Kayaköy ascunde o școală mare, străzi înguste, mărginite de case, care șerpuiesc și urcă pe ambele părți ale unei văi abrupte. Există o fântână veche în mijlocul orașului. Există și biserici, una având o priveliște incredibilă asupra Mării Egee, scrie CNN.
Dar, în cea mai mare parte a ultimilor 100 de ani, nu a fost populat.
Un oraș fantomă, pustiit acum 100 de ani, a devenit o atracție pentru turiști. Are o istorie tristă
Cu versanți presărați cu nenumărate clădiri dărăpănate, care sunt înghițite încet de verdeață, și cu priveliști nesfârșite ale unor vieți dispărute, este, de asemenea, un loc fascinant și extrem de frumos de vizitat. Vara, sub cerul senin și soarele arzător, este destul de straniu. Cu atât mai mult în anotimpurile mai reci, când orașul este învăluit în ceață.
Cu puțin peste un secol în urmă, Kayaköy, sau Levissi, cum era cunoscut, era un oraș plin de viață, cu cel puțin 10.000 de creștini ortodocși greci, dintre care mulți erau meșteșugari care trăiau pașnic alături de fermierii turci musulmani din regiune. Însă, în timpul tulburărilor din jurul apariției Turciei ca republică independentă, viața lor simplă a fost distrusă.
Citește și: Misiunea secretă a americanilor, în urma căreia a fost găsită epava Titanicului. Ce căutau de fapt
Tensiunile cu Grecia vecină după încheierea războiului greco-turc în 1922 au determinat ambele țări să expulzeze persoanele care aveau legături cu cealaltă. Pentru Kayaköy, aceasta a însemnat un schimb forțat de populație cu turcii musulmani care locuiau în Kavala, în ceea ce este acum regiunea greacă Macedonia și Tracia.
Dar se spune că musulmanii nou-veniți nu au fost prea mulțumiți de noua lor casă, plecând rapid și lăsând Kayaköy să devină o ruină.
Tristețe persistentă
Printre cei foarte puțini turci care au rămas s-au numărat bunicii lui Aysun Ekiz, a cărei familie are astăzi un mic restaurant lângă intrarea principală în Kayaköy, care servește băuturi răcoritoare turiștilor care vin să viziteze orașul. Poveștile acelor ani dificili au fost transmise din generație în generație.
„Poporul grec plângea pentru că nu voia să plece, mi-au spus bunicii mei”, spune Ekiz, care acum vinde vizitatorilor bijuterii handmade. „Unii chiar și-au lăsat copiii în urmă pentru a fi îngrijiți de prieteni turci, deoarece credeau că se vor întoarce. Dar nu au făcut-o niciodată.”
Ekiz spune că bunicii ei erau păstori și s-au adaptat ușor la viața de la marginea orașului. Ea spune că cei mai mulți dintre cei mutați aici nu agreau să locuiască în Kayaköy pentru că pereții caselor erau vopsiți în albastru, se presupune că pentru a alunga scorpionii sau șerpii.
Citește și: O femeie al cărei soț nu mai avea mult de trăit a murit de „inimă rea”, înaintea lui
Pe pereții ai celor aproximativ 2.500 de case din Kayaköy se mai pot vedea frânturi din acea culoare albastră, deși puține alte elemente decorative au rămas după zeci de ani în care au fost expuse intemperiilor. Ceea ce a mai rămas merită explorat ca o imagine a unui mod de viață străvechi în pragul erei moderne.
Jane Akatay, coautor al cărții „A Guide to Kayaköy”, spune că unul dintre motivele pentru care orașul a fost abandonat a fost probabil tristețea palpabilă care persistă asupra locului în urma evenimentelor tragice din anii 1920. Natura și-a jucat, de asemenea, rolul în dispariția elementelor sale artificiale.
„Au fost cutremure, au fost furtuni. Clima, vremea, furtunile de ploaie... totul a avut un impact asupra acestui loc interesant”, spune ea.
Atracție turistică
Vizitatorii de astăzi plătesc o taxă de trei euro la un mic chioșc de pe drumul principal înainte de a intra în Kayaköy. De acolo, se pot plimba pe jos pe străduțele și aleile sale abrupte. Semnele de la intrare indică școala, bisericile și fântâna din centru.
Majoritatea caselor, care au fost construite în secolul dinaintea abandonării, au rămas fără acoperișuri, iar pereții prăbușiți sunt acoperiți de vegetație.
Multe au încă cisterne intacte - esențiale pentru stocarea apei într-un oraș fără instalații sanitare.
Citește și: O pisică dispărută acum 2 ani și-a regăsit stăpânii cu ajutorul microcipului. Era la 3000 km de casă
„Apa potabilă era adusă de măgari”, spune Ekiz. De asemenea, ea își amintește cu tristețe cum, în lipsa unor condiții sanitare adecvate, locuitorii foloseau haine vechi tăiate în loc de hârtie igienică. Aceste cârpe erau apoi arse ca combustibil sau împrăștiate în grădini ca îngrășământ.
Ekiz spune că Kayaköy era un oraș relativ prosper și a fost odată principalul centru comercial al zonei, depășind portul Fethiye din apropiere - care este acum un centru urban înfloritor și o destinație turistică populară.
Deși aceasta a fost în mod clar o comunitate foarte unită, Ekiz insistă că fiecare dintre proprietățile cu două etaje de aici a fost distanțată cu grijă de vecinul său. „Toate au fost construite astfel încât nimeni să nu aibă lumina soarelui blocată de altul”, spune ea.
„Reflecție amară”
Una dintre cele mai proeminente clădiri din oraș este Biserica de Sus. Din păcate, clădirea este închisă din cauza stării sale dărăpănate, deși din multe unghiuri se pot admira priveliștile acesteia.
Pe cel mai înalt punct din interiorul orașului, ruinele vechii școli din Kayaköy oferă vedere asupra bisericii principale și a caselor de mai jos. Astăzi, un steag turcesc flutură pe un stâlp deasupra clădirii.
Privind scena de aici, Yiğit Ulaș Öztimur, aflat în vacanță din capitala turcă Ankara, descrie Kayaköy ca fiind „o oglindă întunecată a trecutului nostru”.
„Acesta a fost cândva un sat creștin, acum ceea ce vedem este o reflectare amară a ceea ce s-a întâmplat”, spune el. „Și pentru că majoritatea clădirilor sunt intacte, puteți simți cum era viața aici.”
Citește și: Dieta pentru longevitate a unei femei de 106 ani. Ce alimente nu mănâncă și cum abordează viața?
Există trasee de drumeție marcate care trec prin Kayaköy dinspre orașele din apropiere, dar este ușor să te pierzi rătăcind pe străzi. Unele alei se transformă în fundături. Ușile și scările deschise te cheamă peste tot (deși, din cauza stării de degradare a multora dintre clădiri, vizitatorii sunt rugați să nu intre).
Reflectând cultura celor care au trăit aici, biserica seamănă cu cele din satele de pe insulele grecești. Este o clădire mică, modestă, cu un acoperiș în formă de cupolă și ferestre mici. Interiorul este complet gol.
Un alt steag turcesc flutură aici, roșu aprins pe cerul albastru închis. Iar mai jos, pe un deal cu păduri dese, se văd apele strălucitoare ale Mării Egee. Este o priveliște spectaculoasă, care nu s-a schimbat prea mult din zilele în care Kayaköy era plin de oameni, conchide CNN.
