Mai nou, am făcut o pasiune pentru autoturismele electrice, deși mă reține autonomia lor încă redusă.
Am făcut în ultimul an, fără să îmi propun neapărat, un experiment atipic, pentru că nu poți compara între ele cele patru autovehicule pe care le-am testat. Fiecare este dintr-o clasă diferită, fiecare are un comportament diferit.
Dar tocmai aici e cheia: abia astfel ajungi să înțelegi atuurile și dezavantajele fiecărui model.
Mazda MX-5 30th Anniversary
Am început tare, cu Mazda MX-5 30th Anniversary, modelul construit pentru a marca cele trei decenii de la apariția unui simbol, roadsterul accesibil care a devenit unul dintre cele mai bine vândute din lume.
Au fost produse doar 3.000 de unități la nivel mondial, prin urmare era imposibil să nu mă simt special într-un astfel de exemplar. Mai ales că portocaliul puternic al modelului aniversar (Racing Orange, creat doar pentru acesta) scoate în plus mașina în evidență, pe stradă sau în parcare.
Mazda MX-5 30th Anniversary e o jucărie pentru oameni mari. Are doar 180 de cai putere, dar sunt mai mult decât suficienți. Suspensiile tari sunt spectaculoase, este o plăcere să vezi cum vibrează sus-jos botul lung, ca pe marile circuite de curse cu imagini din casca pilotului.
Abia când conduci mașini
din clase diferite, înțelegi
atuurile și dezavantajele
fiecărui model
Doar că, în realitate, nu ești pe pistă, ci pe drumurile din România. După 200-300 de kilometri prin țară, senzația de final e un amestec de plăcere rară și durere generalizată în coloană. Nu e vina autoturismului, asta-i țara.
Mi-a plăcut direcția fermă, care răspunde imediat pe serpentine, schimbătorul de viteze scurt și modul cum stă spatele pe șosea, deși mașina e totuși ușoară. Am testat-o pe curbele dintre Câmpulung Muscel și Bran, apoi până la București. Mazda MX-5 30th Anniversary îl face să se simtă pilot de curse chiar și pe un conducător auto banal ca mine.
Dar, cum spuneam, este o mașină de weekend, deloc scumpă pentru ce oferă, cu care să te joci vara, în drum spre mare. Un autoturism de plăcere.
Opel Crossland X 1.5 Turbo D
La serviciu nu te duci cu o mașină sport, pentru că la serviciu nu te duci de plăcere. Crossover-ul subcompact Opel Crossland X, un autoturism ieftin, fără pretenții, dar cu care îți faci minunat treaba, cum bine spune o vorbă românească, este o opțiune mai bună.
Un autoturism spațios, în care nu riști să te lovești cot în cot cu pasagerul din dreapta, cu un portbagaj pe măsură (520 de litri), perfect pentru o familie care are mult de cărat.
Am testat Opel Crossland X 1.5 Turbo D, de 102 cai putere. Suficienți pentru un oraș aglomerat, dar și pentru depășiri la drum lung. Am mers de la București până la Gura Humorului, peste 7 ore pe cel mai greu drum din România, E85, iar la final nu m-am simțit deloc obosit.
Scaunele sunt confortabile, la viteza de croazieră mașina plutește pe șosea, chiar și pe drumurile denivelate românești de care aminteam. Atât doar: atenție la curbe.
Opel Crossland X e înaltă, iar acest lucru se simte la viraje, pe care este mai bine să le abordezi cu viteză redusă.
Un vehicul la îndemână, care te ajută pe drumurile de zi cu zi în oraș, cu un consum moderat (7,4-7,6 litri/100 km în urban, până la până la 4,8-5,0 litri/100 km). Economic.
BMW i3S
Dacă vrei și mai economic, aproape gratis prin oraș, dar în același timp să pleci săgeată de la semafor (că tot te claxonează bucureștenii la o secundă după ce s-a făcut verde), să nu te mai preocupe schimbatul vitezelor și frânatul, atunci o electrică e răspunsul.
Iar dacă vrei să ai parte și de puțin lux, nu exagerat, și de confort, și să atragi privirile cu un autoturism cu formă ciudată, BMW i3S e alegerea cea mai potrivită.
Primul lucru pe care-l remarci când pornești este, evident, faptul că nu se aude motorul. Ai senzația, inițial, că ai greșit tu ceva. Apoi tocmai acest fapt devine cel mai tare. Ai plecat și constați rapid cât de ușor este de condus: nu mai ai nevoie decât de volan și de pedala de accelerație.
Apeși și accelerează linear, fără săriturile specifice unui vehicul pe combustibil fosil, iar fâșâitul bobinei electrice este extrem de plăcut, te simți într-un film SF din anii 1990, când, copil fiind, nu credeai că vei ajunge vreodată chiar tu într-un vehicul fără fum.
BMW i3S are și valențe sportive, că doar de aici vine S-ul. Poți alege între modulul eco, cu consum minim de energie, cel normal și cel sport. Dar credeți-mă, și în modul normal e deja foarte sportivă.
Am descoperit că există surprinzător de multe stații de încărcare în București, unele chiar gratuite. Din păcate, nu poți ieși prea mult din oraș, pentru că autonomia, în cazul optimist, ajunge la 150 de kilometri.
Chiar mai puțin iarna. Noroc că o parte din energie se recuperează la frânare, căci de aceea nu mai trebuie să apeși pe frână: se oprește singură, tocmai prin acest mecanism de recuperare, când ridici piciorul de pe accelerație. Iar după o vreme te prinzi care e distanța sigură de oprire fără pedala de frână.
Peugeot 208 GT Line 1.2 PureTech 100 EAT8
Scriam la începutul articolului că am un Peugeot 206, care se apropie de două decenii de viață. Cumva, mașina asta a reușit să îmi intre pe sub piele, deși până la urmă nu are nimic spectaculos. Am vrut, prin urmare, să-l testez și pe urmașul său, Peugeot 208. Am primit un GT Line 1.2 PureTech 100 EAT8.
Un model la care designul e spectaculos. E imposibil să nu remarci farurile care imită ochii și colții de felină.
E suficient de mică pentru oraș, dar suficient de mare pentru a sta bine la drum lung. Am ajuns la 180 km/h (nu vă spun unde) foarte ușor și m-am simțit în siguranță. Scaunele cu tentă sportivă sunt confortabile, volanul, teșit sus și jos, e ciudat la început, dar apoi te prinde, bordul este bine desenat.
Iluminarea ambientală cu LED, spațiile de depozitare bine amplasate, plafonul transparent, locul de încărcare prin inducție pentru smartphone, butoanele ca de avion dau o notă aparte autoturismului.
Peugeot 208 GT Line 1.2 PureTech 100 EAT8 vine, de asemenea, cu trei opțiuni de condus: eco, normal și sport. Nu mergeți în eco decât dacă vă plictisiți sau dacă vreți să întârziați la destinație. Mașina e lentă, iar motorul reacționează târziu.
Modul normal e potrivit pentru drumurile de zi cu zi (știu că tot repet, dar de fapt pentru asta folosești cel mai des un autoturism, nu?), în care ai nevoie de o mașină cuminte, dar pe care te poți baza la nevoie.
Totul se schimbă în modul sport. Parcă primești alt motor prin apăsarea unui buton: zgomot turbo și accelerație impresionată. Peugeotul chiar devine leul de pe siglă.
Atât doar că e mai bine să folosește padelele de la volan și să nu te lași în baza cutiei automate, care atunci când vrei să accelerezi te duce într-o treaptă inferioară. Până te obișnuiești, te sperii puțin că rămâi fără putere.
Patru autoturisme diferte, patru experiențe de condus diferite. Singura constantă: dacă iubești cu adevărat mașinile, găsești la fiecare ceva de apreciat.
