Misterul muntelui care nu a fost escaladat niciodată. Se spune că cei care au încercat au îmbătrânit

Muntele Kailash un vârf din munții Himalaya, situat la granița dintre Tibet și Nepal ascunde mistere de mii de ani. Numele muntelui provine de la cuvântul kēlāsa, din limba sanscrită, ce înseamnă de cristal, deci Muntele Kailash s-ar traduce Muntele de Cristal. Mulți spun că, pentru ca misterele Muntelui Kailash să nu fie dezvăluite, muntele nu permite oamenilor sa fie cucerit.

Misterul muntelui care nu a fost escaladat niciodată. Se spune că în vârf odihnește un zeu

Din 1953 și până astăzi au existat aproape 12.000 de escaladări ale Everestului (cel mai înalt punct de pe pământ cu o altitudine de 8848 m) la care au participat 6.664 de persoane.

Totuși, există munți mai mici care nu au fost niciodată cuceriți. Unul dintre aceștia este Muntele Kailash, un alt vârf din munții Himalaya, situat la granița dintre Tibet și Nepal. Acesta are o altitudine de 6.638 m și se spune că nimeni nu a ajuns în vârful acestuia.

Pentru hinduși și budiști, Muntele Kailash este întruchiparea fizică a Muntelui Meru. Cei mai religioși sunt convinși că muntele este blestemat. „Cel care va în­drăzni să pornească către vârful Muntelui sfânt și va vedea chipurile zeilor va fi pedepsit cu moartea!”, se poate citi în scrierile tibetane vechi.

Citește și: Misterul locului din Munții Orăștiei unde aparatele foto nu merg: Ce s-ar ascunde aici?

Potrivit scripturilor budiste și hinduse, în jurul Muntelui Meru există mănăstiri și peșteri străvechi în care locuiesc sfinții înțelepți în corpurile lor materiale și subtile. Aceste peșteri pot fi văzute doar de câțiva norocoși.

Drumeția până în vârful muntelui Kailash este considerată un act interzis de hinduși, de teamă că ar putea încălca sfințenia muntelui și ar putea perturba energiile divine care locuiesc acolo. Conform unei legende tibetane, un călugăr pe nume Milarepa s-a aventurat odată suficient de departe pentru a ajunge în vârful Muntelui Meru. Când s-a întors, el i-a avertizat pe toți să evite să-l deranjeze pe zeul care se odihnește sus pe vârf, potrivit Times of India.

În fiecare an, mii de pelerini intră în Tibet pentru a merge în pelerinaj la Sfântul Munte Kailash. Câțiva reușesc să ajungă în regiune și foarte puțini reușesc să termine de înconjurat vârful sfințit. În ceea ce privește escaladarea vârfului, unii alpiniști îndrăzneți au încercat să facă acest lucru, dar fără succes.

Vremea se schimbă brusc, oamenii îmbătrânesc prematur

În ciuda acestor „blesteme”, mulți alpiniști și-au propus să cucerească Muntele Kailash. În anii ’20 ai secolului tre­cut, alpinistii britanici Hugh Ruttledge și R. C. Wilson au încercat în zadar să escaladeze muntele. Vremea s-a schimbat brusc și au fost nevoiți să abandoneze ascensiunea.

În anul 1980, guvernul chinez i-a oferit celebrului Reinhold Messner, cunoscut sub numele de „alpinistul cu două inimi”, oportunitatea de a porni în ascensiune pentru cucerirea varfului Kailash. Din motive necunoscute, Messner a abandonat ideea în ultimul moment.

Citește și: Misterul peșterii din România unde turiștilor le dispar durerile de cap. Are cristale și e unică

În aceeași perioadă, un grup de turisti americani s-au aventurat in escaladarea muntelui de necucerit. Nu au reușit, ba mai mult se spune că au îmbătrânit prematur.

Deși aveau doar 30 de ani, unghiile le crescuseră nefiresc de mult, iar părul le albise în două săptă­mâni. Medicii nu au avut o explicație pentru acest fenomen straniu.

Aproape de reușită

Un rus a decis să se ia la trântă în anul 2007 cu Muntele Kailash. „Sunt alpinist experimentat, am realizat zeci de expeditii pe crestele Muntilor Himalaya, dar ceea ce am trait in ascensiunea pe acest munte depaseste in­telegerea mea”, povestea alpinistul Serghei Cis­tia­kov, în anul 2007, dupa incursiunea, de asemenea nereușită, pe muntele Kailash, citat de karyn.blog.

Acesta continua: „Când ne-am apropiat de poalele masivului, ini­ma îmi bătea cu putere. Aveam în fața ochilor muntele sacru, muntele despre care se spune că nu poate fi învins. Mă simțeam nevolnic în fața măreției lui și mi-era teamă că voi fi și eu, ca si predecesorii mei, în­frant de magia lui. 

Citește și: Misterul muntelui din România care ar dispărea la anumite ore. Ce comori s-ar ascunde aici?

După ce am început ascen­siunea, atât eu, cât și alți membri ai echipei noastre, am în­ceput să ne plângem de dureri de cap puternice. Ne-am gândit că acestea au fost provocate de lipsa de oxi­gen, dat fiind faptul că ne aflam deja la o alti­tudine destul de ridicată. Câteva ore mai târziu, sen­zațiile stranii s-au intensificat. 

Aveam picioarele gre­le, ca de plumb. Mă simțeam extrem de vlăguit și, deodată, am devenit subjugat de gandul că nu am ce căuta pe acest munte, că trebuie în mod obligatoriu să mă întorc! Deși ideea era bine formulată în mintea mea, gura îmi era în­cleștată. Voiam cu orice preț să le comunic cole­gilor mei decizia de a face cale întoarsă, dar eram complet neputincios”.

Serghei Cis­tia­kov a încheiat: „Imediat ce am început cobo­rarea, m-am simtit ca eliberat. Trupul mi s-a deten­sio­nat, muschii s-au descătușat, aveam impresia că pășesc ca in stare de imponderabilitate. O energie pu­ternica, binefacătoare, m-a invadat. În ciuda eșe­cului, mă simțeam mai fericit ca niciodată!”