Recunoașteți personajele? Cei doi actori s-au iubit în afara scenei. Iată cum s-au întâmplat lucrurile și cum au ajuns să se iubească. El moare fulgerător la doar 44 de ani. Tu i-ai recunoscut?
Actorii care s-au iubit în afara scenei
Dacă încă nu i-ai recunoscut, îți spunem noi. Sunt chiar Margareta Pogonat și Cornel Coman. În rândurile ce urmează veți descoperi poveștile lor emoționante de viață.
Începem cu Margareta Pogonat.
Margareta Pogonat nu avea vise, de mică, să ajungă o mare actriță. Mama ei Anastasia Ferichidis (la origine) cu nume de scena Sia Ferichide-Botez, a călătorit mult prin țară și a luat-o cu ea pe tânăra Margareta.
Până la 22 de ani, îşi câştigă existenţa din tot felul de meserii: secretară la liceu, mânuitoare de păpuşi, contabilă, casieră, desenatoare.
În 1954 dă examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, unde este admisă şi absolvă în 1959, la clasa Alexandru Finţi, apoi pleacă cu toată promoţia la teatrul din Botoşani, unde debutează cu rolul Rosaura din spectacolul cu piesa “Mincinosul”.
“Desigur, am o frumuseţe plăcută, simplă (de trăsături, de expresie), penetrantă la spectator, dacă e bine folosită. Dar niciodată n-am mizat pe aceste date, şi, mai ales, n-am încercat să le subliniez.
Ocolesc artificialul de costum, de coafură, de machiaj, pentru că am credinţa că ele distrag atenţia spectatorului de la ceea ce am eu de comunicat şi vine, deci, dinlăuntrul şi nu dinafara mea.
Asta poate pentru că ceea ce am pe dinăuntru este mai valoros decât datele exterioare, oricât de bine şi frumos ar fi ele puse în evidenţă. Acelea sunt decorul. Ambalajul. Coaja. Dar cea mai frumoasă coajă nu poate altceva decât ceea ce spune acest cuvânt: un înveliş”, potrivit revistatimpul.ro
Joacă la Teatrul de stat din Botoșani, Teatrul Național din Iași, Teatrul de stat din Ploiești, Teatrul Nottara. Debutează în film, în 1957, în Pasărea furtunii, regia Dinu Negreanu. Este extrem de cerută de către regizori.
S-a îndrăgostit de Cornel Coman
A fost căsătorită o singură dată și are o fată. Apoi, a avut două povești de dragoste cu doi mari actori. S-a îndrăgostit de Cornel Coman, actorul care a murit la numai 44 de ani.
Ion Besoiu a scris despre el: „A fost actorul și omul care a străfulgerat scena și ecranul românesc cu o lumină specială, aproape unică în melancolia ei. Ceva ce semăna cu amurgurile din Vrancea atât de dragă lui și atât de des evocată în conversațiile fugare sau lungi de-o noapte cu colegii și prietenii.
A fost actorul care s-a prăbușit pe scenă ca un albatros pe nava pe care o iubea… A fost o pasăre cântătoare rară, care a zburat din pomul constelației noastre prea devreme, dureros de devreme.”
Actorul Cornel Coman avea să se nască pe 14 iunie 1936, în localitatea Livezile.
Tatăl său era un om avut, având o cârciumă cu vin şi bere, băcănie, mărunţişuri, manufactură, fructe şi lemne. Cu acest magazin universal, a avut bani să își dea copiii la cele mai bune școli.
Când au venit comuniștii, părinții lui au fost persecutați pe motiv că sunt chiaburi. Nu au mai avut dreptul să voteze, iar magazinul le-a fost confiscat. Pentru a nu avea de suferit la facultate, Cornel Coman este înfiat de bunicul său, fiind - astfel - frate cu tatăl său.
În pofida acestor probleme, termină Facultatea de Teatru la vârsta de 27 de ani.
Își începe cariera pe scena „Teatrului de Stat” din Brașov, pe care o continuă la Teatrul Bulandra din București. Debutează în 1966 în filmul „Un film cu o fată fermecătoare” (regia Lucian Bratu), alături de Margareta Pâslaru, Ștefan Iordache, Marin Moraru.
A jucat în 40 de filme
La vârsta de 27 de ani, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, după care a fost actor la Braşov, apoi la Teatrul Bulandra din Capitală. Graţie stilului său elegant, a fost repede remarcat de regizori şi distribuit în filme. Primul rol l-a avut în anul 1966, cu filmul ”Dimineţile unui băiat cuminte”, unde a jucat alături de Irina Petrescu şi Dan Nuţu.
A realizat roluri memorabile în filme celebre în epocă: ”Pădurea pierdută”, ”Drum în penumbră”, ”Trecătoarele iubiri”, ”Prin cenuşa imperiului”, alături de cei mai mari actori ai scenei româneşti. A fost căsătorit și a avut un fiu.
„I s-a făcut fulgerător rău, pe scenă, într-o după-amiază nefastă de spectacol. S-a prăbuşit, cutremurat.
Aflat de câteva săptămâni sub supraveghere medicală, pentru stabilire de diagnostic, ieşea din spital cu ”bilet de voie”, ca să joace ultimele roluri ale vieţii sale.
A murit atins de o boală agresivă, care l-a devorat galopant. Nu părea să fi putut muri vreodată. Ne întâmpina întotdeauna calm, sau aparent calm, încordat pe dinăuntru, concentrat, sensibil, viguros.
Construit dintr-o fibră trainică, de frasin alb, surâzător şi îndatoritor, cu un bun-simţ moştenit, miraculos, de-a dreptul din moşii şi strămoşii Vrancei, ţara lui de naştere şi de veghe. 
„Am simţit îmbrăţişarea lui caldă, solidaritatea lui bărbătească, cetăţenească, lumina ochilor săi alunecând pe deasupra noastră ca un nor de polen, am ascultat întotdeauna cu tulburare glasul său învăluitor, care făcea scenele şi sălile de spectacol să vibreze, ca un violoncel pe fundul unei mări în furtună”, spune autorul Adrian Dohotaru în Revista Teatrul.
