Însă opțiunile politice făcute la începutul secolului (revoluția socialistă lansată de Hugo Chavez în 1999, președinția lui din 1999-2013 fiind soldată cu reforme economice și naționalizarea industriei extractive, folosirea banilor rezultați din petrol pentru programele sociale, sprijinirea armatelor revoluționare din America Latină și susținerea economică a Cubei), urmate de continuarea politicii socialiste prin președintele Nicolas Maduro au dus țara la un faliment asociat cu sărăcie, inflație, foamete și prăbușirea sistemului economic.
În anul 2018, inflația din Venezuela a atins nivelul de necrezut de 1.300.000 %
Țara este într- jalnică stare de sărăcie, națiunea dezbinată, agitată și nesigură. Emigrația continuă la un ritm fără precedent.
Au fost introduse modificări ale structurii de stat care consolidează puterea dictatorială și contraatacă cu brutalitate opoziția.
Oamenii mănâncă din gunoaie, asistența medicală este la pământ, criza de alimente și medicamente a atins proporții biblice, în timp ce guvernul Maduro blochează convoaiele cu ajutoare umanitare la granița cu Columbia.
