Începând din 9 iulie, când guvernatorul regiunii Habarovsk, Serghei Furgal, a fost arestat, fiind acuzat de o conspirație la asasinat din urmă cu 15 ani, mii de oameni au ieșit pe străzi la sfârșitul fiecărei săptămâni. Problema care se pune este legată mai puțin de Furgal și mai mult de crescânda nemulțumire a unor localnici, care se arată tot mai indignați de faptul că Moscova ține cont de teritoriile mai îndepărtate doar atunci când trebuie să le impună taxe.
Totuși, cel mai izbitor a fost faptul că, deși niciunul dintre proteste nu a fost autorizat, poliția locală nu a încercat să le țină sub control. La sfârșitul săptămânii trecute, șase dintre cei aproximativ 10.000 de protestatari au fost arestați. Doi protestatari au fost condamnați la o săptămână în spatele gratiilor, doi au fost amendați cu câte 10.000 de ruble ($134), iar alți doi au fost reținuți pentru o noapte, fiind eliberați a doua zi. Comparativ cu modul în care au fost controlate protestele din alte părți ale Rusiei, demersul de aici a fost cât se poate de pozitiv.
Iar asta nu s-a întâmplat din cauză că Habarovskul ar duce lipsă de forțe de securitate. Lăsând la o parte poliția locală, orașul mai dispune de o unitate OMON a poliției de intervenție, de o echipă numită SOBR SWAT, de un batalion al Gărzilor Naționale Independente Motorizate și de o Brigadă a Trupelor Interne, precum și de Batalionul 21 Detașat al Forțelor Speciale ‘Taifun’. Ca și când asta nu ar fi destul, în calitate de oraș important aflat la frontiera cu China, cartierul general al Districtului Estic al Armatei se află în localitate, iar tot acolo mai există și cartierele generale ale Serviciului Federal de Securitate (FSB).
Și totuși, polițiștii nu numai că au făcut puține lucruri ca să-i împiedice pe protestatari, dar i-au mai și însoțit în timpul marșurilor și au fraternizat cu ei, iar demonstranții au strigat ‘mulțumim polițiștilor‘ atunci când aceștia le-au dat măști. Chiar și temutele Gărzi Naționale i-au lăsat în pace, arătându-le o reală simpatie, după cum estima un observator.
Această ezitare pare să reflecte nemulțumirea Moscovei legată de cât de mult se poate baza pe forțele de securitate în niște crize care le-ar împinge împotriva populației.
Începând din 2011, când marile reforme au dus până la urmă chiar și la renunțarea la numele sovietic de ‘miliție‘, poliția a depus mari eforturi ca să-și reia contactul cu rușii. Deși sunt încă priviți cu suspiciune, polițiștii sunt totuși văzuți mult mai bine acum decât erau cu zece ani în urmă.
