VIDEO Super-prădătorul din Africa care inspiră mai multă teamă decât leii. E întâlnit pe toate continentele

Leii sunt făcuți să inspire teroare. Cu labele lor ascuțite ca niște lame, susținute de o masă de mușchi puternici, cu ochii ageri, reflexele agile și fălcile zdrobitoare cu colți, leii nu sunt cu siguranță un prădător cu care majoritatea animalelor ar dori să se pună.

Și totuși, din miile de înregistrări ale faunei sălbatice din savana africană, 95 % dintre specii reacționează cu o teamă mult mai mare față de cu totul altceva.

Acest animal nici măcar nu este, din punct de vedere tehnic, un prădător de vârf. Suntem noi: oamenii.

Omul, super-prădătorul care inspiră cea mai mare teroare altor animale

„Leii sunt cei mai mari prădători terestri care vânează în grup de pe planetă și, prin urmare, ar trebui să fie și cei mai înfricoșători”, a declarat în 2023 biologul specializat în conservare, Michael Clinchy, de la Universitatea Western din Canada.

„Frica de oameni este adânc înrădăcinată și omniprezentă”, a spus Clinch, citat de Science Alert. 

„Există această idee că animalele se vor obișnui cu oamenii dacă nu sunt vânate. Dar am demonstrat că nu este așa.”

Citește și: Un miliardar a fost ucis de elefanți în timp ce era la vânătoare în Africa. „Împușca de la 10 ani”

Într-un studiu publicat în 2023, ecologista Liana Zanette de la Western University și colegii săi au redat o serie de vocalizări și sunete animalelor aflate la punctele de apă din Parcul Național Greater Kruger din Africa de Sud și au înregistrat reacția acestora.

Această zonă protejată găzduiește cea mai mare populație rămasă de lei (Panthera leo) din lume, astfel încât celelalte mamifere sunt perfect conștiente de pericolul pe care îl reprezintă aceste carnivore.

Cercetătorii au difuzat sunete de conversații umane în limbile locale, inclusiv tsonga, sotho de nord, engleză și afrikaans, precum și sunete asociate vânătorii umane, inclusiv lătratul câinilor și focuri de armă.

Sunetul vocii umane sperie mai mult decât răgetul „regelui animalelor”

De asemenea, au redat sunete ale leilor care comunicau între ei. Iar rezultatul îl puteți vedea în clipul de mai jos, ce conține reacția rinocerilor la sunetele scoase de lei, apoi la glasul omenesc.

„Esential este faptul că vocalizările leilor constau în mârâieli și urlete, într-un fel de «conversație», ca să zicem așa, și nu în urlete adresate unul altuia”, a spus Clinchy.

„Astfel, vocalizările leilor sunt direct comparabile cu cele ale oamenilor care vorbesc în cadrul unei conversații.”

Aproape toate cele 19 specii de mamifere observate în cadrul experimentelor erau de două ori mai predispuse să părăsească oazele atunci când auzeau oameni vorbind, comparativ cu sunetele emise de lei. 

Printre aceste mamifere se numără rinocerii, elefanții, girafele, leoparzii, hienele, zebrele și porcii-vergeti, unele dintre ele putând reprezenta un pericol în sine.

Citește și: Tânăr de 19 ani ucis de o leoaică după ce a intrat în țarcul grădinii zoologice din Brazilia

De atunci, unii dintre aceiași cercetători și-au dus experimentul în cealaltă parte a lumii – obținând același rezultat.

Un studiu din 2024 publicat în „Proceedings of the Royal Society B” a constatat că cangurii, wallaby-urile și alte marsupiale australiene se tem de oameni mult mai mult decât de orice alt prădător.

Și asta, în ciuda faptului că oamenii sunt prezenți în Australia de doar aproximativ 60.000 de ani, o fracțiune din timpul în care mamiferele africane au trăit alături de lei.

Se pare că frica nu necesită milioane de ani de condiționare evolutivă. Ea este mai profundă și mai rapidă decât atât.

În ansamblu, cercetările privind frica animalelor față de oameni acoperă acum Africa, Asia, Europa, America de Nord și Australia.

Pe fiecare continent studiat, modelul se menține: animalele sălbatice din întreaga lume se tem mai mult de „super-prădătorul” uman decât de orice alt animal de pe Pământ.

Citește și: O grădină zoologică cere publicului animale de companie ca hrană pentru carnivore. Care sunt acelea?

Tocmai auzirea vocalizărilor umane a stârnit cea mai mare teamă, ceea ce sugerează că animalele sălbatice recunosc oamenii ca fiind adevăratul pericol, în timp ce perturbările similare, precum lătratul câinilor, sunt doar indicatori de importanță secundară.

Având în vedere cât de omniprezenți sunt oamenii în prezent, fuga de noi nu va fi niciodată decât o situație temporară, ceea ce înseamnă că, din păcate, aceste mamifere vor continua să-și simtă frica declanșată”, a mai explicat echipa în articolul său.