Violeta Vijulie a arătat că primarul Robert Negoiță investește 24 de milioane de euro pentru amejanarea, cu obiecte la mâna a doua, într-un parc amenajat de curând cu alte milioane de euro.
Asta în condițiile în care suprafața verde din Sectorul 3 dispare cu viteză.
De asemenea, Violeta Vijulie a menționat că Primăria a „aruncat la groapa de gunoi” 16 milioane de euro prin renunțarea la o datorie pe care Rosal o avea față de administrația locală. Încă un fapt semnificativ pentru gestionarea gunoiului și a deșeurilor este faptul că nu se colectează selectiv. De aceea, Primăria plătește un preț mai mare pe tona de gunoi către depozitul ecologic de la Vidra.
Newsweek România: Sectorul 3 e unul din care parcurile și spațiile verzi dispar cu repeziciune. Aș spune chiar că cel mai repede din București. De ce se întâmplă asta și ce soluții există pentru a opri betonarea?
Violeta Vijulie: Într-adevăr, în ultimii ani, spațiul verde din Sectorul 3 s-a redus considerabil. Motivele: dezinteres față de calitatea vieții cetățenilor, bătaie de joc față de banul public, dar și interese personale și de grup ale celor care conduc acum Sectorul 3. Dispariția zonelor verzi se întâmplă sub cele mai diverse moduri. Am să vă dau câteva exemple.
Acum câțiva ani, pe o arie extinsă de lângă parcul IOR s-a ridicat un mall. Niciun spațiu verde nu a fost creat pentru a recupera pierderea. Acum, pe o altă porțiune foarte mare din parc, retrocedată de câțiva ani, s-a dat posibilitatea, printr-un PUZ abuziv votat în Consiliul General al Capitalei, să se construiască și nu oricum, ci cu un regim de înălțime foarte ridicat. Bătaia de joc este la cote alarmante.
Primarul Sectorului 3 spune, citez de pe site-ul primăriei: „Pot să spun că aprobarea Planului Urbanistic Zonal al Sectorului 3, este un succes și vreau să mulțumesc consilierilor generali care au votat acest proiect.”
Inclusiv virgula, care nu trebuia să existe între subiect și predicat este preluată de pe site-ul Primăriei Sectorului 3.
Parcul Pantelimon este pur și simplu devastat pentru a se face un parc tematic cu obiecte luate la mâna a doua de la fostul Terra Park din Sectorul 6. Vă spuneam de banul public...în acest parc s-au investit 5.250.000 euro în 2012. Acum, tot ce a fost făcut atunci este demolat, iar noile investiții se ridică la, atenție! 24.000.000 de euro, o parte dintre obiecte fiind la mâna a doua.
Recent, a apărut scandalul legat de Parcul Constantin Brâncuși. Acesta a fost retrocedat în 2011. De atunci încoace, nu s-a făcut nimic pentru ca suprafața să fie recuperată iar acum, în 2019, mobilierul și locul de joacă din parc au fost demolate la solicitarea proprietarului. Este foarte emoționant, mergeți să vedeți, copiii au pus pe copaci banderole cu numele lor.
Trebuie să știți că în toate aceste cazuri prezentate mai sus, cetățenii s-au mobilizat și protestează sub diverse forme pentru găsirea unor soluții. La Parcul Brâncuși au pus un banner de protest, dar, ce să vezi, un personaj apropiat de primarul Negoiță a venit sâmbătă noapte, pe 11 mai, și a luat bannerul. Cetățenii au fotografiat omul și mașina.
Mai sunt și locurile de joacă dintre blocuri. Lângă blocul în care am crescut eu, pe Liviu Rebreanu, lângă restaurantul Alba, era un loc de joacă. Suprafața lui s-a înjumătățit, iar pe o parte a apărut o clădire. Pe aleea cu magazine de lângă Piața Miniș, era o porțiune de spațiu verde, nu foarte mare, dar era. Au găsit-o și pe aceea, iar acum acolo se construiește o clădire.
Problema spațiilor verzi este foarte gravă pentru că nu este doar de estetică, ci ține direct de calitatea vieții și de sănătatea oamenilor. Ca membră în Uniunea Europeană, România ar trebui să aibă în orașe 26 mp/cap de locuitor.
Cadastrul Verde, întocmit de Primăria București spune că suprafața spațiilor verzi/cap de locuitor a crescut de la 12,39 de mp/locuitor în 2009 la 23,21 mp/locuitor în 2012, dar creșterea este artificială și se datorează unor chestiuni tehnice, prin includerea unor suprafețe care aparțin domeniului privat sau cu regim juridic incert.
Cifrele nu sunt de încredere, pentru că, potrivit raportului Curtii de Conturi, la nivelul anului 2014, raportat la o populație de 2,1 milioane de persoane și un total de 2.081 ha spațiu verde administrat de sectoarele Capitalei și ALPAB, indicele de spațiu verde public era de 9,86 mp/locuitor. M-aș încrede mai mult în statisticile Eurostat, care spun că, în 2012, Bucureștiul avea doar 7,5% spații verzi.
În 2017, potrivit datelor furnizate de Primăria Capitalei, Sectorul 3 ar fi avut 16,27 mp/cap de locuitor la o suprafață de 649,7 ha, dar, după cum vedeți, suprafața se diminuează pe zi ce trece. Tot comunicatul Primăriei ne spune că în București au fost retrocedate 36 de hectare din parcuri, în perioada 2001-2013.
De asemenea, în ultimii 16 ani au fost restituite 23 de hectare, însemnând spații verzi și locuri de joacă.
Ce trebuie făcut, în opinia dumneavoastră?
Conform Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor (republicată), actualizată prin Legea 47/2012, administraţia publică locală a fost obligată să realizeze Registrul spaţilor verzi, numit și Cadastru Verde, care trebuie actualizat ori de câte ori apar modificări.
A fost făcut și în București, în 2009.
Nu știu dacă este actualizat. Registrul cuprinde atât parcuri, grădini, scuaruri, baze sportive, ansamblurilor de locuinţe, instituţii publice, cât și arborii izolaţi plantaţi pe aliniamentele arterelor de circulaţie, pe terenurile instituţiilor administraţiei publice, ale instituţiilor de învăţământ public, ale instituţiilor de cultură, ale ansamblurilor de locuinţe, ale lăcaşurilor de cult, ale cimitirelor etc. și arborii ocrotiţi.
Însă, acest registru este o hartă și atât. Nu are niciun fel de relevanță în administrarea spațiilor verzi și nicio implicație juridică dacă acestea nu mai există.
În opinia mea, trebuie să spunem: stop! Acestea sunt spațiile verzi și nimeni nu mai are dreptul să le diminueze suprafața, ci doar să o mărească.
Dacă s-au făcut toate demersurile necesare și totuși nu s-a reușit salvarea unui spațiu verde, acesta trebuie înlocuit cu altul care să aibă minim aceeași suprafață. Așadar ar fi necesară completarea legii acestui Registru, pentru ca el să constituie un criteriu și un punct de referință pentru ceea ce facem de acum înainte.
Posibilitățile de mărire a spațiului verde sunt multiple, pornind de la cele clasice, până la grădinile verticale, realizate pe exteriorul cădirilor sau cele amenajate pe terasele clădirilor. Mi-ar plăcea să fac din Sectorul 3 cel mai verde sector folosind metode moderne și ingenioase. Până acolo, însă, trebuie să oprim betonarea care se extinde în fiecare zi ca o plagă care blochează natura.
În Sectorul 3, eu as modifica PUZ-ul pentru ca suprafața retrocedată din parcul IOR să nu fie teren construibil. Este dreptul cetățenilor, reprezentați de Consiliul Local, să spună ce vor să facă și unde, în Sectorul lor.
Unii spun ....păi stai, că e teren privat. Nu contează, niciun privat nu are dreptul de a construi orice, oriunde. Comunitatea trebuie să își spună părerea, iar instituțiile statului să aplice voința cetățenilor. În cazul spațiilor verzi din Sectorul 3, cetățenii își spun cuvântul. Rămâne ca și instituțiile să fie în slujba lor.
Dacă prin PUZ-uri ar fi obligatoriu ca spațiile verzi să rămână spații verzi nu ar mai exista probleme nici cu proprietarii, pentru că aceștia ar dori să vândă către administație sau să primească teren la schimb în altă parte.
Deci gândirea este simplă: niciun metru de verdeață nu se mai betonează. Implementarea este mai dificilă pentru că ea presupune oameni integri, dedicați cetățenilor, ceea ce nu prea se întâmplă cu actuala administrație a Bucureștiului și a Sectorului 3.
Una dintre problemele care au apărut recent în Sectorul 3 e legată de modul cum este transportat gunoiul la groapa de gunoi. Există un spațiu viran intermediar folosit ilegal de Robert Negoiță. Dumneavoastră aveți mai multe soluții ecologice pentru problema gunoiului din Sectorul 3. Care sunt acestea?
Dacă îmi permiteți, voi face un scurt istoric al problemei gunoiului în Sectorul 3 pentru ca populația să înțeleagă ce se întâmplă.
Pe 14 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat drept ilegale contractele de salubrizare încheiate de primăriile de sector din București. În septembrie 2018, Primăria Sectorului 3 și-a înființat propria direcție de salubritate și a preluat atribuțiile de colectare și gestionare a deșeurilor de la operatorul privat care ridica gunoaiele din sector.
A fost o perioadă crâncenă pentru locuitori pentru că noua direcție nu știa prea bine ce are de făcut și multe luni gunoaiele au zăcut pe străzi, neridicate la timp. Noroc că era toamnă-iarnă, pentru că altfel riscul de îmbolnăvire pentru populație ar fi fost foarte mare.
Crâncen a fost și faptul că Primăria a „aruncat la groapa de gunoi” 16 milioane de euro. Pe 30 octombrie 2018, s-a dat o Hotărâre de Consiliu Local prin care primarul Negoiță i-a făcut cadou lui Prigoană 74 milioane lei (aprox. 16 mil eur), prin renunțarea de a mai recupera în totalitate suma de 148 milioane de lei pe care ROSAL o datora Primăriei.
Cu acest prilej, s-a aflat și faptul că la contractual cu ROSAL, încheiat inițial în 1999, au fost nu mai puțin de 54 de acte adiționale, multe nefiind supuse aprobării Consiliului Local.
O altă criză a gunoiului a apărut în februarie 2019, când s-a închis Groapa de gunoi de la Glina. Primarul Negoiță a făcut atunci o cacealma pentru ca locuitorii să creadă că cei care gestionează Depozitul ecologic de la Vidra – unde urma să fie dus de acum gunoiul din Sectorul 3 – ar crea anumite probleme.
Abia când am aflat despre rampa de transfer și despre cele 3 terenuri ale Primăriei Sectorului 3 (unul achiziționat chiar acum câteva săptămâni) destinate unor activități relaționate cu gunoiul și deșeurile, am realizat că primarul Negoiță și-a pregătit de anul trecut apariția pentru a poza în „Salvatorul din gunoi” al Sectorului 3.
Cele 3 terenuri achiziționate, nu se știe la ce vor fi utilizate: sortare de gunoi, reciclare, depozitare – primarul nu era decis la ultima ședință de Consiliul Local Sector 3 din aprilie.
Însă, primarul a fost foarte decis atunci când a improvizat o rampă de transfer a gunoiului, fără absolut niciun aviz. Astfel, gunoiul ajunge întâi la această groapă improvizată, plasată la intersecția dintre Nicolae Grigorescu și Splaiul Unirii.
Garda de mediu a confirmat, la solicitarea jurnaliștilor de la Recorder.ro, faptul că nu există niciun aviz emis pentru această activitate, iar locația nu este protejată. Vă dați seama ce focar de infecție este pentru cetățenii din zonă.
Harta google arată că între zona centrală a Sectorului 3, Km 0 – Biserica Sfântu Gheorghe Nou și Depozitul Ecologic Vidra, unde trebuie să ajungă gunoiul, sunt doar 16,7 km. Așadar, nu există niciun motiv să te oprești la mijlocul distanței, să verși gunoiul într-un loc total nepotrivit și neamenajat pentru așa ceva, apoi să îl încarci din nou și să îl duci câțiva km mai încolo.
Încă un fapt semnificativ pentru gestionarea gunoiului și a deșeurilor este faptul că nu se colectează selectiv. De aceea, Primăria plătește un preț mai mare pe tona de gunoi către depozitul ecologic de la Vidra.
În concluzie, gestionarea gunoiului menajer și a deșeurilor din Sectorul 3 este un fel de cârpeală pe bani mulți cu prețul sănătății cetățenilor. Acum Sectorul 3 este murdar și fără perspective de curățenie în perioada următoare.
Nu există nicio logică economică sau socială pentru ca această activitate foarte specializată referitoare la gunoi să fie realizată de un serviciu al primăriei. Primăria trebuie să gestioneze și să valorifice gunoiul nu să facă efectiv munca de a aduna gunoiul de pe stradă. Știți că zilnic sunt aduși oameni cu autocarele din mai multe județe pentru a face curat în Sectorul 3?
Eu consider că fiecare trebuie să facă ce se pricepe. De aceea, pentru Sectorul 3 este nevoie de o licitație internațională în urma căreia să fie ales cel mai potrivit operator care să se ocupe de curățenie.
Atribuirea gestiunii serviciului public de management al deșeurilor în concesiune trebuie să se facă în baza unui contract de rezultat, cu indicatori de performanță și obligații foarte clar exprimate și ușor de monitorizat și verificat atât pentru operator, cât și pentru primărie.
Sectorul 3 este al doilea cel mai mare oraș din România, după București, ca număr de locuitori, având o populație de peste 460.000 de locuitori.
Orice firmă serioasă ar fi interesată de gunoiul de aici. Mai ales că un asemenea contract, care presupune investiții serioase din partea firmei câștigătoare trebuie să se facă pe o perioadă mai lungă de minim 10 ani. Deci, sigur va exista interes.
În al doilea rând, sau poate în primul, gunoiul trebuie gândit ca o resursă, nu ca un reziduu. Gunoiul poate fi o sursă de profit pentru cetățeni, iar gestionarea lui corectă poate ajuta la crearea unui oras verde, pentru că o parte foarte mare din gunoi poate fi reciclată, iar asta aduce bani.
Principiul este foarte clar și simplu: plătești cât arunci. Ca să arunci mai puțin trebuie să reciclezi mai mult. Pentru că dacă arunci la grămadă, vei plăti toată cantitatea de gunoi produsă. Dar dacă arunci gunoiul menajer și reciclezi materialele care pot fi refolosite, vei plăti doar ce arunci.
Deoarece materialele reciclate aduc venituri administrației, nu mai trebuie să plătești pentru ele. Cu cât reciclezi mai mult, cu atât plătești mai puțin. Iar dacă reciclezi cam tot ce se poate, ai taxă 0 la gunoi. În acest fel, instituțiile, companiile și asociațiile de proprietari vor fi încurajate să recicleze.
În acest moment, se spune că în Sectorul 3 este taxă 0 pe gunoi, dar asta este o mare minciună. Într-adevăr, persoanele fizice sau asociațiile de locatari nu plătesc nimic, dar persoanele juridice plătesc o sumă foarte mare.
Nici unii, nici ceilalți nu au condițiile necesare să recicleze, iar de managementul gunoiului se ocupă un serviciu din Primărie care nu are nici capacitatea și nici know-how-ul necesar pentru așa ceva și astfel costurile sunt foarte ridicate. De aceea, „Taxă 0 la gunoi” este doar o lozincă ce ascunde în spatele ei foarte mulți bani luați din buzunarul cetățeanului din Sectorul 3.
În Sectorul 3 nu există nici un azil pentru bătrâni. Cât de necesar ar fi un astfel de loc. Credeți că soluția trebuie să vină de la Primăria sau ar trebui să fie inițiative private?
Foarte necesar! În România populația este îmbătrânită, pentru că natalitatea este foarte redusă. În plus, mulți oameni în putere sunt plecați la muncă în străinătate. Și rămân bătrânii singuri și este păcat de ei și de Dumnezeu pentru că au muncit toată viața și acum, în loc să se bucure, suferă.
M-am întâlnit cu mulți bătrâni în Sectorul 3 care mi-au spus că nu mai au pe nimeni și ar avea nevoie de ajutor. Așadar, există mai multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru ei. Inițiativa și o parte dintre resursele financiare trebuie să vină din partea Primăriei.
Managementul și resursele umane trebuie să provină din zona privată, a ONG-urilor și companiilor specializate în domeniu. Apoi pot fi obținute fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană și de la alte state sau instituții internaționale care oferă granturi pentru așa ceva.
Un cămin de bătrâni la standarde ridicate de calitate și siguranță, ar fi binevenit. Apoi, este nevoie de cluburi ale pensionarilor în fiecare cartier pentru ca cetățenii de vârsta a treia să socializeze și să se încarce cu energie pozitivă, ceea ce îi va ajuta și să-și mențină sănătatea.
Aceste locuri trebuie să fie primitoare, să fie dotate pe gustul și posibilitățile acestor oameni și, mai ales, să aibă personal specializat care să gestioneze activitatea. Cluburile trebuie date în management privat la ONG-uri care se ocupă de servicii sociale, pentru că ele știu cel mai bine ce e de făcut. Nu în ultimul rând, trebuie dezvoltat serviciul de asistență socială dedicat vârstnicilor.
Toate persoanele de o anumită vârstă, care nu mai au pe nimeni din familie care ar putea să îi ajute, trebuie luate în evidență și repartizate la un asistent social. Relația dintre persoanele în nevoie și asistenții sociali trebuie să fie personalizată de la caz la caz și să se bazeze pe încredere și profesionalism.
Unii bătrâni au nevoie ca cineva să le facă cumpărăturile, alții au nevoie să meargă la un consult medical, alții au nevoie doar de un telefon din când în când. fiecare trebuie să primească de la asistența socială exact ce are mai multă nevoie.
Din câte am discutat cu cetățenii sectorului, ar fi de mare folos o ambulanță care să fie transformată într-un cabinet medical mobil. Aceasta ar putea fi utilizată pentru verificări de rutină, pentru analize medicale, pentru recomandări curente cu privire la sănătatea oamenilor.
Toate activitățile Primăriei orientate către persoanele de vârsta a treia trebuie să fie relaționate pentru a obține maxim de beneficii.
De exemplu, la căminul de bătrâni pot fi organizate activități la care să participe și cei care nu locuiesc acolo. În cluburile de pensionari pot fi organizate activități împreună cu copiii de grădiniță sau cu câini din adăposturi, la care să fie aduși și locatarii căminului social. Pot fi organizate tot felul de întâlniri și competiții care să le facă viața mai frumoasă și să le țină moralul ridicat părinților și bunicilor noștri.
Și Robert Negoiță, după modelul Firea, a decis înființarea a zece societăți comerciale. Cele ale lui Firea au fost declarate ilegale. Cum sunt cele înființate de Negoiță? Sunt o soluție pentru o mai bună administrare a sectorului?
Statul este cel mai prost administrator. Nu o spun doar părinții pieței libere sau economiștii, ci și 85% dintre cetățenii României cred asta, potrivit sondajelor de opinie.
Companiile d-nei Firea au putut fi ușor declarate ilegale pentru că au fost aprobate fără două treimi din voturile consilierilor generali, așa cum este necesar în cazul unor decizii de patrimoniu. Din păcate, majoritatea companiilor făcute de Robert Negoiță au fost aprobate cu două trei din voturile consilierilor din Sectorul 3.
Care credeți că sunt celelalte probleme prioritate ale Sectorului 3 și cum ar putea fi rezolvate?
După curățenie și spații verzi, care sunt absolut necesare pentru sănătatea populației, în prioritățile mele urmează un spital municipal care să preia și urgențele de pe autostrada Soarelui, care se termină la intrarea în București din Sectorul 3.
După retrocedare spitalului Caritas, nu mai există niciun spital la noi în sector. Există câteva policlinici cu cabinete pentru medicii de familie și cu unele specialități dar condițiile în care își desfășoară activitatea nu corespund exigențelor unui sistem medical modern. Clădirea trebuie ridicată din banii primăriei, însă dotările pot fi obținute din fonduri europene. Primăria Generală ar trebui să contribuie și ea la un proiect de asemenea anvergură.
Am multe proiecte în plan, însă amintesc unul singur, de o amploare mare – Un parc tehnologic care ar putea face din Sectorul 3 un punct de atracție pentru investitori. La marginea Sectorului se află fosta platformă industrială 23 August care acum este în paragină.
O singură porțiune – hala Laminor, a început să fie reabilitată dar lucrările merg lent și nu există o viziune legată de destinația sa. De asemenea, în spatele acestei zone imense, spre linia de centură a Capitalei, mai există și alte spații industriale. De ce un parc tehnologic și nu unul industrial. În primul rând pentru că tehnologia nu aduce poluare. În al doilea rând, pentru că valoarea adăugată a produselor are o marjă mei mare, ceea ce înseamnă salarii mai mari pentru angajați. Nu în ultimul rând, extinderea digitalizării în toate domeniile de activitate creează premisele ca un parc tehnologic să fie competitiv în raport cu alte tipuri de investiții.
Aș vrea să închei cu solicitările primite de la copiii din Sector cu care m-am întânit de 1 iunie. Ei m-au rugat să fac piste de biciclete în tot sectorul, să poată merge de acasă la școală sau în parc fără teamă de accidente. Au mai cerut parcuri de skating și locuri special amenajate pentru graffiti.
