Ce particularitate are cel mai ciudat arbore din lume? Specialiștii l-au supranumit „copacul-umblător”

Cel mai ciudat arbore din lume e considerat Socratea exorrhiza, cunoscut și sub numele de „palmierul care merge” sau „copacul umblător”. 

Datorită „rădăcinilor-picioare” neobișnuite care ies din pământ, acestea au făcut chiar obiectul unei ipoteze conform căreia ar putea „merge” prin pădurile tropicale din America Centrală și de Sud, unde se găsesc.

Chiar dacă e departe de a se deplasa precum Enții din faimoasa serie „Stăpânul inelelor”, acești copaci sunt, fără îndoială, cel puțin ciudați.

Cel mai ciudat copac din lume este o specie de palmier

Originea ideii de „palmier umblător” se trage dintr-un articol publicat în 1980 și dintr-o încercare de a explica de ce aceste rădăcini-picioare mențin adesea baza trunchiului ridicată la peste un metru (3,3 picioare) deasupra solului. 

Explicațiile anterioare susțineau că aceste rădăcini cu aspect ciudat ajutau copacii să facă față inundațiilor, menținându-i deasupra apei. Deși această explicație nu este neapărat corectă, este puțin mai plauzibilă decât explicația populară care a prins avânt datorită articolului din 1980.

Citește și: Planta care te scapă de țânțari. Trucuri pentru alungarea deranjantelor insecte

„În timpul unui studiu de teren intensiv privind ecologia culturală a palmierilor din estul Peru, am observat că rădăcinile-picioare ale speciei Socratea exorrhiza permit răsadurilor și exemplarelor tinere, care sunt strivite de copaci căzuți, crengi sau frunze de palmier, să se redreseze și să «meargă» afară de sub obstacol”, explică articolul, adăugând cu precauție: 

„Folosim termenul «mers» pentru aceste fenomene, datorită mișcării asemănătoare picioarelor a rădăcinilor-picior și pentru că planta se îndreaptă în cele din urmă într-o nouă poziție, dar nu intenționăm să atribuim un scop plantelor.”

Deși echipa nu a sugerat că palmierii se plimbă ca Entii din celebra serie „Stăpânul inelelor” a sugerat, totuși, că ciudații palmieri sunt mai mobili decât ceilalți arbori.

„Semnificația specială a picioarelor de susținere constă în faptul că ele permit unui copac să se stabilească la o anumită distanță de punctul inițial de germinare, deoarece rădăcinile cele mai vechi și partea inferioară a trunchiului sunt lăsate în urmă, pe măsură ce se rup sau putrezesc”, a explicat echipa, făcând ca acest proces să semene mult mai puțin cu mersul pe jos. 

„Palmierul care merge” are rădăcinile ca niște picioare

Experții au sugerat, de asemenea, că rădăcinile-picior ajută copacii tineri să se redreseze după ce cad, rădăcinile căutând solul și ridicând încet copacul înapoi, scrie IFLScience.

Este o idee amuzantă și se înțelege de ce oamenii ar dori să creadă că există copaci care parcă „merg” prin pădurea tropicală sau, cel puțin, sunt mai mobili decât restul acelor conifere „leneșe” (de exemplu).

Citește și: Știți să faceți diferența între un corb și o cioară? Principalele detalii care le deosebesc

De asemenea, este clar de ce ghizii turistici din zonă ar putea perpetua mitul, având în vedere cât de excentrică este ideea. 

Studii mai recente au găsit explicații mai plauzibile pentru aceste rădăcini cu aspect ciudat, care nu implică nici încercarea palmierului de a scăpa de inundații.

„Am descoperit relații pozitive între alocarea resurselor către creșterea verticală și arhitectura rădăcinilor de susținere, inclusiv circumferința conului radicular, numărul de rădăcini și volumul conului radicular”, a arătat un studiu din 2007.

Citește și: Un actor din serialul „Game of Thrones” este cel mai puternic om din lume. A ridicat 510 kilograme

„În consecință, rădăcinile-picioare ar putea permite speciei S. exorrhiza să-și mărească înălțimea și să-și mențină stabilitatea mecanică fără a fi nevoită să investească simultan în creșterea diametrului tulpinii și a structurii radiculare subterane.

Această strategie sporește probabil capacitatea speciei de a exploata rapid spațiile luminoase, în comparație cu palmierii fără rădăcini-picioare, și ar putea, de asemenea, să îmbunătățească supraviețuirea pe măsură ce copacii maturi se apropie de limitele teoretice ale stabilității lor mecanice.”