Pelicula „Actorul și sălbaticii”, în care există și o poveste de iubire între Margareta Pogonat și Toma Caragiu, a apărut în anul 1975, în regia lui Manole Marcus. Costurile peliculei au depășit suma astronomică de 16 milioane de lei, adică peste un milion de dolari.
Citește și: Iubirile fără noroc ale Margaretei Pogonat: Geo Costiniu moare singur, Cornel Coman la 44 de ani
Filmul se întindea pe durata a două ore și jumătate, o excepție a acelor vremuri. Filmele aveau o durată de maxim 100 de minute. Buget mai mare aveau să înregistreze doar filmele de război și cele istorice, multe în regia lui Sergiu Nicolaescu.
Filmul „Actorul și sălbaticii” a avut un succes imens la public. În perioada comunistă avea să fie văzut de 5,4 milioane de spectatori. Dacă am considera un bilet de film între 4 și 6 lei vom vedea că pelicula și-a scos banii. Filmul este unul clasic și este difuzat, în continuare, deși există o serie de neadevăruri istorice în el.
Filmul ar trebui să spună (și o face în mare parte) viața lui Constantin Tănase, unul din marii comici ai României și cel care pus bazele Teatrului de revistă Constantin Tănase.
Tănase a creat un tip de personaj, acela al cetățeanului simplu, umil și necăjit, mereu în contradicție cu birocrația aparatului de stat; personajul său, unic în costumul său clasic, cu pătrățele, crizantemă la butonieră și bastonaș, s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce-l va aduce de multe ori în atenția cenzurii, potrivit unei descrieri.
1.000.000$, povestea de iubire dintre Margareta Pogonat și Toma Caragiu
De aici începe și filmul. Costică Caratase în film (interpretat de Toma Caragiu) are gura slobodă și, de pe scena teatrului pe care îl conduce, râde de extrema dreaptă aflată la putere în România. Aceștia încearcă să îl cenzureze și să îi interzică spectacolul. Costică și soția lui (Margareta Pogonat în film), primesc un mesaj de amenințare. O mână de la un mort le este livrată acasă. Se pare că, pentru film, a fost adusă una reală de la morgă.
Citește și: Toma Caragiu, găsit la 6 zile de la cutremur alături de un un bun prieten „îmbrățișați de disperare”
În film, joacă nume mari ale scenei și flimului românesc. Margareta Pogonat este Elvira, soția lui Caratase, Mircea Albulescu e Fridman, impresarul, Ion Besoiu e Guță Popescu, Mircea Diaconu e Radu Toma, comisar de poliție. Sunt 65 de zile de filmare, cu mai bine de 10 ore pe zi. Mircea Diaconu îl va păzi pe Toma Caragiu cu un pistol real pe care un securist i-l confiscă între scene.
Între personajele interpretate de Margareta și Toma există o complicitate tandră. Ea se preface că nu vede micile vicii ale lui Toma: puțin alcool, o țigară, balerinele. El se preface că nu știe că Margareta are ochi peste tot.
5 zile de filmare, cu mai bine de 10 ore pe zi
În film, Constantin Tănase moare de inimă pe scenă, după ce mai joacă o dată o scenetă în care îi batjocorește pe politicienii de extrema dreaptă din România. Adevărul a fost că Tănase va muri după venirea sovieticilor în România când extrema dreaptă era demult îndepărtată. El moare la 29 august 1945 când România era deja sub comuniști. De altfel, se spune că el a fost omorât de ruși.
În viața reală, Tănase fost arestat și bătut. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile "bandajate" cu ceasuri de mâna (un apropo la faptul că soldații ruși furau ceasuri n.red.). Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariție, deși actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi și-a deschis pardesiul, scoțând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac". Două zile mai târziu marele actor era mort.
În film, Toma Caragiu intervine pe lângă regizor. Îi cere să rescrie finalul vieții lui Tănase. În realitate, marele comediant a murit în pat.
”De fapt, scenariul prevedea ca personajul să se stingă în pat”, își aducea aminte Margareta Pogonat. Dar Toma Caragiu a cerut schimbarea acestuia, pentru memoria lui Tănase. ”A vrut să moară în picioare, iar regizorul a acceptat”, mai adăuga Pogonat. ”Ați râs? Vă mulțumesc! E bine că ați râs. De prostie, de minciună, de ridicolul sălbăticiei. E bine, dragii mei! E bine să râdeți! Și după ce eu nu voi mai fi, să vă fac să râdeți”
Filmul se încheie cu Toma Caragiu care se prăbușește pe scenă în timp ce curge genericul.
