"În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie rușine.
Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți dintre voi", a scris polițistul din Brașov.
Acesta a menționat, însă, că există și o posibilă explicație pentru "timorarea" cu care au acționat procurorul și polițiștii din Caracal.
"Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste tot", a scris Marian Godină.
Polițistul crede că procurorul a vrut să fie "acoperit de hârtii".
"Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?", crede polițistul în textul său "Caracal 2019".
