Candidatura lui Laurențiu Vlad la funcția de rector al Universității București, contestată dur

„Dacă vă întrebați cum ar putea arăta Universitatea din București sub conducerea d-lui Laurențiu Vlad, începeți, vă rog, prin a lua cunoștință despre starea în care se află FSP-UB după 10 ani de conducere exercitată direct, ca decan, sau indirect, ca prorector, de dl. profesor Vlad: o facultate profund divizată, împărțită în două, locuită de neîncredere, teamă și de cadre didactice care, în multe cazuri, se evită reciproc și nu-și mai vorbesc de ani de zile. O facultate în care domină o viziune pur antagonică a relațiilor dintre membrii ei și în care colegialitatea a fost marginalizată de exhibiționismul agresiv al alinierilor partizane. O comunitate academică asupra căreia dl. Laurențiu Vlad și-a așezat autoritatea nu bazându-se pe modesta sa reputație intelectuală, ci pe capacitatea de a defini în chip profitabil sieși pe „dușmanii”, respectiv pe „prietenii” din sânul facultății. Mă bucur să spun că, de curând, revolta majorității colegilor contra acestei stări de lucruri s-a concretizat, iar fostul decan și actualul prorector Laurențiu Vlad nu a fost ales membru în Consiliul propriei sale facultăți, în ciuda celor trei încercări pe care le-a făcut”, scrie Țurcanu în scrisoarea intitulată „Cum vom deveni o universitate de Bărăgan”.

Florin Țurcanu susține că, prin alegerea lui Laurențiu Vlad în funcția de rector, Universitatea București s-ar compromite. „Avem o ultimă șansă, în turul al 2-lea al alegerilor, să evităm compromiterea universității noastre. Dreptul de a ne alege prin vot universal Rectorul nu trebuie să ducă la degradarea nivelului de conducere și reprezentare al Universității. Dacă s-ar întâmpla astfel, consecințele le vom suporta cu toții, la o scară care depășește cu mult pe cea a Facultății de Științe Politice. De aceea, am decis să mă adresez colegilor mei, colegilor noștri, ai celor care, în această facultate, știm foarte bine – și am plătit un preț ca să aflăm – cine este cu adevărat dl. Laurențiu Vlad.

Domnia sa și-a asigurat, oricum, de o tristă manieră, locul în istoria Universității din București candidând, în ciuda unui CV inacceptabil de modest, la un fotoliu pe care l-au ocupat personalități al căror urmaș dl. Vlad nici nu visa să fie pe vremea când hybris-ul său frust nu-i dădea ghes cum se întâmplă astăzi. Cu o carte apărută la o editură franceză pe cheltuiala Universității din București după ce a devenit prorector, niciodată invitat să predea în vreo universitate străină, cu un număr jenant de mic de participări la colocvii desfășurate în străinătate (11 în 28 de ani!), dl. Vlad concurează, prin CV-ul său, cu unii dintre asistenții din propria-i facultate”, se arată în scrisoarea deschisă.