Cum trăim Paștele

DE Mihai Duță | Actualizat: 29.04.2019 - 15:12

Sărbătoarea Învierii Domnului reprezintă punctul culminant al întregii spiritualităţi creştine.

SHARE

Cum intri pe Șoseaua Chitila dinspre podul Constanța, la prima stație de tramvai, la stânga, pe-o străduță laterală se află Parohia Costeasca. La o sută de metri de drumul principal, într-o zonă de case, parcă nici nu te-ai afla în București.

Multă vreme acolo a funcționat o bisericuță din lemn și paiantă ridicată în 1946 de meșteri veniți din Ardeal. Acum câțiva ani a fost ridicat un nou sfânt locaș, o adevarată bijuterie arhitecturală cu hramurile „Învierea Domnului” şi „Acoperământul Maicii Domnului”. Acolo slujesc, în liniște, părintele paroh Dan Toader și părintele Grigore Mazilescu. Biserica e plină la fiecare slujbă, iar cei doi preoți îi știu pe nume pe toți cei care vin de-obicei acolo. Au mereu o vorbă bună sau un sfat pentru oamenii care vin în biserică.

Biserica Costeasca este o adevărată operă de artă

În curtea bisericii se construiește o clădire nouă. Acolo vor funcționa o bibliotecă și un after school pentru copiii din cartier.

La demisolul bisericii există deja o cantină socială unde vin zilnic să mănânce 30-40 de persoane. Și totul se dezvoltă încet, dar sigur, așa cum s-a întâmplat cu tot ce s-a clădit acolo de-a lungul timpului.

Acolo am stat de vorbă cu părintele Grigore Mazilescu despre perioada premergătoare Paștelui, despre post, Înviere și Sfânta Împărtășanie.

Newsweek România: Care este însemnătatea postului?

Părintele Grigore Mazilescu: Perioada Postului este perioadă de pregătire duhovnicească, de urcuș duhovnicesc. Urcăm din treaptă în treaptă, din săptămână în săptămână spre întâlnirea cu Hristos în taina
Sfintei Împărtășanii.

În prima săptămână a Postului facem pomenire și facem un elogiu credinței. În duminica a doua îl sărbătorim pe Sfântul Grigore Palama care ne-a învățat modelul de rugăciune. El a fost și un trăitor și un rugător. El a fost acela care ne-a învățat cum să ne rugăm cu rugăciunea isihastă, cu rugăciunea continuă: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul“.

În duminica a treia este duminica jertfei, a crucii, pentru că fără jertfă nu există mântuire. În duminica a patra vine perioada de urcuș duhovnicesc, marcată prin scara Sfântului Ioan Scărarul. El a fost acela care ne-a arătat că practicarea virtuților este cea care ne duce spre întâlnirea cu Hristos. El Însuși zice: „Eu sunt ușa; de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla“. Așadar, scara începe prin smerenie și se termină prin iubire.

Duminica a cincea este duminica Pocăinței, adică este duminica în care ni se arată că indiferent ce păcate am făcut, cât de grave ar fi, dacă există pocăință pe măsură, există și iertare. Urmează duminica Floriilor. De aici începe cu totul și cu totul o altă pregătire.

Dacă până acum am practicat, într-un fel sau altul rugăciunea, jertfa, credința, în această perioadă suntem însoțitori ai Domnului Nostru Iisus Hristos. El s-a jertfit de bunăvoie pentru noi și pentru a noastră mântuire, iar noi ne asumăm în perioada Săptămânii Pătimirilor, ne asumăm exact viața ca și cum am fi însoțitori ai Domnului nostru Iisus Hristos.

Ca să înțelegem mai bine, e cum am duce noi pe cineva și l-am petrece la groapă. Îl petrecem și lăsăm toate treburile noastre, mergem și îl însoțim pe ultimul drum. În Săptămâna Pătimirilor sunt evenimentele care au un condens de trăire duhovnicească. Nu mai este o sărbătoare, ci sunt pur și simplu trăiri ale evenimentelor. Și urcăm.

În prima zi facem amintire de smochinul neroditor, de femeia cea păcătoasă care a uns cu mir picioarele Mântuitorului și le-a șters cu părul capului ei. Amintim de Cina cea de Taină, ultima cină pe care a săvârșit-o Mântuitorul împreună cu apostolii săi. Este cina în care domnul nostru Iisus Hristos a întemeiat Sfânta Taină a Împărtășaniei. Vine apoi jertfa pe cruce și ne pregătim pentru îngropare. Dar Mântuitorul nu rămâne acolo și ne întâlnim cu Domnul nostru Iisus Hristos în ziua Învierii. Este o săptămână de trăiri duhovnicești deosebită.

Cum trebuie ținut Postul?

Ca să înțelegem ce înseamnă postul trebuie să înțelegem că este vorba despre înfrânare. Și este vorba depre înfrânarea de la mâncare, băutură, alimente grase, dar și de la faptele rușinoase. Postul a fost înființat de Dumnezeu încă din grădina Raiului, când le-a spus lui Adam și Evei: „Din tot pomul din rai poţi să mănânci, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mâncaţi”.

În momentul în care s-a atins de acel pom, a săvârșit păcatul neascultării. Păcatul neascultării l-a făcut pe om să se depărteze de Dumnezeu. Noi, prin post, căutăm în primul rând să ne echilibrăm și din punct de vedere duhovnicesc și din punct de vedere trupesc și să redevenim acei oameni stăpâni pe toate simțurile noastre. Postim de bucate, dar postim și de fapte rele.

Cantina socială a Bisericii Costeasca deservește zilnic 30-40 de oameni aflați îndificultate.

Dacă am posti numai de bucate n-am săvârși postul. Am ține doar un regim dietetic, un regim pentru slăbire, un regim pentru întreținere trupească. Dar Postul înseamnă rugăciune sporită, îndreptarea păcatelor, răscumpărarea păcatelor. Postul mai înseamnă rugăciune sporită și milostenie sporită. Pentru că zice foarte frumos un poet de-al nostru: „Nemâncând și făcând rele, nu te poți tu mântui, În zadar numai cu postul Raiul vei nădăjdui“. Când postești fă și bine, nu pizmui, nu minți, nu fura, nu ucide, nu cleveti. Asta înseamnă postul.

Omul fiind alcătuit din trup și suflet, trebuie să postească și cu trupul și cu sufletul. Că dacă postește numai una, nu înseamnă mergere înainte. E ca și cum ai fi cu o barcă. Când vâslești doar cu o vâslă, barca merge într-o parte, dacă vâslești cu cealaltă, barca o ia în sens invers.

În curtea bisericii se construiește o clădire în care va funcționa o bibliotecă și un after school pentru copiii din zonă

Atunci când vâslești cu amândouă barca merge drept spre ținta pe care ți-ai propus-o. Postul trebuie să fie și alimentar, dar mai ales duhovnicesc. Asta nu înseamnă că dacă un bătrân nu postește, nu se poate împărtăși. Nu. El este scutit de la postul alimentar, dar nu e scutit de la postul faptelor rele.

De altfel, este știut că la postul alimentar nu sunt supuși copiii, bătrânii, neputiincioșii, bolnavii, femeile gravide sau cei care au o muncă mai grea, în condiții deosebite. Pentru că nu mâncarea și băutura sunt piedică în calea mântuirii. Mântuitorul zice : „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se adaugă vouă“.

Care este semnificația trecerii pe sub masă în Vinerea Mare?

Trecerea pe sub epitaf este asemănătoare cu metaniile care sunt la rândul lor metanii mari și metanii mici. Metania mare e cu coborârea frunții până la pământ ca să ne arate că din pământ suntem și în pământ ne întoarcem. Trecutul este solidaritatea noastră cu Mântuitorul. 

Dacă la botez noi suntem solidari cu Domnul nostru Iisus Hristos potrivit cuvintelor Sfântului Pavel: „Câți în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am și îmbrăcat”, la fel și în trecerea pe sub sfântul epitaf care este așezat pe masă noi devenim solidari cu Mântuitorul renunțând la trecutul nostru păcătos și îmbrăcandu-ne în haina cea nouă a virtuților.

Deci am murit cu Hristos și murind cu Hristos ne îngropăm cu El, dar ne îngropăm și păcatele noastre, trecutul nostru păcătos ca să putem să ne ridicăm spre o comuniune cu Domnul Nostru Iisus Hristos, prin taina
Sfintei Împărtășanii. Așadar, este vorba despre simbolul renunțării la tot ceea ce este păcătos și ridicării spre virtute. Acesta este scopul trecerii care se poate face și de trei ori, adică întreită făgăduință că noi renunțăm la trecutul nostru păcătos.

Ce este Sfânta Împărtășanie?

La Cina cea de Taină când a fost instituită taina Sfintei Împărtășanii , când Mântuitorul a zis „Luați, mâncați, Acesta este trupul meu..Beți dintru acesta toți, Că acesta este sângele meu...“, ne-a arătat necesitatea și rolul Sfintei Împărtășanii. Ne-a demonstrat că fără taina Sfintei Împărtășanii nu putem deveni solidari cu Iisus Hirstos.

Cu altă ocazie, Iisus a spus „Cine nu mănâncă trupul meu, cine nu bea sângele meu nu este vrednic de mine”.

Atunci când ne împărtășim devenim una cu Hristos. Sfântul Apostol Pavel, când vorbește despre împărtășanie zice: „Din moment ce eu acum m-am împărtășit, Hristos trăiește în mine, eu trăiesc în Hristos“. În momentul în care te-ai împărtășit devii solidar cu Hristos și atunci este o mărturisire în plus că, într-adevăr, faci partea din comuniunea cu Dumnezeu.

Așadar, noi, împărtășindu-ne, devenim fii ai lui Dumnezeu, solidari cu Hristos pentru Împărăția lui
Dumnezeu. 

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.