Mulți îl știu drept „Ismail mâncam, cu polonicul dădeam”, însă el a fost considerat un maestru al teatrului românesc. Indiferent de cum l-a considerat lumea, actorul a rămas în memoria noastră drept unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români de comedie. Datorită celebrității a avut roluri în filme, dar și la teatru.
S-a lăsat de școală și a mers să lucreze în port
Jean Constantin s-a născut într-o localitate cu rezonanță balneo-turistică, Techirghiol, la 21 august 1927. Provine dintr-o familie numeroasă, cu 5 fete și 4 băieți. Era vorba de o familie mixtă - mama fiind grecoaică, iar tatăl, albanez. Poate de aici irezistibilul său farmec.
La vârsta fragedă de 16 ani Jean Constantin a luat decizia de a renunța la școală şi de a se angaja. El își dorea mult să lucreze în port, deoarece credea că așa va putea să se îmbarce pe vas, însă a ajuns să lucreze pe șantier. Pe șantier a muncit din greu, ca hamal, dar tot în acest loc a pus și prima cărămidă în cariera sa.
„Adevărul este că mie, fiind cel mai mic și mai răsfățat dintre frați, nu mi-a plăcut deloc cartea. De-aia, deși tata voia să mă facă arhitect, auzi la el, m-am făcut artist. Înarmaţi doar cu naivitatea şi cu visele celor 16 ani, mai mulţi colegi de liceu ne-am înrolat cu entuziasm în Brigada a 3-a Constanţa, ce urma să plece pe şantierul Bumbeşti-Livezeni”, a declarat Jean Constantin în urmă cu mulți ani.
Citește și: Blocul unde a murit Toma Caragiu la cutremur, înconjurat de imobile cu bulină. Pericol de prăbușire
A urmat apoi Şcoala de arte şi meserii din Bucureşti, unde a mers pe specializarea „desen tehnic“.
Normal, dat fiind că tatăl său era arhitect. Tatăl său l-a luat apoi să lucreze cu el şi i-a găsit tot felul de slujbe: cofetar, ajutor de zidar sau creator de modele de pantofi din pânză.
„Tatăl meu a fost arhitect. Cred că natura m-a înzestrat pentru a face omul să râdă. Louis de Funes îmi place la nebunie. Şi Gassman. Mi-am început activitatea artistică la Canalul Dunăre-Marea Neagră, în 1952. Eram angajat al Consiliului sindical al şantierului. Controlam brigăzile artistice. Pe urmă m-am transferat la I.M.U Medgidia. Aici am luat cîteva premii, cu brigada; în 1954 am fost laureat pe ţară pentru marinarul din opereta «Vânt de libertate»”, spunea într-un interviu.
Nu a avut studii de teatru, însă avea talent cât 100
Aceste brigăzi artistice l-au ajutat să se angajeze la Teatrul Fantasio în 1957, teatru căruia îi va fi fidel.
În 1957 a debutat pe scenă la secţia de estradă din cadrul Teatrului de Stat Fantasio din Constanţa.
Actorul a jucat în peste 50 de filme, cum ar fi "Baronul Ecluzei" (1960), "Răzbunarea haiducilor"(1968), "Zile de vară" (1968), "Prea mic pentru un război atât de mare" (1969), devenind celebru în anii '70, cu seria de filme de comedie "B(rigada) D(iverse)", unde a jucat alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu şi Iurie Darie.
Unul dintre cele mai iubite roluri a fost Ismail, din serialul „Toate pânzele sus!“. Turcul Ismail, care nu se despărţea niciodată de polonicul lui, avea replici savuroase, stâlcite intenţionat în limba română. Au rămas memorabile replicile „Întâi mâncam şi pe urmă luptam“ şi „Ismail mâncam, cu polonicul dădeam“.
A făcut furori cu „Brigada Diverse”
Seria „Brigada Diverse“, regizată de Mircea Drăgan, a reunit o distribuţie excepţională într-un inspirat amestec de comedie şi film poliţist. Între aceștia a fost și maestru Jean Constantin. Sunt multe povești din timpul filmărilor, unele care il au în prim plan chiar pe Jean Constantin.
Chiar dacă îi încuraja pe actori să improvizeze, iar atmosfera de pe platouri nu era una rigidă, Mircea Drăgan ţinea însă foarte mult la disciplină.
Jean Constantin povestea într-un interviu un episod elocvent: „Am să vă povestesc o păţanie de-a mea, la o filmare cu «B.D.». La stadionul «Dinamo», lipsisem câteva minute, să mănânc un sandviş. Când m-am întors, Mircea Drăgan, cunoscut pentru exigenţa lui, m-a întrebat cât m-a costat sandvişul.
«Trei lei», i-am răspuns. «Nu-i adevărat, te-a costat 503 lei», mi-a replicat. «Cum aşa, nu ştiu eu cât am dat pe el?» Abia atunci mi-a explicat Drăgan: «Îmi pare rău, îmi eşti simpatic, dar n-am ce face. Ai plecat de la filmare, asta te costă 500 de lei». Acum să nu mă înţelegeţi greşit, v-am povestit întâmplarea care a fost singura de acest fel“.
Operatorul celor trei pelicule a fost Nicolae Mărgineanu, viitorul regizor, care a mai colaborat ulterior cu Mircea Drăgan şi la alte filme. Acesta şi-a amintit, la rândul său, câteva episoade amuzante din perioada turnării trilogiei. „Scenele de detenţie s-au filmat la Văcăreşti.
La un moment dat, în frizeria închisorii, Jean Constantin şi Puiu Călinescu stăteau pe scaune, îmbrăcaţi în zeghe. Fără să-şi dea seama nimeni din echipă, a apărut acolo chiar frizerul puşcăriei, un individ uriaş, care l-a apucat brutal de păr pe Jean şi a vrut să-l radă corespunzător, crezând că e chiar un deţinut adevărat.
A fost o celebritate națională și a avut trei căsnicii
În anul 1970, Jean Constantin a avut un nou statut, acela de celebritate naţională. Apariţia în celebra serie B(rigada) D(iverse), alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu şi Iurie Darie l-a dus pe actor în galeria marilor actori ai țării noastre, iar intrarea în pielea turcului Ismail, în „Toate pânzele sus”, i-au adus o imagine care avea să rămână pentru totdeauna în mentalul colectiv.
Actorul a devenit un obişnuit al filmelor lui Sergiu Nicolaescu, ultimele pelicule în care a jucat fiind regizate tot de el, Supravieţuitorul şi Poker.
Celebrul actor a fost căsătorit de trei ori de-a lungul vieţii sale și a vorbit mereu cu drag de cele cu care a împărţit câte o bucată de viaţă, în special de soția lui, Nina, cea care i-a fost alături până la finalul vieții. Actorul nu a avut copii, dar „i-a iubit foarte mult; i-a plăcut să-i facă să râdă, să-i vadă cum se joacă; pentru ei a înfiinţat un teatru de păpuşi în Constanţa.
Avea dexteritatea necesară unui actor-păpuşar, despre care mărturisea: <<Mânuiesc păpuşile nemaipomenit. Nu se poate mai mare bucurie decât să auzi o sală întreagă de copii râzând. M-am străduit să distrez lumea. Mă simt bine când râde toată sala. Publicul care reacţionează la replică, în sală, acela e publicul în care cred…>>”, a scris Ziarul Metropolis.
Anul în care a tras cortina vieții sale
Pe 26 mai 2010, maestrul Jean Constantin i-a făcut pe români pentru prima dată să plângă. Până atunci le înveselise viaţa. A murit în locuinţa sa din Constanţa, la vârsta de 82 de ani. „M-a invitat aia cu coasa, dar mai stau puţin”, glumea el deseori.
Trupul neînsufleţit al marelui actor a fost găsit de Ionuţ Galani, copilul de suflet al actorului, interpret de muzică grecească. A bătut la uşă, dar nu i-a răspuns nimeni, pentru prima dată. Atunci, a sunat-o pe soţia lui Jean Constantin, care era la Bucureşti. Cu permisiunea ei a intrat în casă şi l-a găsit pe marele actor mort, pe canapea.
Citește și: Ne-au făcut să râdem, dar cei patru „milițienii” din Brigada Diverse au avut un destin tragic
Ionuţ Galani îl cunoştea pe Jean de când era copil. „Prin anii '80, şi-a rupt mâna la un moment dat într-un accident şi a avut nevoie de recuperare medicală. Aşa a ajuns la Spitalul de Ortopedie din Eforie, unde tatăl meu, Dumitru, era profesor de recuperare medicală. Între ei s-a legat o strânsă prietenie, care a durat până la moartea lui Jean. Aşa l-am cunoscut şi eu. La scurt timp am devenit prieteni de nedespărţit“, îşi aminteşte cântăreţul de muzică grecească.
Galani spune că a fost o onoare pentru el să trăiască atât de mult timp în preajma actorului constănţean. „Nea Jean era un om foarte bun, foarte sufletist. Ţin minte că atunci când a murit Dan Spătaru, m-a întrebat: «La mine o să vină atâta lume?», iar eu i-am răspuns că o să vină «Toată Constanţa»“.
