Arheologii au descoperit, în apropiere de Brad, o necropolă antică la poalele galeriilor miniere. Rămășițele mormintelor au scos la suprafață originea minerilor care extrăgeau aurul din Munții Apuseni.
Tribul misterios care extrăgea aurul din Munții Apuseni. Descoperirea i-a șocat pe arheologi
La Ruda și Barza, două sate învecinate, aflate în apropiere de Brad, s-au păstrat vestigii ale celor mai vechi mine de aur cunoscute în Munții Metaliferi: rămășițe ale unor galerii miniere dăltuite în vremea romanilor, unelte antice folosite în minerit, opaițe, inscripții romane și chiar un cimitir antic al minerilor.
Necropola antică se află în vecinătatea satelor Ruda și Barza, pe dealul Muncelul, la poalele căruia au rămas abandonate fostele intrări în galeriile Ruda 12 Apostoli și Zdraholț și, mai în vale, ruinele exploatării miniere Barza.
Citește și: Legenda zânei și a ouălor de aur de pe Muntele Găina. Moții s-au deghizat în femei ca să le fure
Cimitirul a fost cercetat de arheologi în anii ´80, însă nu a fost singurul loc bogat în vestigii arheologice. Pe dealurile din împrejurimi, acoperite cu pășuni și păduri, localnicii au găsit numeroase artefacte antice.
„Săpăturile arheologice efectuate pe terasa La Petrenești de pe înălțimea Muncelu (775 metri altitudine), aflată la 12 kilometri sud-est de orașul Brad, au dat la iveală până în prezent 129 de morminte de incinerație cu ardere pe loc, aparținând populației ilire colonizate aici în vederea extragerii și prelucrării minereului aurifer”, arăta arheologul Adriana Rusu, într-un raport cu privire la rezultatele cercetărilor.
Mormintele au fost sesizate la adâncimi de până la 75 de centimetri sub nivelul solului, prin crusta de pământ ars care contura forma rectangulară a gropilor și care continua în interior pe toată adâncimea mormintelor.
Cine extrăgea aurul?
În interiorul lor au fost descoperite fragmente de vase ceramice, căni, urcioare, fructiere, străchini, opaițe cu un singur arzător, cuie și scoabe din fier folosite la îmbinarea rugului pe care era așezat decedatul. Rămășițele unui presupus mausoleu au fost descoperite în fostul cimitir, dar și un soclu și o stelă funerară, fragmente de piatră cu figuri umane și cu inscripții funerare.
„Cimitirul de la Muncelu — Brad, prin particularităţile sale de rit de înmormântare şi a formelor de vase ce au fost descoperite aici, aparţine unei populaţii coloniste de illiri sau dalmatieni, aduşi în această zonă imediat după cucerirea romană, populaţie ce se îndeletnicea cu extragerea şi prelucrarea minereului aurifer din această parte a Munţilor Apuseni în secolele II — III e.n.
Cimitirul, o descoperire de amploare, presupune existența unor aşezări de minieri în această parte vestică a provinciei romane, care aveau ca punct principal în îndeletnicire extracţia din minele Ruda Brad”, arăta cercetătoarea.
Obiecte valoroase abandonate prin galerii
Munții care înconjoară satele Ruda și Barza sunt împânziți de rămășițe din vremea dacilor și romanilor, povestesc unii localnici.
„În pădurile pe care le-am cutreierat, am găsit tot felul de sape și bucăți de unelte de fier dacice – cred eu – folosite în minerit, dar și inscripții romane. Sunt numeroase obiecte valoroase pentru istoria noastră, abandonate peste tot, alături de numeroasele foste galerii miniere și puțuri părăsite și de fundațiile atâtor case vechi ale minerilor, înghițite și ele de pădure”, povestește un fost miner din Ruda.
Potrivit istoricilor, minele antice din Masivul Barza au funcționat începând din secolul al II-lea și au fost abandonate odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele următoare.
Romanii au dezvoltat în Dacia sistemul exploatării prin galerii, folosind o tehnică avansată de consolidare a acestora, prin stâlpi înfipţi în pământ.
În Evul Mediu, în Munții Metaliferi, familiile minerilor au fondat o mulţime de sate care gravitau în jurul minelor de aur, argint şi alte metale preţioase şi rare.
Citește și: Legenda peșterii din România care ar fi adăpostit ființe cu puteri supranaturale. Ce s-a descoperit?
Minele s-au dezvoltat în ritm susţinut începând din secolul al XVII-lea, iar comorile din adâncuri au făcut faimoase peste hotarele Transilvaniei localităţi miniere ca Abrud, Roşia Montană, Cărpiniş, Câmpeni, Bistra, Bucium, Nojag (Săcărâmb), Certej, Măguta Topliţa, Fizeşti, Băiţa, Hărţăgani, Câinelu, Ruda, Porcurea, Almaşu Mare, Poiana, Stănija, După Piatră şi altele.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, zone ca Săcărâmb şi Brad beneficiau de cele mai performante instalaţii de prelucrare a minereului din Europa acelor vremuri.
Cele mai multe dintre marile zăcăminte din Munţii Metaliferi au fost exploatate aproape neîntrerupt de peste două secole
În anii ´50, când exploatarea zăcămintelor aurifere a înregistrat cea mai mare intensitate, sub presiunea regimului comunist controlat de sovietici (metalul prețios ajungea în URSS, potrivit unor istorici), minele din împrejurimile Bradului dădeau peste 2,5 tone de aur pe an. În deceniile următoare, galeriile lor subterane au ajuns la o lungime totală de peste 500 de kilometri.
Toate minele de aur din zonă au fost închise definitiv în perioada anilor ´90 – 2000.
