dărâmăturile blocului în care familia de actori stătea în București
Elena Caragiu a decis să fugă din România simțind o anumităm presiune publică pentru că i-a supraviețuit lui Toma.
Elena Caragiu a fost actriță. În 1959 s-a căsătorit cu actorul și dramaturgul Paul Ioachim, după ce în 1958 își realizase visul de a intra la Institutul de Arte (IATC), pe care l-a absolvit în 1962.
Repartizată la "Teatrul din Ploiești" în 1963, a început repetițiile în regia la două piese, cu actorul Toma Caragiu, care era directorul teatrului. Repetițiile au stârnit o puternică pasiune, care l-a făcut pe Toma Caragiu să divorțeze de actrița Maria Bondar. După un an, Elena a divorțat și ea.
După un an, Elena a divorțat și ea. Cuplul Elena și Toma Caragiu s-a mutat în București, iar Toma a fost angajat la Teatrul Bulandra.
Marea iibire dintre Toma Caragiu și Elena Caragiu
„Eram complet pierdută. Pasiunea lui era atât de puternică, contagioasă, îl simţeam ca pe o forţă căreia nu te puteai împotrivi, un curent de energie copleşitor.
Frunţile ni s-au apropiat irezistibil. Frenezia ne oprise respiraţia, stăteam furaţi de vraja ei dulce”, rememora aceasta în cartea sa autobiografică,„O scurtă vizită”.
Citește și: Soția nu a „supraviețuit” morții lui Toma Caragiu. Fuge la Paris. Își schimbă de două ori numele
Dar totul s-a năruit într-o clipă, odată cu vibrațiile terifiante ale seismului din 4 martie 1977, când uriașul artist și-a pierdut viața sub dărâmăturile și molozul blocului Colonadelor, de lângă Piața Universității, în care cei doi locuiau.
Acuzată în țară că, practic, nu i-a împărtășit soarta, Elena a decis să plece din România, contruindu-și o altă viață și identitate.
Ziua fatală 3 martie 1977
Cu căteva ore înainte de seism, Elena, l-a anunțat că se plictisește și va face o plimbare pe Valea Prahovei. Toma a privit-o mirat, tăcut, straniu, încât ea l-a întrebat:„Ce te uiţi aşa la mine de parcă ţi-ai lua adio? Te sun la nouă şi jumate acasă…“, scrie historia.ro.
După ce Toma cumpără de la la barul„Continental”, de la parterul blocului, apă minerală şi ţigări, Bocăneț sosește în jurul orei 20.30.
Acesta îi dă vestea că primul său film artistic, „Gloria nu cântă”, unde Toma are rol principal, a ieşit din laborator.
Actorul pune pe masă o sticlă cu whiskey, toarnă în două pahare, pentru a ciocni în cinstea evenimentului, deşi Bocăneţ nu bea, conform historia.ro.
Sunt amândoi în sufragerie. Dacă ar fi avut prezența de spirit să rămână acolo, probabil că ar fi rămas în viață.
La ora 21.22, Bucureștiul este lovit de un cutremur extrem de puternic. 56 de secunde de groază. Din păcate, Toma Caragiu și Alexandru Bocăneț fug, din instinct, pe scările blocului vechi, ceea ce avea să le fie fatal.
Elena Caragiu și fuga din țară
În 1977, la șase luni de la tragicul deces al lui Toma Caragiu, Elena părăsește singură țara, îndreptându-se cu mașina spre Paris,
„În acea perioadă, am fost atacată din toate părţile şi am vrut să fug cât mai departe. Am trecut singură graniţa în Ungaria, iar cum am ajuns acolo am leşinat şi m-am trezit pe câmp după două zile”, a povestit actrița despre cel episod dureros.
În Franța și-a continuat cariera începută din anii '70, sub numele de Helene Cara, cu un disc în franceză după cântecele Mariei Tănase. Dar destinația sa finală avea să fie SUA.
A trecut oceanul
Pe 21 iunie 1978 Elena ajunge singură la New York. Vărul ei medic, care o sponsoriza, murise de atac de cord la scurt timp înainte de sosirea ei. Avea doar 5 dolari în buzunar, dar mult talent și o mare încredere de sine.
„Am ajuns la New York cu cinci dolari în buzunar, iar acolo am primit încă 30 de dolari, cât să pot închiria o cameră şi am cumpărat ceva de mâncare. Prietenul meu de acolo murise între timp, dar nu mi-a fost teamă că sunt singură într-un oraş atât de mare.
Aveam un scenariu despre imigraţie, iar la sindicatul actorilor am întâlnit o regizoare (Bridget Cusack) care a vrut să producă piesa imediat.
Am jucat cu casa închisă aproape un an. Am avut şi alte roluri, de teatru şi film, şi am intrat în Uniunea Actorilor de Teatru. Nu mi-a fost frică niciodată!”, a spus actrița în 2011, când a venit să facă demeruri pentru o casă memorială Toma Caragiu.
Citește și: Strania iubire a lui Toma Caragiu pentru o femeie dusă la biserică. Divorț pentru o colegă de scenă
Elena a revenit în România în 2011, cu intenția de a deschide o Casă memorială „Toma Caragiu” în locuința din Periș a actorului, dar fără succes, fiica adoptivă a acestuia - Maria Doina - vânzând deja proprietatea.
Scurtă biografie
Elena Caragiu s-a născut la 18 septembrie 1937, București. Elena a urmat școala catolică Pitar Mosi din București, apoi a a urmat Facultatea de Geologie la Universitatea din București.
În 1959 s-a căsătorit cu actorul și dramaturgul Paul Ioachim, după ce în 1958 își realizase visul de a intra la Institutul de Arte (IATC), pe care l-a absolvit în 1962. Înainte de a lua repartiția la Ploiești și de a-l întâlni pe Toma, Elena a jucat roluri principale la București , ca urmare al succesului cu filmul Porto Franco (rolul Evantia): în 1962, Olguța, în „Sonet pentru o Păpușe”,regia Lucian Giurchescu Teatrul „C. Nottara"; 1964, rolul principal în "Băiat bun dar cu lipsuri" Teatrul Giulești, apoi "Insula" de M. Sebastian la Tetrul de Comedie, etc.
Între 1969-1972 a fost angajată la "Teatrul Bulandra", unde a jucat Regina în „Strigoii” de Henrik Ibsen, regia Marietta Sadova, Jenea în „Valentin și Valentina”, de Aleksei Arbuzov, regia Adrian Georgescu, precum și în "Spectacolul de Muzică și Poezie" alături de Florian Pittiș și Ion Caramitru, în regia lui Valeriu Moisescu. Repetițiile întrerupte la "A Douăsprezecea Noapte" de Shakespeare, din cauza bolii regizorului Aureliu Manea, au făcut ca acest proiect să se termine pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca. În 1973 a jucat rolul Violei în "A Douăsprezecea Noapte", apoi pe acela al văduvei din "Poveste Vietnameză", precum și rolul Veta din "O Noapte furtunoasă" de Caragiale, în regia lui A. Manea. În 1975, după o serie de întreruperi în activitatea teatrală că urmare a unui contract cu un disc la Paris, în 1975-76 a jucat pe scena "Teatrului Național Craiova" rolul Lady Macbeth în „Macbeth” de Shakespeare, regia Florica Mălureanu.
