David Popovici a făcut valuri în declarații, după înfrângerea de la Fukuoka. „E uman să nu-ți iasă”

"Cred că e cea mai bună ocazie acum pentru mine să le transmit tinerilor și copiilor care mă urmăresc că nu există magie, există doar antrenament, efort constant pentru a-ți atinge țelul. E complet normal și uman să nu-ți iasă întotdeauna.” a declarat David Popovici. 

O lecție de la un campion

„A fost cel mai intens an din viața mea, de la recordul mondial, până la BAC, până la Fukuoka. A fost un an haotic, bizar, dar am izbutit. (…)

După cum văd eu lucrurile acum, am două variante. Prima: las ceea ce s-a întâmplat să mă demoralizeze și să mă țină în loc. Sau las ce s-a întâmplat să mă motiveze, să caut să mă autodepăşesc.

Voi alege varianta a doua, bineînțeles. Iubesc ceea ce fac, ăsta e sportul, asta e lumea reală, nu am cum să câștig întotdeauna, îmi pare rău dacă vă așteptați la altceva. Asta e lumea reală. Aș vrea să închei cu un citat al lui Earl Nightingale: “Nu renunța niciodată la visul tău doar pentru că îți va lua timp să-l atingi. Timpul trece oricum”. Duminică frumoasă! Mulțumesc!” a declarat campionul potrivit unui post TV. 

A ieșit pe locul 6 la Campionatele Mondiale de la Fukuoka

David Popovici a încheiat pe locul 6 cursa de 100 de metri liber din cadrul Campionatelor Mondiale de la Fukuoka. Românul era campionul mondial en-titre și deținătorul recordului acestei probe, însă a făcut o cursă sub așteptări și părăsește competiția niponă fără medalie. Aurul a fost câștigat de Kyle Chalmers, care n-a bătut, însă, recordul lui Popovici.

Ultima cursă a lui David Popovici la Fukuoka a fost cea de 100 metri liber. Cea în care deține recordul mondial. O cursă a vitezei, a reacției și a curajului. De când a înotat 46, 86 la Roma pe spatele lui David Popovici s-a desenat o țintă. O astfel de performanță îi face pe ceilalți să-și dorească să fie mai buni. 

Citește și: David Popovici s-a calificat primul, dar a ratat podiumul în finala de 200 m la CM de Natație

„Nimeni nu e invincibil”, spunea Kyle Chalmers, încercând un joc psihologic. Însă acestea dispar atunci când se aude semnalul de start. În acele secunde nu mai contează cine e campion olimpic, cine e campion mondial, cine e tânăr, cine e veteran. Contează doar să înoți, să execuți tehnica și să atingi peretele între primii. Sau să te bucuri de moment. Iar finala în care pornea de pe culoarul al doilea părea un astfel de moment.