Astăzi se împlinesc 90 de ani de la nașterea actorului care s-a stins însă pe 20 mai în 2021. A fost un mare actor al teatrului românesc și a iubit cu patos toată viața lui.
Închis la vârsta de 9 ani în lagăr, rămas orfan de mamă la 12 ani
Marele actor Ion Dichiseanu s-a născut la 20 octombrie 1933, la Adjud. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie în 1959. A avut o îndelungată activitate la Teatrul Nottara şi în cinematografie, potrivit site-ului cinemagia.ro.
Despre originea numelui său, actorul declara: „Străbunicul, pe care îl chema Grigorescu, era din Dichiseni, comună aflată la 10 kilometri de Călăraşi. Când s-a dus să-l declare pe bunicul la „sfat”, acolo era un bătrân care nu auzea. Nu ştiu cum i-a sunat lui „Grigorescu, din Dichiseni”, că l-a trecut în acte Dichiseanu. Aceasta este originea numelui meu.”
Tatăl, bunicul şi străbunicul său au fost ceferişti, astfel că numeroasa familie nu a avut prea multe posibilităţi de răsfăţ.
La vârsta de 8 ani are prima experienţă pe o scenă, la Adjud, de Ziua Eroilor, unde a recitat poezia „Soldat necunoscut”.
Când a împlinit 9 ani, Ion Dichiseanu a stat închis, timp de un an, în lagărul de la Salzburg, alături de fraţii şi părinţii săi, în condiţiile în care tatăl său, din funcţia de ceferist, fusese constrâns să colaboreze cu nemţii, scrie Rador.
Despre acest moment, actorul rememora, peste ani: „Când România a întors armele, la 23 august 1944, nemţii au îndreptat pistolul spre noi: Sunteţi prizonieri! Ne-au urcat într-un vagon, părinţii şi cinci dintre copiii care mai rămăseserăm acasă şi ne-au dus în lagărul de la Salzburg. Am o admiraţie pentru unguri: când am trecut prin Ungaria, staţionam o oră-două, iar ungurii ne dădeau pâine şi apă.
Copil fiind, am fost marcat de asta. Apoi, guvernul ungur s-a opus să fim exterminaţi, pentru că eram familii nevinovate, nu eram soldaţi. De fiecare dată când merg în Austria, fac un ocol şi la Salzburg. În locul lagărului este o fabrică de bere şi un restaurant. Privesc şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat”.
La vârsta de 12 ani, a rămas orfan de mamă, care se îmbolnăvise în perioada în care familia a fost închisă în lagăr.
A ajuns la Galaţi, unde a făcut timp de doi ani Şcoala de ucenici, apoi a venit în Bucureşti, la sora lui cea mare Jeni, care era căsătorită, unde a fost ucenic la Şcoala „23 August”, timp de un an şi, mai apoi, a parcurs Şcoala Tehnică Metalurgică de pe Calea Dudeşti, vreme de doi ani, mai scrie Rador.
Actoria l-a purtat departe
În anul 1959, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, iar ulterior pleacă cu întreaga promoţie la Teatrul din Botoşani, care fusese înfiinţat de curând şi era în căutare de actori.
Din bogata filmografie a artistului, amintim: "Darclée" (1960), "Post-restant" (1961), "Porto-Franco" (1961), "Tudor" (1962), "Titanic vals" (1964), "Mofturi 1900" (1964), "Runda 6" (1965), "Dincolo de barieră" (1965), "Tunelul" (1966), "Frumoasele vacanţe (1967), "Amprenta" (1967), "Bătălia pentru Roma" (1968), "Aventurile lui Tom Sawyer" (1968), "Războiul domniţelor" (1969), "Castelul condamnaţilor" (1970), "Cântecele mării" (1971), "Printre colinele verzi" (1971), "Pistruiatul" (serial TV, 1973), "Muşchetarul român" (1975), "Cantemir" (1975), "Toate pânzele sus" (serial TV, 1977), "Pentru patrie" (1978), "Melodii, melodii" (1978), "Revanşa" (1978), "Ultima frontieră a morţii" (1979), "Clipa" (1979), "Burebista" (1980), "Trandafirul galben" (1982), "Cucerirea Angliei" (1982), "Misterele Bucureştilor" (1983), "Dragostea şi revoluţia" (1983), "Racolarea" (1985), "Triunghiul morţii" (1999), "15" (2005), "Vocea inimii" (2006), "Supravieţuitorul" (2008), "Ultimul corupt din România" (2012), "Mamaia" (2013), "Arhitectura României Mari" (2017), "Între chin şi amin" (2019).
Un adevărat Don Juan și relaţii cu frumuseţi celebre
Actorul Ion Dichiseanu şi-a construit o reputatie de cuceritor, un veritabil Don Juan, datorită relaţiilor cu frumuseţi celebre. În anii ’60 în Liban, la Festivalul Internaţional de Muzică din Beirut, Ion Dichiseanu a cunoscut-o pe actriţa spaniolă Sarita Montiel, cea căreia îi spune, în memoriile sale, „marea mea iubire”.
Dichiseanu și-a spus povestea de dragoste cu Sara Montiel chiar în cartea sa, apărută în anul 2016, „Am fost rivalul regelui. Povestea mea de iubire cu Sara„(…) Nu ştiam mai nimic despre ea personal, ca om. O văzusem, desigur, în filme. Îmi plăcuse enorm în Carmen de la Ronda, dar cui nu‑i plăcuse?! Era una dintre cele mai populare actriţe, era extrem de frumoasă şi de talentată, deopotrivă ca actriţă şi cântăreaţă. Ar fi fost imposibil să nu‑ţi placă, era o Divă!
Când am văzut‑o însă în carne şi oase, efectul a fost devastator, iar prin mintea mea se perindau cu o repeziciune uimitoare secvenţe din filmele în care jucase. Văzusem un film sau două cu ea, nu mai multe, pentru că şi eu făceam atâtea filme, că nu mai aveam timp să mă duc să văd altele…
Dar acest „fenomen” de femeie, asemenea altor dive ale momentului, precum Marilyn Monroe, Sophia Loren şi Elizabeth Taylor, mă fascinase. (…) Pe mine mă obseda însă imaginea ei. Fizic, îmi plăcea totul la ea. Oricât aş fi încercat să‑i găsesc vreun defect, nu reuşeam. Şi apoi, când eşti vrăjit, nu mai vezi nimic… ”, a scris în memoriile sale.
Sarita Montiel a fost o actriţă spaniolă celebră pentru filmele spaniole, şi nu numai, 54 la număr, în general music-hall-uri. Ea și înregistrat peste 500 de melodii.
A fost una dintre cele mai bine plătite actriţe ale anilor '60, fiind star global, într-o Spanie aflată sub dictatura de dreapta a lui Francisco Franco.
Sarita Montiel a fost îndrăgostită de actorul român, pentru care a înfruntat un soţ şi o ambasadă, conform Rador, doar pentru a-i fi alături în timpul filmărilor de la „Tunelul”, filmul lui Francisc Munteanu, avându-i ca protagonişti pe Ion Dichiseanu şi Florin Piersic.
(…) Şi a venit şi ziua atât de mult aşteptată! Când ne‑am reîntâlnit, nu s‑a văzut nimic pe chipul ei minunat, iar eu, ce să vă spun, am retrăit cu aceeaşi intensitate sentimentele de atunci, de la Beirut! Parcă trecuseră doar câteva clipe de când ne văzuserăm, iar flacăra s‑a reaprins.
Ba cred că şi mai puternic, pentru că am avut îndrăzneala şi mi‑am permis s‑o pup pe obraji.(…) La masă, privirile mele şi ale Sarei se atrăgeau ca un magnet, complice, iar la un moment dat chiar m‑a strâns uşor de mână, ca adolescenţii care abia îndrăznesc să se atingă. Mai bine zis, ca adolescenţii de altădată… La vremea aceea, Sara Montiel era în mare vogă cu cântecul „La Violetera”. Pe care ştiu să‑l cânt şi acum! Când ceva te marchează atât de puternic, marcat rămâi pentru toată viaţa… Pătrunsese în toată fiinţa mea.
În fiecare seară, înainte de a intra pe scenă – eu, prezentând spectacolul, intram primul –, treceam pe la cabina ei şi îi ofeream un trandafir roşu. Iar ea şi‑l punea în păr şi aşa susţinea tot recitalul. Nu vă puteţi imagina cum arăta, magnific! (…) O strângeam uşor de mână şi simţeam cum îmi răspunde. Era aceeaşi chemare, aşa cum se întâmplă când există trăiri împărtăşite...
O iubire imposibilă
Într‑un final, cu încetinitorul parcă, la fel ca în vis, ne‑am ridicat şi paşii ne‑au purtat către Aleea Circului, chiar lângă cupolă, adică în micul apartament în care, în două camere, locuiam eu, sora mea şi soţul ei. Când am plecat de la restaurant, ne‑am plimbat însă puţin prin parc şi, îmbătat şi de mireasma florilor de primăvară, care complota parcă pentru a ne aduce împreună, am îndrăznit s‑o sărut cu adevărat. Iar ea mi‑a răspuns… (…) Am ajuns acasă la mine, în apartamentul modest de două camere.
Când am deschis uşa, la aproape 3 noaptea, sora mea a încremenit de uimire. Să vin eu acasă cu marea vedetă Sara Montiel, intangibila femeie a visurilor mele, acasă la mine, într‑un apartament de bloc comunist! (…)”.
Iubire umbrită de comunism
Iubirea dintre cei doi a fost oprită de Securitate care nu i-a permis lui Dichiseanu să plece în Occident.
Dichi, cum îi spuneau prietenii, susţine că a vrut să rămână cu Sarita, în Occident, însă nu a putut să o facă, pentru că nu i-a dat voie regimul comunist. Ba chiar Sarita îi găsise şi un rol, într-un film.
Citeşte şi: Actorul Ion Dichiseanu a încetat din viață la vârsta de 87 de ani
Celebra actriță și cântăreață spaniolă, una dintre femeile fatale din cinematografia secolului XX, a avut şi o fiică secretă, născută în Mexic, în urma legăturii sale cu comunistul Ramon Mercader, nimeni altul decât asasinul lui Lev Troțki, unul dintre cei marcanții conducători ai revoluției ruse.
Sarita Montiel a murit pe 8 aprilie 2013, la 85 de ani, în Madrid, alături de fiica ei, Thais, conform Rador.
La dispariţia vedetei spaniole, actorul Ion Dichiseanu a spus că vorbise cu Sara Montiel de ziua ei, în noiembrie 2012: „S-a bucurat, mi-a spus că i-am făcut o surpriză plăcută că am sunat-o. Fuma mult, fuma trabucuri...
Starea de sănătate și-a spus cuvântul
În 19 decembrie 2020, purtătorul de cuvânt al Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, Bogdan Opriţa, declara că marele actor fusese internat la această instituţie medicală.
La 6 ianuarie 2021, maestrul Ion Dichiseanu transmitea un mesaj pe pagina sa oficială de Facebook: "Iubiţii mei prieteni, n-am cuvinte să vă mulţumesc pentru gândurile bune pe care mi le-aţi purtat în ultima perioadă! Mi-au parvenit, în fiecare moment, mesajele voastre!
Ele mi-au demonstrat că Dumnezeu lucrează prin oameni! Mi-au arătat, încă o dată, că rugăciunile nasc miracole! (...) Rămân al vostru, acelaşi actor recunoscător publicului! Vă îmbrăţişez şi, de data aceasta, primiţi voi aplauzele mele!".
În 7 ianuarie 2021, maestrul Ion Dichiseanu era acasă, împreună cu familia, potrivit unei postări a Simonei Florescu, pe pagina sa de Facebook: "Astăzi este o zi specială faţă de alţi ani. Sărbătorim trei Ioni ... Sfânta Treime, cum le spun eu: Anastasia Ioana, Ioana şi Ioan. Dar astăzi sărbătorim şi un miracol.
Mai mult ca oricând cred în puterea rugăciunilor, a credinţei puternice şi faptul că astăzi Dichi e acasă cu noi ne dă şi mai mult încrederea în Divinitate".
La 1 februarie 2021, fiica actorului, Ioana Dichiseanu, scria pe pagina sa de Facebook: "Este adevărat că tata trece din nou printr-o cumpănă. Nu a avut nici data trecută, nici acum, legătură cu Sars Cov2. (...) Ştiu că pentru el, cea mai mare bucurie a acestei profesii este iubirea publicului".
Pe 20 octombrie 2021, Ion Dichiseanu a murit la 87 de ani, în brațele fiicei lui. El avea grave probleme de sănătate și era internat de trei luni la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca din București.
