Maria Constantina „Dina” Cocea s-a născut pe 27 noiembrie 1912, la Bucureşti, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind scriitorul şi pamfletarul N.D. Cocea, iar mama, Florica Mille, fiica gazetarului şi scriitorului Constantin Mille. Mătuşa sa a fost celebra Alice Cocea, un nume care a strălucit în perioada interbelică pe marile scene ale teatrului parizian, iar surorile sale vitrege au fost actriţa Tanţi Cocea şi sculptoriţa Maria Cocea.
Citește și: Actriță, interzisă în filme de Elena Ceaușescu și în teatru de Iliescu. „Purta rochii prea scurte”
Când împlinea opt ani, părinţii ei au divorţat, iar ea a copilărit mai mult în casa bunicului său din Bucureşti, tatăl mamei, o locuinţă mare şi frumoasă, care mai exista şi astăzi, undeva în vecinătatea Grădinii Icoanei, amintește radiromaniacultural.ro
În anii care au urmat, tatăl său a avut patru copii cu patru soţii: pe Dina, pe Tanţi Cocea, pe Maria.
La vârsta de 14 ani a plecat alături de mama sa la Paris, unde a fost înscrisă la un pension de maici.
Citește și: A jucat cu Pintea și Iuliu Moldovan. La 35 de ani a plecat în munți alegând „smerenia și iertarea”
A revenit apoi în ţară, a parcurs liceul în Bucureşti, apoi a făcut studii de actorie la Paris, unde a şi debutat, în anul 1934. Acolo a văzut foarte mult teatru de calitate şi a luat şi lecţii particulare de actorie. Deşi avea toate şansele să facă o carieră strălucită în teatru la Paris şi să calce pe urmele mătuşii sale, Dina Cocea a vrut să se întoarcă în România.
A revenit, aşadar, în ţară, unde avea să urmeze o carieră teatrală remarcabilă, cu peste o sută de roluri în teatru, majoritatea la Teatrul Naţional din Bucureşti, numeroase roluri în film şi nenumărate înregistrări la teatrul radiofonic şi în televiziune.
O femeie curtată
Fiind o femeie foarte frumoasă, Dina Cocea a fost curtată de bărbaţi importanţi ai vremii. Despre actriţă s-a spus că ar fi fost iubita baronului Manfred von Killinger, pe vremea când acesta a fost ambasadorul Germaniei în România între 1941 și 1944. Baronul s-a sinucis în 1944, când Germania a pierdut controlul asupra României
Se spune, de asemenea, că ar fi avut o legătură foarte discretă cu lideul Gheorghe Gheorghiu Dej. Dej și comuniștii au fost cotropitori aduți la putere de tancurile sovietice împotriva dorinței populare.
Marea iubire a actriţei a fost dirijorul Mihai Brediceanu, amintește historia.ro
Simpatizată de Gheorghe Gheorghiu-Dej, i se deschid uşi noi. Era cultă, foarte frumoasă, vorbea limbi străine; e invitată să participe la congrese internaţionale. I se acordă încredere şi, în 1956, reprezintă România, ca delegat oficial la ONU şi UNESCO, punându-i-se la dispoziţie tot ceea ce avea nevoie, inclusiv haina de blană.
Vocea ei calmă, distinsă, dulce, catifelată, când suav meditativă, când distantă şi strivitoare prin glacialitate, când bărbătească a transformat cronicarii în poeţi.
„Prezentul pentru mine înseamnă spectacolul pe care mi-l oferă zi de zi, ceas de ceas, viaţa, un spectacol la care, fie ca spectator, fie ca actor, particip cu aceeaşi pasiune”, îi plăcea să spună, amintește ziarulmetropolis.ro
Câteva gânduri
● „Veţi fi tineri atâta vreme cât veţi rămâne receptivi. Receptivi la tot ce este frumos, bun, măreţ. Receptivi la toate mesajele pe care ni le trimit materia, iubirea infinitul.”
● „Nu devii bătrân pentru că ai trăit un număr de ani, devii bătrân pentru că ai dezertat de la idealul tău. Tinereţea este o stare de spirit, un efect la voinţei, o calitate a imaginaţiei.”
● „Omul vine la teatru atras de numele unui actor, de reputaţia unui autor dramatic sau de un regizor la modă. Dacă ceea ce i se oferă nu corespunde aşteptărilor lui și părăseşte sala de spectacol cu impresia că i-a fost subestimat nivelul său intelectual, atunci îşi va pierde încrederea şi nu va mai păşi mult timp în teatru.”
● „Cred că dialogul cu scena trebuie să ofere publicului nostru, indiferent de categoria în care îl situăm, spectacole de calitate din punct de vedere estetic, care să satisfacă gustul spectatorului şi să reflecte respectul teatrului faţă de acei ce-i păşesc pragul.”
Citatele sunt extrase din volumul ,,Dina Cocea”, scris de Ileana Berlogea, apărut la Editura de Stat pentru literatură.
Carieră remarcabilă
După 1949 a jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde îşi va desăvârşi cariera artistică, dând naştere, timp de câteva decenii, unor roluri de excepţie ale dramaturgiei clasice, româneşti şi universale.
Printre piesele în care a jucat se află ”Undeva într-o ţară sau complotul condamnaţilor”, de Virta Nikolai (1949), ”Invitaţie la castel”, de J. Anouilh (1958), ”Anna Karenina”, de Tolstoi (1961), ”Părinţii teribili”, de J. Cocteau (1968).
Alte roluri remarcabile sunt cel al reginei Elisabeta din „Maria Stuart” de F. Schiller – rolul la care a ţinut cel mai mult şi i-a adus cele mai mari satisfacţii – „Hoţii” de Schiller, „Tartuffe” de Moliere, „Doamna lui Ieremia” de Nicolae Iorga, „Din jale se întrupează Electra” de Eugene O’Neill, „Furtuna” de Ostrovski, pentru toate acestea fiind aplaădată pe scena Naţionalului bucureştean
Dina Cocea a acolaborat în realizarea unor personaje semnificative şi cu alte teatre, printre acestea aflându-se cele din ”Ferma”, de David Storey (Teatrul ”L.S. Bulandra” Bucureşti, 1975), ”Dublu joc”, de R. Thomas (Teatrul de Stat din Turda, 1980), ”Escapada”, de M. Velicikov (Teatrul ”Odeon” Bucureşti, 1983), ”Dulcile-amare bucurii” (Teatrul de Stat ”Victor Ion Popa” din Bârlad, 1988), ”Ana-Lia” (Teatrul Foarte Mic, A.T.F. Bucureşti, 1989),
