FILM „Lemonade“, oceanul care te rupe de țară

DE Răzvan Chiruță | Actualizat: 27.10.2018 - 10:22

Regizoarea Ioana Uricaru tratează în lungmetrajul său de debut drama unei românce care a trecut printr-un coșmar pentru a atinge visul american. Drama multor români din SUA

SHARE

„Lemonade“ rulează în cinematografele românești din 26 octombrie. Filmul a fost lansat în țară împreună cu o dezbatere la care au participat trei români care au trăit pe propia piele trecerea într-o altă lume, în lumea nouă a Statelor Unite. 

„E prima dată când publicul românesc vede «Lemonade», un film la care am lucrat mulţi ani de zile, aproape nouă ani de-acum. În sfârşit, uite că îl arătăm pe un ecran românesc“, a transmis Ioana Uricaru, într-un mesaj video înregistrat, spectatorilor care au umplut sala „Elvire Popesco“ din Bucureşti la avanpremiera locală a peliculei sale.

Transplantul care doare

Regizoarea urmăreşte în „Lemonade“ câteva zile grele din viaţa Marei (interpretată de Mălina Manovici), o asistentă medicală plecată din România, care caută peste ocean bunăstarea. După ce se căsătorește, probabil de conveniență, cu un american care a suferit un accident de muncă și pe care-l îngrijește, femeia îl aduce în America pe fiul ei Dragoș (interpretat de Milan Hurduc) și își vinde garsoniera din România cu speranța că va deveni proprietara unei case în SUA. Dar planurile ei sunt date peste cap de ofițerul de la serviciul Imigrări. 

DEBUT. Ioana Uricaru trăiește în SUA. Traumele emigrației peste Ocean îi sunt familiare.

„Ştiu că nu e uşor să vorbeşti uneori despre ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, mai ales la începutul experienţei despre imigraţie. Acum, atât de mulţi români au trăit această experienţă şi cred că, probabil, nu îşi mai amintesc sau nu doresc să-şi mai amintească cum e chiar la început, în primele zile, primele luni, când îţi dai seama dintr-odată că eşti singur şi că toată lumea în jurul tău vorbeşte altă limbă şi, mai mult decât atât, că toate codurile culturale şi felul tău de a vorbi şi felul de a te purta ies în evidenţă printre cei din jurul tău şi că nu poţi să te simţi ca şi cum ai face parte din lumea în care te-ai transplantat. O să ieşi în evidenţă şi o să fii observat şi, pe de altă parte, într-un fel, o să fii neobservat, pentru că, de multe ori, atunci când oamenii din jurul tău îşi dau seama că eşti străin sau că eşti acolo pentru că îţi cauţi o slujbă sau pentru că îţi cauţi o variantă să trăieşti o viaţă mai bună, încep să nu mai fie atenţi la tine, încep să te ignore, privirea lor alunecă asupra ta şi uneori te simţi chiar invizibil“, a explicat regizoarea în mesajul său video.

Şantajul unui om al statului

Ioana Uricaru trăiește la rândul său în SUA și a trăit pe propria piele experiența ruperii de țară. Iar în filmul său povestește despre lupta Marei pentru „green card“, pentru o nouă școală pentru Dragoș, un copil inteligent și dedicat mamei sale, lupta cu sentimentele pentru soțul de conveniență. O luptă amplificată de șantajul sexual la care o supune ofițerul american de la Imigrări. Mara e vulnerabilă, e străină, e speriată într-un teren care devine dintr-o dată foarte ostil. 

„Mă bucur mult că vorbim un pic şi despre emigraţia românească din America. E mai puţin cunoscută, sunt mai puţine cazuri, în primul rând, chiar şi numeric sunt mai puţini români care emigrează în America. În acelaşi timp, poate că e şi din cauză că America e atât de departe, e mai greu să ţii legătura cu România, e mai greu să fii prezent în România, să fii conectat la România, şi atunci mă gândesc că şi de-asta mai rar se întâmplă să avem ocazia să avem o discuţie publică sau să fie cineva în media care să vorbească despre emigraţia în America. E încă puţin exotic, aşa, America pentru noi“, a declarat Ioana Uricaru.

„Să nu fie o experiență finală“

Subiectul filmui său e totuși unul inedit. Românii sunt obișnuiți cu Diaspora europeană, se vorbește mult despre rudele noastre din Italia, Spania sau Marea Britanie, le știm multora poveștile, le știm dramele, le știm succesele. Nu există, probabil, familie în România fără o rudă peste hotare, la muncă. 

Dar se vorbește puțin spre deloc despre cei care au mers mai departe, care au trecut un ocean de apă și de sentimente. „Sigur că, în America, find mult mai departe geografic şi fiind cerinţele de integrare mai drastice decât în Europa, poate că şi sentimentul de separare este un pic mai acut. Eu, personal, încerc foarte mult să nu mă gândesc că am plecat din România sau că acum m-am stabilit în Statele Unite. Încerc să mă gândesc că sunt o româncă şi acum trăiesc în Statele Unite, muncesc în Statele Unite şi încă îmi rezerv dreptul să trăiesc acolo o vreme mai lungă sau mai scurtă şi că încă mai am posibilitatea să iau alte decizii şi să trăiesc în altă parte, dacă aşa îmi doresc. Cred că asta le doresc tuturor celor care vor să încerce experienţa emigrării. Să nu fie o experienţă finală şi totală, ci ceva ce pot să încerce şi apoi să îi pună capăt atunci când îşi doresc“, a comentat regizoarea în mesajul său. 

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.