Ioan Stanomir: Anii urii şi vitalitatea resentimentului
Atunci când se va scrie istoria ultimului deceniu şi jumătate din viaţa publică a României, “ Anii urii” ai lui Horia- Roman Patapievici vor constitui una dintre probele cheie ale acestui dosar.
Atunci când se va reconstitui traseul resentimentului în România, traseu ce evocă, prin înaintarea sa implacabilă, avansul metastazei în corpul uman condamnat să dispară, cartea sa va fi una dintre mărturiile ce ilustrează capacitatea unei conjuraţii mediatice şi politice de a infesta cu teribilul microb o întreagă naţiune.
Atunci când se va încerca identificarea genealogiei regimului Dragnea, depoziţia lui Horia- Roman Patapievici va dezvălui rădăcinile răului ce trimit la toată acumularea de patimi precedând anul 2012 şi triumful electoral al USL.
„Anii urii” sunt,dincolo de impresionanta acribie cu care un material al trecutului este reordonat , o formă de introspecţie individuală şi comunitară, ca şi un exerciţiu de exorcizare al demonilor care bântuie România.
Citită distinct, prefaţa cărţii este una dintre cele mai pătrunzătoare şi sobre tentative de a înţelege mecanismul de naştere şi de propagare al unui sentiment aproape ubicuu, ura.
Fiecare atac, fiecare invectivă,fiecare minciună adaugă un alt strat la acest edificiu al detestării colective. Paginile din „Anii urii” transcriu efortul de a înfrunta, prin luciditate, curaj şi credinţă, acest baraj teribil al invectivei şi al stigmatizării.
Citește comentariul integral pe platforma de dezbateri Marginalia
