Nu aruncați frunzele căzute în curte. Moduri prin care le puteți folosi pentru a proteja grădina iarna

Există însă o soluție care permite atât protejarea gazonului, cât și valorificarea frunzelor. Stratul gros trebuie îndepărtat de pe iarbă, dar poate fi mutat în alte zone ale grădinii, unde contribuie la îmbunătățirea solului și la protejarea plantelor.

Straturile de flori, zonele plantate de la marginea aleilor, recipientele pentru compost și grădinile de legume pot beneficia de această resursă. Frunzele păstrate în curte pot fi transformate în compost sau folosite pentru acoperirea protectoare a solului, reducând astfel nevoia de a cumpăra asemenea materiale primăvara.

Nu aruncați frunzele căzute în curte. Moduri prin care le puteți folosi pentru a proteja grădina iarna

Unele tipuri de frunze necesită o atenție suplimentară. Cele de stejar se descompun lent, iar frunzele de nuc negru conțin juglonă, o substanță care poate afecta roșiile și alte plante sensibile. Este, așadar, util să fie identificați copacii din care provin frunzele, pentru ca acestea să fie folosite corespunzător.

De ce un strat gros de frunze poate afecta gazonul

Câteva frunze împrăștiate pe gazon nu reprezintă o problemă. Dificultățile apar atunci când acestea se acumulează într-un strat gros, care se compactează după mai multe ploi și formează un înveliș umed.

Acest strat împiedică pătrunderea luminii și circulația aerului. Dacă rămâne pe gazon pe tot parcursul iernii, poate sufoca și slăbi iarba de dedesubt.

Umezeala favorizează și apariția mucegaiului de zăpadă. În regiunile cu ninsori abundente, efectele pot fi observate primăvara, sub forma unor pete circulare în care iarba este încâlcită și decolorată. Acestea pot fi provocate de mucegaiul de zăpadă roz sau de mucegaiul de zăpadă gri.

Totodată, stratul de frunze oferă adăpost șoarecilor de câmp și altor rozătoare. După topirea zăpezii, pe o peluză care a rămas acoperită pot deveni vizibile pagubele produse de acestea.

Frunzele trebuie, prin urmare, gestionate înainte de iarnă, însă strângerea lor în saci pentru a fi aruncate nu este singura opțiune. Ele pot fi folosite în mai multe moduri în restul grădinii, scrie Gardeningknowhow.

Frunzele mărunțite pot îmbunătăți gazonul

Nu este necesară îndepărtarea fiecărei frunze de pe peluză. Atunci când stratul este subțire, se poate folosi o mașină de tuns iarba prevăzută cu funcție de mărunțire și împrăștiere a resturilor vegetale.

Aceasta taie frunzele în bucăți fine, care ajung între firele de iarbă. Acolo se descompun rapid, contribuie la hrănirea solului și restituie nutrienți gazonului, fără să îl sufoce.

Dacă frunzele formează însă un strat prea gros pentru a fi mărunțit corespunzător, trebuie adunate cu grebla. Frunzele întregi, acumulate în cantități mari, pot bloca lumina, pot reține umezeala și pot deteriora iarba în timpul iernii.

După strângere, acestea pot fi mutate în alte zone ale grădinii, unde vor fi folosite pentru protejarea plantelor sau pentru îmbunătățirea solului.

Un înveliș din frunze mărunțite protejează solul și limitează buruienile

Frunzele întregi nu formează întotdeauna un strat protector de bună calitate. Ele tind să se lipească între ele și să creeze un înveliș compact, care împiedică pătrunderea apei. În schimb, frunzele mărunțite rămân afânate, permit trecerea ploii și se descompun mai repede.

Pentru mărunțire, mașina de tuns iarba poate fi reglată la cea mai mare înălțime de tăiere și trecută o dată sau de două ori peste un strat subțire de frunze suficient de uscate. Bucățile rezultate sunt potrivite pentru majoritatea straturilor de flori.

În cazul unor cantități mari, procesarea poate fi mai rapidă cu ajutorul unui tocător de frunze.

Frunzele mărunțite se distribuie într-un strat de aproximativ 5 până la 10 centimetri în jurul copacilor, arbuștilor și plantelor perene, apoi se udă.

Până în primăvară, acest înveliș poate contribui la reducerea buruienilor, la menținerea umidității solului și la limitarea variațiilor de temperatură.

Frunzele pot fi adăugate în compost

Frunzele sunt materiale bogate în carbon și sărace în azot. Pentru a susține procesul de descompunere, o grămadă formată numai din frunze are nevoie și de materiale bogate în azot.

Pot fi folosite atât resturi de iarbă tăiată, cât și resturi alimentare potrivite pentru compostare. În cazul amestecului cu iarbă, o proporție orientativă este de două părți de frunze la o parte de iarbă.

Grămada trebuie menținută la un nivel de umiditate asemănător celui al unui burete stors. Un termometru pentru compost permite urmărirea temperaturii și indică momentul în care materialul s-a încălzit, apoi începe să se răcească și poate fi întors.

Frunzele uscate se păstrează bine, astfel că o parte poate fi pusă deoparte, în saci reutilizabili, pentru a fi amestecată cu iarba tăiată în vara următoare.

Frunzele de stejar și de magnolie se descompun mai lent. Acestea trebuie mărunțite înainte de compostare sau lăsate mai mult timp să se descompună.

Frunzele de nuc necesită o atenție deosebită din cauza juglonei. Ele pot fi destinate unei grămezi de compost care atinge temperaturi ridicate și este bine întreținută, astfel încât această substanță să se poată descompune.

Frunzele pot proteja plantele de alternanța dintre îngheț și dezgheț

În timpul iernii, o după-amiază suficient de caldă poate dezgheța suprafața solului, pentru ca, în cursul nopții, temperaturile să scadă din nou puternic. Dacă această alternanță se repetă frecvent, rădăcinile superficiale și zona de la baza plantelor pot fi împinse afară din pământ.

Frunzele așezate deasupra nu au rolul de a împiedica înghețarea solului. Scopul lor este să limiteze fluctuațiile de temperatură, astfel încât pământul, odată înghețat, să nu se dezghețe și să înghețe din nou de fiecare dată când apare soarele.

Pentru protejarea plantelor perene sensibile, frunzele mărunțite se așază sub formă de movilă peste zona de la baza plantei, după ce temperaturile au coborât mult sub punctul de îngheț.

Trandafirii de ceai necesită o atenție suplimentară. În jurul lor poate fi montat un inel din plasă de sârmă sau din pânză de sac, umplut cu frunze așezate suficient de lejer pentru a permite circulația aerului.

Frunzele umede și lipite între ele nu trebuie îngrămădite compact la baza plantei, deoarece o pot sufoca.

Straturile de legume pot beneficia de materia organică din frunze

După recoltarea ultimelor roșii și a ultimilor dovlecei, straturile de legume rămase libere pot fi acoperite cu frunze mărunțite.

Acestea se distribuie într-un strat de aproximativ 15 până la 20 de centimetri, apoi se încorporează în sol cu lopata sau cu motocultorul.

Frunzele continuă să se descompună pe parcursul iernii. Până în primăvară, ele contribuie la creșterea cantității de materie organică și a activității microorganismelor, la îmbunătățirea structurii solului și la scurgerea mai bună a apei în exces.

Transportarea unor cantități mari poate necesita mai multe drumuri, iar o roabă încăpătoare poate ușura această muncă. În straturile mai mici, frunzele pot fi încorporate manual cu o furcă de grădinărit.

În ceea ce privește frunzele de stejar, aciditatea lor atunci când sunt proaspete nu înseamnă că vor acidifica în mod similar solul după descompunere. Pe măsură ce se descompun, acestea ajung la un nivel aproximativ neutru.

Frunzele oferă adăpost insectelor pe timpul iernii

Păstrarea unor frunze în zone mai puțin circulate ale curții poate oferi adăpost insectelor benefice. O grămadă lăsată sub un arbust sau de-a lungul gardului, pe tot parcursul iernii, poate deveni un loc potrivit pentru iernare.

Reginele de bondari care s-au împerecheat hibernează în sol, la o adâncime de aproximativ 2,5 până la 5 centimetri. Stratul de frunze de deasupra le oferă protecție suplimentară.

Larvele licuricilor folosesc, de asemenea, frunzele drept ascunziș. Printre acestea se pot adăposti și omizi, iar unele crisalide de fluturi și coconi de molii pot fi greu de observat, deoarece se confundă cu materialul vegetal din jur.

Prin urmare, nu fiecare colț al curții trebuie curățat complet. Frunzele păstrate în anumite zone pot contribui la protejarea insectelor care vor fi prezente în grădină în sezonul următor.

Când trebuie îndepărtate frunzele și unde pot rămâne

Gazonul reprezintă principala excepție de la recomandarea de a păstra frunzele în grădină. Straturile groase trebuie îndepărtate înainte de iarnă.

Dacă o zonă a fost omisă, iar la începutul primăverii se găsește un strat de frunze aplatizat și îmbibat cu apă, acesta trebuie greblat imediat, pentru a nu împiedica înverzirea ierbii. O greblă cu dinți largi poate ușura îndepărtarea frunzelor acumulate.

Atenție este necesară și în cazul rigolelor din fața casei. Frunzele antrenate de apă în sistemele de scurgere pot ajunge în pâraie sau lacuri. Prin descompunere, ele eliberează fosfor, care favorizează înmulțirea excesivă a algelor.

În straturile de flori, frunzele pot fi lăsate să se descompună treptat. Cele căzute sub arbuști, în jurul copacilor și între plantele perene restituie nutrienți solului, într-un proces asemănător celui care are loc în pădure.

Amânarea curățării acestor zone până când vremea de primăvară s-a încălzit cu adevărat protejează și insectele ascunse printre frunze.

Frunzele se vor aduna din nou în fiecare toamnă, iar fiecare grămadă poate deveni o sursă gratuită de compost și de material pentru protejarea solului. Folosite în locurile potrivite, ele contribuie la îngrijirea grădinii și reduc cantitatea de resturi vegetale aruncate.