Istoricii consemnează faptul că, la momentul 1859, când s-a discutat despre mutarea capitalei din Iaşi în Bucureşti, una dintre promisiunile făcute Moldovei a fost aceea că se va înfiinţa un drum de mare viteză care să lege cele două capitale.
„Ziarul de Iaşi” a scris în mai multe rânduri despre aceste promisiuni, care au fost ulterior reluate de politicienii care veneau la Iaşi, în special cu ocazii festive.
Anul acesta, la 164 de ani de la momentul formării statului român pe 24 ianuarie 1859, promisiunea începe să prindă contur: au început să apară primele şantiere pe A7, prima autostradă de pe teritoriul Moldovei, cu excepţia celor câţiva kilometri de centură a Bacăului. Fiind fonduri acordate prin PNRR, pentru a nu fi pierdute, şantierele trebuie să fie încheiate până în 2026.
„Ziarul de Iaşi” vă prezintă din nou, cu ocazia zilei de 24 ianuarie, un inventar al tuturor promisiunilor primite de capitala Moldovei la momentul 1859, la data unirii, pentru a accepta mutarea capitalei către Bucureşti.
Capitala s-a dus spre Bucureşti, dar banii şi investiţiile au lipsit
În ciuda puternicelor proteste antiunioniste de la Iaşi, importanţa unirii a fost văzută la momentul respectiv de cei mai importanţi oameni politici ai vremurilor, din ambele principate. Rămâne însă în istorie ceea ce a spus Mihail Kogălniceanu - „Chiar de-ar creşte iarbă pe străzile Iaşului, trebuia să facem unirea“.
Riscurile pentru Moldova erau mari prin acceptarea mutării capitalei la Bucureşti, fiindcă la momentul 1859, din punct de vedere economic, istoricii spun că Iaşul era un pol în creştere, deşi avea doar circa jumătate din populaţia Bucureştiului - 60.000 faţă de 120.000.
După unire, însă, cu plecarea elitei, a ziarelor, a revistelor culturale, a negustorilor şi a multora dintre boieri, spre capitală, unde erau şi instituţiile principale ale statului, creşterea Iaşului a stagnat.
Însă, dacă această stagnare a creşterii a fost asumată, Iaşul a aşteptat promisiunile făcute în 1859: drumuri care să o lege de capitală, investiţii băneşti în infrastructură, în dezvoltarea locală. O parte din promisiuni au fost repetate şi la momentul 1918, dar multe dintre ele au rămas neonorate până astăzi.
„Ce s-a întâmplat după ce s-a mutat capitala? Din punctul de vedere al populaţiei, care este poate cel mai bun barometru: Iaşul este singurul oraş din România care creşte aproape nesemnificativ în acea perioadă. Cu chiu, cu vai, populaţia se măreşte cu vreo 15.000 de locuitori până la 1899, şi diferenţa se vede la 1930 - Iaşul avea 100.000 de locuitori, Bucureştiul avea aproape de şase ori mai mult. Din punct de vedere economic s-a prăbuşit bursa, cum s-ar spune astăzi.
A căzut piaţa proprietăţilor, preţurile proprietăţilor şi ale imobilelor. Iar după aceea, la Iaşi nu s-au mai făcut investiţii. De aceea, economic vorbind, în perioada respectivă, Galaţiul, Brăila s-au dezvoltat mult mai repede decât Iaşul, fiindcă erau porturi la Dunăre”, scrie profesorul şi istoricul ieşean Gheorghe Iacob în cartea sa „Istoria, între adevăr şi manipulare”.
Citește mai multe pe ziaruldeiași.ro.
