Coaliţia dintre CDU/CSU şi SPD se află de o jumătate de an la guvernare. Şi, de o jumătate de an, Germania nu are conducere, ci este practic paralizată de un guvern preocupat înainte de toate de el însuşi. Disputele interne determină agenda zilei şi nu problemele actuale stringente, cum ar fi amploarea pe care o ia naţionalismul de dreapta - nu doar în Germania şi în statele vecine, ci în întreaga lume. La provocările migraţiei nu s-au găsit răspunsuri, aşa cum nu s-au găsit nici la cele vizând pericolul şi şansele inteligenţei artificiale. Ca să nu mai vorbim de schimbările climatice.
Germanii s-au săturat de această rotire în jurul propriei axe şi autodevorare a executivului de la Berlin. Alegerile desfăşurate duminică în Hessa, un land federal cu o economie puternică, au arătat foarte limpede că germanii îşi doresc o schimbare. Majoritatea electoratului nu mai crede că Angela Merkel, aflată de 13 ani în fruntea cabinetului de la Berlin, mai poate gestiona cu succes procesul novator.
Ultima şansă pentru Merkel
Angela Merkel ştie toate acestea. Neaşteptat de deschis, cancelara a vorbit în ultimele zile despre cât de greu este, după atâţia ani în această funcţie, să reglementeze chestiunea succesiunii. Astăzi a folosit ultima şansă, care-i permite să mai joace un rol activ în întregul proces. Prin tradiţie, un cancelar ales din rândurile CDU deţine şi şefia partidului. Deţinerea ambelor funcţii de către aceeaşi persoană nu o cere statutul partidului, ci e o chestiune de aritmetică a puterii. E pur şi simplu mai lesne de guvernat aşa.
Merkel a subliniat în repetate râduri că nu vrea să renunţe la acest instrument. Anunţul făcut acum, potrivit căruia nu va mai candida la funcţia de şefă a formaţiunii la congresul CDU din decembrie, ne arată cât de gravă este situaţia şi că Merkel pierde susţinerea în propriile rânduri.
Ne mai arată şi că, în declin, Angela Merkel nu îşi pierde instinctul de conservare. Înainte de a nu fi realeasă în funcţia de preşedintă a creştin-democraţilor germani, îşi anunţă singură retragerea. Şi de această dată, Angela Merkel dă dovadă de pragmatism, de un pragmatism care atinge cote extreme atunci când situaţia este la limită.
Pregătirea succesiunii
Pasul făcut îi oferă un pic de răgaz. Aşa poate să se dedice în continuare pregătirii terenului pentru succesoarea ei preferată: Annegret Kramp-Karrenbauer. Şi, în plus, mai poate rămâne pentru ceva vreme la cârma guvernului federal. Aşa îşi face nu doar ei un bine, ci şi formaţiunii CDU. Mingea se află din nou în terenul partenerului de coaliţie SPD. Anunţul Angelei Merkel face şi mai probabilă retragerea laburiştilor germani de la guvernare, responsabilitatea pentru eşec căzând astfel pe umerii SPD.
Merkel nu se dezminte. Până la capătul şefiei guvernului, de care, iată, s-a mai apropiat cu un pas.
